Am fost duminică în Giuleşti şi am respirat tristeţea aceea forţat optimistă, disperarea, sărăcia. Am auzit imnul cântat de câteva mii de oameni, neacompaniaţi de vocea lui Socaciu pentru că închirierea staţiei de amplificare ar fi sporit costurile.
Un 3-3 de poveste, dintr-un fotbal care chiar există
Talat Abunima (foto) are 38 de ani, nevastă, un job curăţel şi o mare pasiune pentru fotbal. Nu doar că citeşte toate ziarele de sport, vede ştirile la televizor şi chibiţează cu prietenii, dar mai şi joacă în cadru organizat, în cea de-a cincea divizie norvegiană.
Am trăit momentul în care să văd un sportiv de la noi dărâmând cu naturaleţe şi dezinvoltură toate miturile şi toate prejudecăţile atâtor generaţii. E clar că la şcoală ea a lipsit de la lecţia cu Mioriţa, ori cu Meşterul Manole. Şi-a luat de mică racheta şi s-a apucat să îmblânzească o minge bezmetică şi imprevizibilă, debarasându-se de complexe, trimiţând...
Atletico Madrid îşi va reveni. Deci nu ştiu dacă va lua titlul în Primera sau dacă va trece de Milan. Sunt prea multe necunoscute în ecuaţia "Atletico", iar valoarea adversarelor este una foarte ridicată.
În startul acestui an am avut parte de mai multe mostre ale faptului că jucătorii români nu au încă un psihic format pentru momentele de maximă tensiune. Talent avem, speranțe cât cuprinde, dar când vine vorba de păstrarea calmului mai avem mult de muncit.