a:1:{i:0;s:5:"Video";} Obodo, noul transfer al Chiajnei, are o poveste ca-n filme: "Împuşcă-l şi fugi! Am fost răpit şi dus în pădure"

• SuperLiga: Botoșani - Poli Iași, luni, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Univ. Craiova, luni, 20:30, DGS 1

În lunga sa carieră i-a avut de multe ori adversari pe Mutu și pe Chivu, despre care vorbește cu admirație, dar a fost și pregătit de Răzvan Lucescu, la Skoda Xanthi, pe care-l compară cu unul dintre cei mai mari tehnicieni ai lumii.

Obodo explică și de ce nu a putut rămâne Torje la Udinese, de ce a ales Chiajna, pe cine știe de la prima sa adversară din România, Steaua, dar, mai ales, povestește cu lux de amănunte un episod inedit din viața sa, când a fost răpit în Nigeria pentru răscumpărare și cum s-a încheiat acel moment terifiant.

Digi sport: În primul rând, cum ești din punct de vedere fizic? Poți juca împotriva Stelei?
Christian Obodo: Sunt din ce în ce mai bine cu fiecare zi care trece. Dacă antrenorul va apela la mine, sunt pregătit să joc.

Când a fost ultimul tău joc?
A trecut ceva vreme... A fost finala Cupei Greciei, cu Skoda Xanthi împotriva lui Olympiacos, în 26 mai, cred.

Și ce s-a întâmplat în această perioadă? De ce nu ai mai jucat?
Cei de la Skoda au vrut să rămân, am negociat, dar nu am ajuns la un acord. Apoi am plecat în Italia, pentru că permisul de rezidență îmi expira. După care au fost niște probeleme cu pașaportul meu european, care nu a fost gata înainte să se termine perioada de transferări din vară. Așa că am decis să mă antrenez și să aștept fereastra de iarnă. Dar m-am pregătit în această perioadă, și singur, și cu echipa a doua a lui Udinese.

Care a fost motivul principal pentru care ai venit la Chiajna?
Am avut mai multe oferte, dar cele mai multe echipe au zis: ”Chris, nu ai mai jucat de șase luni, îți știm calitățile, experiența, ce poți să faci, dar...”. Și am înțeles. Chiajna e un oraș mic, dar are o echipă care are tot ce trebuie. Echipament, terenuri de antrenament, lucruri care sunt cele mai importante pentru jucători. Au spus că o să-ți plătim 1 euro, dar nu o să întârziem plata, ca alte echipe. Cred că e foarte important acest lucru.

Poate fi Chiajna un pas pentru tine spre o echipă mai mare din România?
Sigur. Nu exclud asta. Dar acum am un contract de dus la capăt.

Despre România ce știai?
Am mulți prieteni români în Italia. Sunt mulți români în Udine care-mi ziceau mereu să vin în România. Uite că am ajuns. (râde). Știu și câteva cuvinte: ”Frate, bine, așa, acuma...”

Dar despre campoionatul românesc ce știai? La ce te aștepți?
Cred că voi întâlni o ligă puternică. Nu din punct de vedere tactic, dar sunt mulți jucători de calitate. Va fi dificil.

Te poți întâlni din nou cu Adrian Mutu.
Mare jucător, fantastic. Adrian Mutu e Adrian Mutu. A fost tot timpul cel mai bun, unul dintre jucătorii mei preferați când eram în Italia, pentru că avea mare calitate. Era frumos să joc împotriva unor astfel de fotbaliști.

Îți aduci aminte de vreun duel special cu el?
Îmi amintesc de meciurile din perioada când el era la Parma, iar eu eram la Fiorentina. Câteodată îi mai aplicam câte un mic tackling. Pentru că nu-l puteai lăsa să dribleze prea mult. Era atât de dificil să-l marchezi...

Cum e privit Mutu în Italia?
E foarte respectat. A făcut multe lucruri frumoase la Florența, iar Fiorentina îl iubește foarte mult. Pentru că a făcut totul acolo. Fiorentina își va aminti întotdeauna de Mutu.

