EXCLUSIV Valentin Sinescu: ”Patronul m-a dat afară de la Astra pentru că nu am vrut să-l schimb pe Tembo”

• SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Botoșani, luni, 17:00, DGS 1

Cu trei etape înainte de finalul campionatului, în vârtejul luptei pentru titlu dintre ASA și Steaua, fotbalul românesc îl redescoperă pe Valentin Sinescu.  Antrenorul de pe bancă al Petrolului (Mihai Teja este cel din tribună) va avea posibilitatea de a decide campioana în meciul din acest weekend de la Târgu Mureș.

Considerat, pe când antrena Astra, o apariție atipică în fotbalul nostru datorită discursului său, Sinescu dezvăluie acum modul brut în care a fost demis atunci de patronul Ioan Niculae. Sau poate că era nevoie tocmai de analiza unui asemenea personaj ca să se poată găsi explicația pentru cele 30 de schimbări de antrenori în acest sezon și a se developa exact condiția din prezent a tehnicienilor din Liga 1, pe care Sinescu îi vede drept ”necrofagi bipezi”.

Digi Sport: Cum mai este situația actuală de la Petrolul?

Valentin Sinescu: Este, din păcate, sfârșitul unui ciclu. Este un moment de cumpănă, care trebuie tratat cu foarte multă atenție. Cred că e timpul renunțării la orice turnir, în special la cele mai păguboase, cele de orgolii.

Care este statutul dvs exact la echipă? Care este relația cu Mihai Teja?

Mihai este prezent în fiecare zi aici, îmi stabilește, după ce ne consultăm, prioritățile și obiectivele din antrenament, supervizează activitatea și va intra, efectiv, în pâine de la vară. Mi s-a propus și mie prelungirea contractului din vară, firesc că am acceptat.

Ce obiectiv mai are Petrolul în acest final de campionat?

De a încerca să conservăm poziția a treia sau, în cel mai rău caz, să terminăm pe poziția a patra. Este o sumă importantă de bani din drepturile de televizare pe care o putem câștiga astfel, una care ar ajuta clubul. Din păcate, nu știu în ce măsură pot afirma că jucătorii, în special cei străini, mai ales cei aflați la final de contract, mai fac minime eforturi în a înțelege acest lucru. Eu sper, totuși, ca ei să găsească tăria să se comporte ca niște profesioniști autentici în aceste ultime trei etape.

La ce vă așteptați de la meciul de la Tg. Mureș. Mulți spun că Petrolul va fi victimă sigură.

Eu sper să fie un joc care să se desfășoare exclusiv pe teren și fără factori exteriori care să deformeze realitate din câmpul de joc. Au fost specialiști reputați, precum dl. Crăciunescu, spre exemplu, care au constatat de-a lungul acestui campionat foarte multe greșeli de arbitraj în favoarea echipei din Tg. Mureș. Eu cred că, din păcate, în acest campionat, arbitrajul a fost una din marile probleme. Și, în acest context, vreau să fac o precizare. Mi s-a atribuit noțiunea de fan al Stelei pentru că nu am adoptat politica struțului și am vorbit de erorile arbitrilor în favoarea celor din Tg. Mureș. Nu am cum să fiu fanul Stelei, eu am văzut un singur meci în calitate de fan pe Ghencea, un Steaua – Petrolul, deci această calitate mi-e străină. Eu doar mi-am exprimat părerea profesională despre un subiect fotbalistic.

Ar fi ASA o campioană ajutată de arbitri?

Nu ar fi o premieră. Am avut exemplul CFR Cluj. Și foarte multă lume face paralela între Tg. Mureș de azi și CFR de odinioară. Se pare că nu poți câștiga un campionat dacă ești defavorizat de arbitri.

Cine credeți că ar merita să câștige acest campionat?

Cred că ierarhia acestui an, și nu numai la top, a fost influențată într-o mare măsură de erorile de arbitraj. Și deja vorbim de o competiție deformată. S-a folosit o sintagmă care mie mi-a plăcut legată de FCSB sau Steaua, cum că ar fi campioana haosului. Pe de altă parte, Tg. Mureș a fost de multă lume, inclusiv de patronul de la Botoșani, catalogată ca o campioană a arbitrilor. Deci cred că, dacă s-ar putea, cel mai bun lucru ar fi ca titlul acesta să fie reportat.

