VIDEO Amintire de coșmar. Irlanda de Nord ne-a blocat drumul spre CM din Mexic

• SuperLiga: FC Botoșani - FCSB, joi, 20:00, DGS 1

• Media: Fotbal Club, joi, 22:00, DGS 1

PRELIMINARIILE EURO 2016 
Adversarele României din grupa F

Din păcate, istoria nu ne avantajează deloc. Dincolo de reperul sec al rezultatelor, care consemnează două victorii în dreptul britanicilor (3-2 la Belfast și 1-0 la București), ceea ce încă doare este amintirea meciului care a avut loc pe 16 octombrie 1985, pe Stadionul “23 August” din Capitală.

Pe atunci antrenați de Mircea Lucescu, “tricolorii” din care făceau parte jucători precum Lung, Iovan, Ungureanu, Mateuț, Rednic, Boloni, Klein și Hagi au fost lipsiți de liderul obișnuit de la fiecare meci. Suspendat pentru cumul de cartonașe, Costică Ștefănescu a fost nevoit să privească meciul de pe banca de rezerve, în timp ce Lucescu i-a încredințat în premieră banderola de căpitan lui Hagi, care avea doar 20 de ani. Nici Cămătaru n-a jucat, având piciorul rupt după un meci al Craiovei cu FC Argeș, iar Balaci fusese alungat de echipa din Bănie la FC Olt, pe atunci luptându-se doar să-și miște din nou genunchiul ca odinioară.

Înaintea penultimului meci din grupa din care mai făceau parte Anglia, Finlanda și Turcia, România se afla într-o situație excelentă în cursa pentru calificarea la Mondialul aztec. O singură înfrângere apărea în dreptul nostru, culmea!, tot contra irlandezilor, în chiar primul meci din preliminarii. Pe 12 septembrie 1984, am pierdut la Belfast cu 2-3, după ce Hagi și Geolgău au marcat pentru România, în timp ce actualul președinte al LPF, Gino Iorgulescu, a deschis scorul printr-un autogol în poarta lui Silviu Lung.

Avea să fie totuși singurul eșec, deoarece apoi au urmat cele două egaluri cu Anglia (0-0 la București și 1-1 pe Wembley, cu celebrul gol al lui Cămătaru, ani de zile generic al emisiunilor de sport), egal în deplasare (1-1) și victorie acasă, la Timișoara, cu Finlanda (2-0), dar şi victorie cu Turcia la Craiova (3-0). Matematic, un singur punct ne-ar fi ajuns pentru calificare, deoarece Irlanda de Nord ar fi trebuit să câștige contra Angliei la Londra, în ultimul meci, în timp ce victoria noastră în Turcia era previzibilă.

Fără să intrăm în prea multe detalii, trebuie spus faptul că România – Irlanda de Nord a fost poate meciul oficial în care echipa națională și-a dominat adversarul mai mult ca oricând, asta dacă luăm în calcul ultimele trei decenii. A fost un asediu total, real în careul legendarului Pat Jennings, pe atunci în vârstă de 40 de ani, cu 35 de ocazii mari de gol în dreptul nostru. Două bare, o avalanșă de cornere (25) la poarta irlandezilor, în condițiile în care aceștia nu au avut decât două șuturi pe poarta noastră, dintre care unul apărat in extremis de Lung. Plus un penalty la Hagi, neacordat de arbitrul danez Sorensen!

Și a mai existat o clipă blestemată, fatidicul minut 29. Din înaltul tribunei 1, copilul de 10 ani de atunci își amintește cum o acțiune care nu anunța nimic în partea dreaptă de atac a irlandezilor s-a încheiat cu o minge aruncată peste Iorgulescu și Iovan, iar Quinn a țâșnit pe lângă ultimul, înscriind din poziție de unu la unu cu Lung. La cum arătau însă lucrurile pe teren, puțini au fost cei care și-au făcut griji. Părea imposibil că nu vom marca, dar timpul a trecut minut după minut și așa s-a deschis poate seria marilor ghinioane indisolubil legate de numele lui Mircea Lucescu, în aceeași măsură ca reușite incontestabile precum promovarea lui Hagi sau descoperirile lui Lupu sau Răducioiu.

S-a terminat 0-1, pentru ca o țară întreagă să-și îndrepte apoi gândurile spre ultima rundă. “Noi o să batem în Turcia, dar englezii vor fi lorzi?” Și au fost, au fost maeștrii fair-play-ului, dar al celui britanic, încheind pe Wembley la egalitate, 0-0, contra rebelei Irlande de Nord și consfințindu-se astfel calificarea la braț a celor două vecine. Atunci mi-a fost pentru prima dată clar cum geopolitica (pe care o percepeam doar sub forma unor interese evident oculte ale celor din Vest) juca la nevoie înaintea celor de pe teren.

Era și normal. Noi eram o țară comunistă, izolată de la un an la altul tot mai mult din cauza demenței care cuprinsese familia conducătoare, în timp ce în Irlanda de Nord își făcea de cap Armata Republicană. Așa că un gest de (mare) bunăvoință făcut de Londra față de supușii care altminteri nu prea vroiau să se supună nu avea cum să pice rău.

Noi aveam să rămânem doar cu succesul din ultima rundă, 3-1 la Izmir, într-o victorie fără glorie care a mai consemnat și revenirea lui Cămătaru în echipa națională. Iar pentru turneul final ne-am reglat mai bine antenele pe bulgari. 

România – Irlanda de Nord 0-1 

16 octombrie 1985, Stadion “23 August”. Spectatori: 50.000 

România: Lung – Negrilă (46 Geolgău), Iovan, Iorgulescu, Ungureanu – Mateuț, Rednic, Boloni, Klein – Hagi cpt., Coraș (62 Pițurcă). Antrenor: Mircea Lucescu 

Irlanda de Nord:Jennings– Nicholl, O’Neill, McDonald, Donaghy – Penney (73 Armstrong, McIlroy, McCreery, Stewart (57Worthington) – Quinn, Whiteside. Antrenor: William Bingham 

A marcat: Quinn (29)

Etichete: video amintirea unui cosmar irlanda de nord cm mexic 86 , mexic 86 , preliminarii romania mexic 86 , romania - irlanda de nord 0-1

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News