VIDEO EXCLUSIV Eric: ”E cel mai slab campionat de când mă uit la fotbalul românesc!”

• SuperLiga: Sepsi - Buzău, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - Oțelul, vineri, 20:30, DGS 1

În ianuarie, Eric părăsea Pandurii pentru Al Ahli. Era primul semn al prăbușirii echipei care juca în sezonul trecut în grupele Europa League. Arabia Saudită l-a primit cu brațele deschise. Al Ahli a obținut calificarea în Liga Campionilor Asiei și totul părea perfect pentru brazilianul de 28 de ani. Câteodată, însă, perfecțiunea durează doar trei luni. În aprilie a venit Accidentarea. Ruptură la ligamentele încrucișate și șase luni de pauză în teorie. Mai multe chiar în practică.

Acum e la Mediaș, acolo unde vrea să se stabilească după ce se va retrage, și se află în ultima fază a recuperării. A scăpat de dureri, mai are să scape și de kilogramele în plus (am promis să nu spun câte). În ciuda problemelor, a rămas același personaj tonic, un contrast aprins față de cotidianul mat al campionatului nostru. Despre acest campionat vorbește Eric, și despre multe altele, într-un interviu închegat din mai multe discuții cu unul dintre cei mai buni stranieri care au jucat vreodată în Liga 1, unul care a vrut să joace pentru România, dar România nu l-a vrut.

Cât mai ai din recuperare?
O lună, lună şi jumătate maximum. Genunchiul e la perfecţie, doar cu forma fizică trebuie să am grijă. Am început să alerg de o săptămână. Trei luni m-am pregătit în Brazilia doar pe nisip, acum am trecut pe iarbă. Nu simt nicio durere, trebuie doar să-mi regăsesc forma, să mă întorc în Arabia, unde mă aşteaptă toată lumea şi să fiu iar Eric care am fost.

Cum te-ai înţeles cu oficialii clubului tău să te recuperezi singur în Brazilia şi în România?
Acolo, jucătorul alege unde să se recupereze. Am decis să mă operez în Portugalia şi le-am trimis în fiecare săptămână câte ceva, să vadă ce am făcut. Tot. Poze, video... Ce am făcut, prin ce am trecut. Am trimis tot raportul.

Ce semnale ai de acolo?
Vorbesc mereu cu directorul din club, mi-au plătit tot, operaţie, recuperare şi cazare. Şi primesc o mie de mesaje de la fani că mă aşteaptă. Problema e că a venit un antrenor nou, care nu mă cunoaşte, trebuie să mă vadă, dar aştept, sunt încrezător.

Cu moralul cum stai?
În momentul în care m-am accidentat, mi-am dat seama că a fost ca prima accidentare, de acum 9 ani. Dar atunci eram un copil, aveam 19 ani, nu ştiam ce-mi rezervă viitorul, acum ştiu. Am un contract pe care trebuie să-l respect, şi clubul la fel, am şi familia lângă mine.

”Cea mai grea perioadă din viața mea a trecut deja, a fost în Ucraina”

Te-ai gândit şi că ţi-ai putea încheia cariera din cauza unei astfel de accidentări?
Nu. Eu cred că cel mai teribil moment din viaţa mea a trecut deja. Cu ce am trăit în Ucraina nu se compară nicio accidentare. Doar Dumnezeu ştie de ce m-am lovit, dar dacă s-a întâmplat aşa, înseamnă că trebuie să vină ceva mai bun în faţă. Şi acum 9 ani am venit în România după accidentare, mi-am făcut un nume aici, cred că o să vină ceva mai bun.

Ce știai de România când ai venit aici?
Noi credeam că Dracula era doar un personaj de film. Și când vorbeam cu prietenii din Brazilia și mă întrebau unde sunt, le spuneam că sunt în România, în Transilvania. ”Dar cum, că Transilvania e oraș de film! Dracula nu există!”. Și mereu râdeau de mine: ”vezi că te duci în România, să iei și usturoi!”.

Cum ai fost primit în România?
Aici mi-am realizat toate visurile. Și nu mă așteptam să fiu așa de repede iubit cum am fost aici. M-au uimit cu dragostea lor românii. Chiar nu am mai văzut așa ceva. Eu nu am ce să vorbesc rău despre România. E o țară care mi-a dat un copil, o soție care mă iubește.

”În Brazilia, am vândut plăcinte, înghețată, butelii, am făcut de toate”

Ce nu-ți place în România?
Marele dușman al meu e mămăliga, atât. Nu-mi place. Și în Brazilia avem, nu-mi place deloc.

Și care e mâncarea ta favorită aici?
Sarmalele.

Ai avut probleme cu rasismul?
Dacă zic că nu am trecut prin momente de discriminare în România, mint. Dar am trecut. Însă nu am băgat de seamă. Mai vine un copil să facă poze, ”uite că faceți poze cu maimuța!”. Sau ”uite la țiganul ăsta!”… Și asta m-a șocat. Dar, dacă sunt pe stadion și-mi aruncă o banană, eu o mănânc.

Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai din Brazilia?
Când eram mic, mi se spunea ”Mucosul” (râde). Și dansam mult în copilărie. Am făcut parte dintr-o formatie a verișorilor mei de samba. Am fost și profesor de samba la școală. Am vândut plăcinte pe stradă, am vândut înghețată, butelii de gaz, am făcut de toate… Vin dintr-o familie modestă, prietenii meu aveau adidași, eu nu aveam deloc. Mie-mi place comedia foarte mult. Să fac toată lumea să râdă. Orice făceam, dacă era o piesă, un teatru, pentru ziua mamelor, orice, eu eram băgat acolo la comedie.