Poate Tg. Mureș să ajungă în grupele Champions League?

Din moment ce nu beneficiază de statutul de cap de serie mi se pare imposibil.

Cum vi se pare nivelul campionatului intern?

Cred că suntem pe punctul să retrăim o epocă trecută, în care succesele Generației de Aur oblăduiau involuntar ceea ce definea campionatul intern, și anume existența Cooperativei. Acum este vorba de succese pe care le salutăm cu toții, dar nu putem scăpa din vedere faptul că adversarii întâlniți au fost unii care ne-au permis să ne impunem, și sub această umbrelă a revenirii pe un loc fruntaș în ierarhia aceea artificială a FIFA, dar importantă, cred că avem un campionat intern spasmodic, plin de partide slabe, populat cu jucători din alte spații care nu aduc niciun plus.

Ce părere aveți despre noua regulă pentru extracomunitari?

Mai realist ar fi fost, cum a spus și Șumudică, să se traseze un plafon salarial minim pentru jucătorii extracomunitari. Și atunci orice club ar fi fost foarte circumspect în angajarea unui astfel de fotbalist, pentru că ar fi vrut ca raportul dintre preț și calitate să fie unul just și să nu se transforme într-o povară pentru club.

Cum vi se par cele peste 30 de schimbări de antrenori din acest sezon?

Mi se pare că oglindesc tragismul incompetenței conducătorilor, lipsa criteriilor și macularea acestora.

La ce nivel a ajuns, totuși, meseria de antrenor în România?

A ajuns la periferia spectrului social, la condamnarea la lipsă de personalitate și la obligativitatea de a cultiva compromisul. Eu am fost dat afară de la Astra de pe locul 2, pentru că în minutul 14 al meciului cu U Cluj s-a sunat pe bancă să-l schimb pe Tembo. În minutul 25, președintele de atunci mi-a spus: ”Suntem sunați a doua oară, dacă nu-l schimbăm pe Tembo suntem dați amândoi afară”. Am refuzat să fac lucrul ăsta. La pauză mi s-a spus, când încercam să am discuția tehnică cu jucătorii, că am să dau socoteală. Doi jucători au fost scoși din echipă, alți doi au refuzat să intre, am pierdut meciul și am fost dat afară. Am crezut că Dinu Gheorghe, cu care am avut o relație foarte bună, mă poate proteja mai mult. Dânsul a făcut tot posibilul, dar în momentul de care v-am spus înainte probabil că nu a mai putut interveni.

Ioan Niculae este patronul de care vorbiți, nu?

Din cât îmi aduc aminte, dânsul era la atunci la Astra.

Cu ce sentiment ați rămas de la Astra?

Că în situația respectivă nu exista decât dispreț, manipulare, dorința de a-l mesteca pe cineva și apoi a-l scuipa fără niciun fel de reticență și cu satisfacția că, în condiția mea umilă, îmi mai pot cumpăra, totuși, curea și șireturi. E un trecut îngropat în sticlă, care mie mi-a provocat un infarct, și vă rog să-mi permiteți să nu mai vorbesc despre lucrurile acestea.

Cât de mult credeți că se pricep patronii din fotbalul românesc la fotbal?

Foarte puțin. În virtutea reușitei în afaceri se face o falsă extensie de prerogative care conduce la iluzia că se pricep și la fotbal. La Manchester City, de exemplu, care eșuează în Liga Campionilor, nu am văzut, de exemplu, niciun trimis al lui Allah să solicite martelarea antrenorului. Un alt aspect: sunt extrem de influențabili. Nu-și constituie opinii în virtutea unor criterii, ci în special după contribuțiile ”yesman-ilor” care-i înconjoară. Totdeauna bogații au nevoie de bufoni. Și acei bufoni, la un moment dat, devin influenți și, în virtutea unor interese de moment, induc anumite opinii. Și asta zdruncină din temelii convingerile pe care le au patronii. Nu știu dacă în Occident ai nevoie de anumită pregătire prealabilă până să preiei frâiele unui club. La nivel de patron probabil că nu. Dar la nivel de manager e absolut necesar.