Ce părere ai despre tentativa lui de a reveni la națională pentru Euro la 37 de ani?
Cred că România trebuie să-i dea o șansă acum. Pentru că a făcut mult pentru această țară. Iar 37 de ani nu e așa mult, am văzut mulți jucători care au fost la Campionate Mondiale sau Europene la 39-40 de ani. Dacă va avea condiția fizică necesară, e greu de găsit fotbaliști cu calitatea lui Mutu. Cred că poate reuși.

Ai fost coleg cu Gabriel Torje la Udinese. De ce crezi că nu a fost păstrat acolo?
Torje a venit într-o perioadă în care erau mulți jucători tineri și talentați la Udinese. Era o concurență mare. Și, ca să rămână, trebuia să facă mai mult. Nu era un jucător rău, era un fotbalist bun, dar era competiție prea mare.

Cu ce alți jucători români te-ai mai intersectat?
Am jucat împotriva lui Chivu când era la Roma și Inter. A fost un mare profesionist, nu știu să fi spus vreodată cineva ceva rău despre el. Întotdeauna a dat totul pe teren. E genul de fotbalist pe care jucătorii tineri trebuie să-l urmărească să vadă cum se fac lucrurile, e un exemplu pentru ei. Și cred că a fost unul dintre cei mai buni fundași străini care a jucat în Italia.

L-ai avut pe Răzvan Lucescu antrenor în Grecia.
Fantastic antrenor. Eu și colegii mei ne uitam la el și spuneam că era ca Pep Guardiola. Și cred că merită mai mult. O spun sincer, din inimă. Mă simt onorat că am lucrat cu el.

În ce aspecte îl compari cu Guardiola?
În toate aspectele. E un antrenor foarte pregătit. În tactică, în modul în care se comportă, la imagine, la cum se îmbracă, tot. Dar, cel mai important, când avea o idee, făcea totul ca lumea să o înțeleagă. Eu, sincer, îl vedeam ca pe Pep Guardiola.

Aici, în România, avea imaginea unui antrenor defensiv. Ai simțit asta?
Nu. Pentru că la Skoda, cînd a venit el, echipa a început să joace un fotbal fantastic. Atât ofensiv, cât și defensiv. Le făceam pe amîndouă. Echipa juca un fotbal bun. De aceea am putut juca finala Cupei cu Olimpiacos.

Primul tău meci în România va fi împotriva Stelei.
Știu că Steaua e o echipă mare, cu imagine bună în toată Europa. Îi respectăm, dar jucăm acasă și avem nevoie de puncte. Va fi un meci fantastic, cred. Trebuie să fim concentrați fiecare minut, fiecare secundă, pentru că, dacă le dai șanse unor astfel de jucători valoroși, ei o folosesc imediat.

Crezi că puteți bate Steaua?
Bineînțeles.

Ce jucători de la Steaua cunoști?
Atacantul, cel care a fost la Getafe. Vine după o accidentare, dar cred că e un jucător mare. L-am văzut jucând, pentru mine e cel mai bun atacant din România.

Ai un model de fotbalist?
Jucătorul pe care l-am admirat cel mai mult a fost Clarence Seedorf. El a fost idolul meu.

Ce sfat ai pentru un jucător tânăr care începe să câștige bani mai mulți decât și-a imaginat?
În acele momente ai nevoie de cineva lângă tine, care să-ți arate direcția pe care s-o apuci. Dacă nu ai astfel de oameni, vei fi ”fucked up”. Eu am avut noroc de astfel de persoane.

Altfel ți-ai fi cheltuit toți banii?
Da, pentru că banii veneau într-una.

A fost un moment inedit în viața ta. Am citit că ai fost răpit. Ce s-a întâmplat?
(începe să râdă)

Râzi acum, dar bănuiesc că atunci nu ai râs.
Nu... A fost ca într-un film. La finalul sezonului din Italia, m-am întors acasă, în Nigeria, să-mi văd părinții. Ai avut dreptate, acum râd, dar atunci nu am râs. Îmi aduc aminte foarte bine, era în iunie 2012, într-o sâmbătă dimineața. Pe la 9.00. Mă duceam la biserică, eram singur în mașină. Când am văzut acești șase oameni, cred că atâția erau, cu arme în mâini.