Cine erau idolii tăi în copilărie?
Îmi placea mult de Romario. Apoi, am crescut un pic și mă uitam la Ronaldo. Al nostru, brazilianul. Și când am început să-mi dau seama de fotbal, am văzut un geniu, Ronaldinho.

Și Neymar?
Nu, nu îmi place așa mult de Neymar.

”Olăroiu e foarte respectat în Arabia Saudită”

Cum te-ai adaptat în lumea arabă?
Eu am uşurinţă să mă adaptez la orice, aşa că m-am adaptat foarte bine acolo. Oriunde merg sunt foarte iubit, foarte apreciat, chiar dacă nu-mi dau seama de ce. Eu, chiar dacă sunt supărat, am zâmbetul pe buze. Cred că zâmbetul meu face diferența. Așa suntem noi, brazilienii, chiar și când situația e dificilă, noi zâmbim. Pentru că toți suntem persoane care greșim. Viața nu vine cu o carte cu instrucțiuni.

Ești la fel de glumeț și acolo?
Cu glumele e mai greu, eu făceam multe glume aici, dezbrăcat în vestiar şi alte chestii, acolo nu ai voie să te dezbraci în faţa jucătorilor. Plus, au religia lor, pe care trebuie să o respecţi foarte mult. Din ce am învăţat, e foarte frumoasă.

Sunt mulţi antrenori români în zona arabă, cum sunt priviţi? 
De Cosmin Olăroiu ştiu că e foarte respectat. Pentru că un jucător care a fost căpitanul echipei lui vorbea foarte frumos despre el. Şi mi-a spus că l-a sunat pe Oli şi i-a cerut informaţii despre mine şi eu m-am bucurat, că Olăroiu a vorbit foarte frumos despre mine. E foarte apreciat, e considerat un antrenor mare acolo. Nu am avut ocazia să lucrez cu el, dar nu ştii ce-ţi rezervă viitorul.

Reghecampf e calificat în finala Ligii Campionilor Asiei. Cât de mare e această performanţă?
E mare. Dacă va câştiga şi finala, va juca la Campionatul Mondial FIFA, cu Real Madrid... O să-şi dea seama ce înseamnă pentru arabi această competiţie, sunt foarte înfocaţi, pentru ei fotbalul e totul. Sper din toată inima să câştige, e un antrenor mare, a demonstrat asta.

”O să mă întorc în România să-mi închei cariera”

Regreţi că nu ai ajuns la o echipă de prim-plan din România?
Oferta pe care am primit-o de la arabi a fost foarte bună şi trebuia să risc. Ştiu că aici am numele meu, sunt sigur că, dacă aş reveni în România, o să fie multe echipe care mă vor dori.

Unde ai vrea să-ţi închei cariera, în România sau Brazilia?
În România. Tot visam să joc 6 luni în Brazilia, dar s-a cam îndepărtat acest vis. Deja mi-am luat un pământ în Mediaș și-mi fac o casă. O să mă stabilesc în România.

Cum ţi se pare nivelul Ligii 1 din acest sezon?
A scăzut foarte mult. Mie personal, din ce m-am uitat acum, nu cred că în cei 7 ani cât am stat în România să fi văzut un campionat mai slab ca ăsta.

Breeveld, prietenul şi fostul tău coleg, a ajuns la Steaua. Ai vorbit cu el?
Da, l-am felicitat. E un băiat cuminte, care a meritat, nu de acum, mai demult, un transfer bun. Eram sigur că se va impune de la început la Steaua şi sunt convins că poate face faţă şi la o echipă mai mare din Europa.

Cine crezi că va câştiga campionatul?
Favorite sunt Steaua, CFR Cluj şi Astra.

”Eu am spus că sunt dispus să joc pentru România, dar nu au avut nevoie de mine...”

Fostul tău antrenor de la Gaz Metan și de la Pandurii, Cristi Pustai, nu are contract acum. 
Da, mi-e greu să nu-l văd pe la televizor (râde). E ciudat că un antrenor ca el nu are echipă.

Ce fel de relație ați avut?
Cu bune și cu rele, mai mult bune. Azi, Eric care sunt îi datorez lui. Pentru că mereu a fost încrezător în mine.

Știi de pasiunile lui din afara gazonului? Matematica și poezia?
Da… Îmi aduc aminte, când am promovat cu Gaz Metan, am ascultat poezie o oră întreagă la banchet.

Și tu înțelegeai ceva?
Habar n-aveam ce spune acolo. (râde). Dar aplaudam, bravo, bravo!

S-a vorbit insistent în ultimele luni de naturalizarea lui Fatai. Îţi pare rău că nu s-au făcut eforturi şi în cazul tău?
Cred că nu au avut nevoie de mine, aşa că nu... Eu am zis că sunt dispus să joc, pentru tot ce mi-a dat România, să răsplătesc, eu eram aici...

Dar ţi-ai luat cetăţenia?
Sper să rezolv luna asta, cât stau aici. Mai sunt doar două acte.

La ce să ne aşteptăm de la Eric în perioada următoare?
Să slăbesc şi să revin cât mai repede şi să fiu Eric care am fost, iar într-o zi să mă întorc în România, că încep să mă doară oasele.

Imagini din acest interviu au apărut în emisiunile "Fotbal Club" şi "Digi Sport Special".

Etichete: eric de oliveira , eric liga 1 , interviu exclusiv eric , eric despre romania , cariera eric

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News