Credeți că suferim și la acest capitol, al managerilor?

Absolut.

Dar antrenorii români cum sunt?

Fiecare antrenor speră că va putea el, că va fi el favorizatul soartei, că va deschide un altfel de dialog cu patronul. Dar în momentul în care antrenori fără angajament sună patronii și fac caracterizări asupra jocului echipei trimițând în subsidiar un semnal că prezența lor acolo ar fi una care ar conferi un totul alt potențial echipei respective, e foarte greu să te sustragi unor asemenea condiționări. Iar în mediul acesta concurențial, din păcate, unii antrenori se transformă în necrofagi bipezi.

Ați fost implicat într-o astfel de situație?

Am trăit la meciul cu Dinamo, când un fost antrenor care m-a precedat pe mine la Astra a sunat conducerea și a spus că echipa juca minunat cu el și că, în momentul actual, cu mine la timonă, deși era pe locul doi, echipa nu joacă nimic.

La cine vă referiți? Gheorghe Mulțescu a fost înaintea dvs. la Astra.

Nu mai are rost..

L-ați avut elev pe Ștefan Bărboianu, care acum a fost dat afară de la Dinamo, fiind acuzat de blat cu Steaua.

E un băiat cu care am avut o relație foarte bună, un băiat cu mult bun simț. Și eu am pierdut meciuri cu el în teren, dar nicio clipă, chiar dacă a mai greșit, nu m-am gândit la așa ceva. Mi-e greu să cred așa ceva. Domnul Negoiță va trebui să probeze lucrurile astea. Nu putem lăsa oamenii bogați să se joace cu destinele celorlalți.

Cum pot rezista jucătorii și antrenorii din fotbalul românesc neplătiți luni de zile?

E un coșmar. Mie mi s-a întâmplat o situație pe care nu am crezut-o posibilă la SCM Pitești. Am fost mințiți a nu știu câta oară de un viceprimar că vom primi salariile la o anumită dată. Înainte de un mei, jucătorii au venit la mine în cameră în cantonament și mi-au zis să-i înțeleg, dar sunt mințiți, nu mai pot să stea. Iar unul dintre ei mi-a spus: ”Vă rog să-mi permiteți să nu mai fac antrenamentul de azi, pentru că sunt așa nervos încât aș putea să interpretez distructiv orice glumă și atitudinea mea ar putea genera un conflict”. L-am întrebat de ce și mi-a zis că tatăl lui face dializă, e grav bolnav, că a luat bani de la cămătari și a promis în virtutea promisiunii viceprimarului că îi va înapoia a doua zi și îi era frică să iasă în oraș. Așa că m-am dus acasă cu băiatul ăla și i-am dat banii ca să-și plătească datoria...

În aceste condiții, meseria de antrenor trebuie să presupună la noi și alte calități în afara celor tehnice...

Din păcate, presupune în primul rând alte calități. E un perpetuum compromis, o plutire pe o pernă de aer. Iar la un moment dat riști ca ceea ce pare construit trainic să se risipească precum o păpădie în vânt.

Știți că sunteți perceput ca un personaj atipic pentru fotbalul românesc...

Faptul că respect limba maternă și încerc să vorbesc corect nu cred că e o tară și nici un merit. Sunt un om normal, cu bune și rele, cu entuziasm și cu limite.

Cum v-ați caracteriza?

Complicat pe interior, uneori confuz pe dinafară. Nu sunt ranchiunos, pentru că cine are resentimente nu poate fi fericit. Iar eu sunt prea bătrân să mă autocondamn la nefericire. Am avut și momente grele, am avut momente în care am mâncat pâine cu muștar. Iar teama mea cea mai mare era că nu voi putea să rezist economic. Dar acum, ultima mea dorință, pentru câți ani mai am de trăit, e să mai văd o dată un meci de cupă europeană pe bijuteria aceasta de stadion din Ploiești. 

Etichete: video , astra , interviu , exclusiv , antrenor petrolul , valentin sinescu , superreportaje , reportaje , interviuri , superinterviuri

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News