Ce ai făcut?
A trebuit să mă dau jos din mașină. ”Ce se întâmplă? Nu sunt un politician, sunt doar un jucător de fotbal”, le-am zis. ”Da, știm. Dar coboară din mașină!” Așa că i-am urmat, nu am avut ce să fac. ”Unde mă duceți?”. M-am urcat în mașina lor, nu mi-au spus nimic, doar mi-au pus o cagulă pe cap.

Cât de speriat erai?
Mi s-a făcut frică atunci, dar nu pentru mine. Pentru cei de afară, familia mea, pentru mama, soția și sora mea, care nu știau unde sunt. Pentru că m-au dus într-o pădure. M-au ținut acolo, așteptând telefoane, au cerut bani în schimbul meu. Dar, cum am zis, era sâmbătă. Și i-am întrebat: ”Cum vreți să vă dea oamenii banii într-o sâmbătă? De unde să-i ia acum? Eu, care aș fi putut să fac rost de bani, sunt aici luat de voi, vreți ca mama mea să aducă 350.000 de euro? De unde? În weekend...”.

Și ce ai făcut până la urmă?
Noaptea aceea am dormit în pădure. Duminică dimineața i-am implorat: ”Lăsați-mă să plec, vă rog!”. Dar nimic. S-a făcut 4 după amiază. Doi dintre ei se aflau în pădure cu mine, ceilalți s-au dus în oraș să verifice cum stau lucrurile, pentru că Poliția cerceta peste tot. Greșeala pe care au făcut-o a fost că unul dintre ei mi-a dat telefonul lui să vorbesc cu soția mea. Și știam că Poliția asculta toate telefoanele. M-au pus să-i zic soției unde să aducă banii, iar unul dintre ei a plecat. Atunci am rămas singur în pădure cu un singur răptior. Era la 5 metri distanță, cu un pistol îndreptat spre mine.

Nici atunci nu te-ai înspăimântat?
Ba da. Când am văzut pistolul cu țeava spre mine. Mai văzusem astfel de lucruri doar în filme. Nu-mi imaginam niciodată că mi se pot întâmpla și mie.

Ce s-a întâmplat mai departe?
Soția mea a venit cu banii, iar când cel care a plecat de lângă noi s-a dus să-i ia, Poliția a început să tragă de peste tot. El a încercat să scape, era exact ca într-un film. A reușit să fugă, dar nu a apucat să ia banii. Și fugea rănit și cu sânge pe el…

Tu ce făceai în timpul ăsta?
Eu eram în pădure cu celălalt tip, când el a sunat. ”Poliția e peste tot. Trebuie să-l împuști pe Chris și să pleci!”. La naiba! Când am auzit ”Împușcă-l pe Chris și fugi” m-am înmuiat tot… Apoi telefonul a murit. I-am zis că poate prietenul lui a luat banii și a fugit, nu mai vrea să-i dea banii. Se întuneca. Tipul de lângă mine era speriat, eu eram speriat. Și m-am gândit: acum suntem unu la unu, e o șansă să fac ceva. Am ieșit din pădure, și-a pus pistolul într-un rucsac și mi-a acoperit capul, ca să nu fiu recunoscut, pentru că toată lumea mă știa, mai ales că la televiziuni, la știri, vorbeau în direct în fiecare secundă despre acest lucru. La un moment dat, am văzut ceva, o apă mare. Am zis că e singura mea șansă. Am făcut un pas înapoi și l-am împins în ea pe tip. Și am luat-o la fugă. ”Ajutor, ajutor, sunt Chris!”. Iar oamenii de pe străzi m-au recunoscut. ”E Chris, e Chris!”. Am început să plâng. Trei minute mai târziu, polițiștii erau peste tot. Peste 500 de polițiști și un elicopter. Mi-am văzut soția, plângea și ea. A fost un moment greu, o experiență teribilă. Nu vreau să mai treacă nimeni prin așa ceva.

Etichete: odobo , odobo chiajna , chiajna odobo , radu dragut interviu odobo

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News