Avancronica MP de Formula 1 al Statelor Unite ale Americii. Toate detaliile despre cursa de la Austin

• Champions League: Brugge - Aston Villa, miercuri, 19:45, DGS 1

• Champions League: Inter - Arsenal, miercuri, 22:00, DGS 1

COTA, AUSTIN, S.U.A.

Dintotdeauna Marele Premiu al Statelor Unite ale Americii a avut un farmec aparte, fie că s-a disputat la Sebring (1959), Riverside (1960), Watkins Glen (1961-1980), Phoenix (1989-1991), Indianapolis (2000-2007) sau la Austin (din 2012). Nicio altă ţară nu a mai găzduit curse de Formula 1 pe 6 circuite diferite. Mai mult de atât, sub alte titulaturi, S.U.A. a mai organizat şi un Mare Premiu "secundar" pe încă alte 4 circuite: Long Beach (1976-1983), Las Vegas (1981-1982), Detroit (1982-1988) şi Dallas (1984). De asemenea, în anii '50, faimoasa cursă Indianapolis 500 făcea parte din calendarul Formulei 1.

Circuitul Americilor sau Circuit Of The Americas (COTA) este un circuit construit recent, remarcându-se prin faptul că este primul circuit din S.U.A. destinat special Formulei 1, dar datorită anvergurii sale complexe, poate fi folosit şi în oricare alte competiţii motorizate, fie ele pe 2 sau 4 roţi. Campionatul Mondial de motociclism viteză (MotoGP), C.M. de anduranţă (WEC) şi campionatul australian de turisme (V8 Supercars) sunt doar câteva dintre competiţiile care şi-au rezervat câte un weekend de cursă anual pe COTA.

Modernul circuit COTA cuprinde 20 de viraje de o varietate surprinzătoare. Într-un tur de pistă piloţii trec printr-o secţiune delicată de “S”-uri, dar şi prin ace de păr, viraje lente care necesită multă precauţie, viraje rapide care exercită forţe laterale impresionante (aprox. 4 G) şi să nu uităm nici de cele două lungi zone de DRS, cea mai lungă măsurând puţin peste 1 km.

În cursa din 2013, Red Bull Racing a stabilit un record greu de doborât. Mecanicii echipei austriece au realizat cea mai rapidă oprire la boxe din istoria Formulei 1. A fost nevoie de doar 1,92 secunde pentru ca cele 4 pneuri să fie înlocuite cu altele noi, lucru ce părea imposibil acum câţiva ani. Răutăcioşii ar spune că românii noştri s-ar fi descurcat ceva mai bine, în sensul că toate cele 4 pneuri ar fi fost şi vândute într-un timp mai scurt de atât.

DETALII TEHNICE

Tururi: 56
Lungimea circuitului: 5,513 km
Viraje: 20
Lungimea cursei: 308,405 km
Număr de curse disputate la Austin: 4
Prima cursă disputată: 2012
Cele mai multe victorii (piloţi): 3 – Lewis Hamilton (2012, 2014, 2015)
Cele mai multe victorii (dintre piloţii sezonului 2016): 3 – Lewis Hamilton (2012, 2014, 2015)
Cele mai multe victorii (constructori): 2 – Mercedes (2014, 2015)
Acceleraţie maximă: 59% din lungimea unui tur
Utilizarea frânelor: 19% din lungimea unui tur
Schimbări în cutia de viteze: 75/tur
Consum de combustibil: 1,79 kg/tur
Cea mai lungă perioadă de accelerare: 1,09 km
Distanţa din grilă şi până la primul viraj: 364 m
Viteză maximă: 339 km/h
Zone DRS: 2 (Linia dreaptă din fața boxelor şi zona dintre virajele 11-12)
Cea mai joasă poziţie de plecare a unui învingător: 2 (Lewis Hamilton – 2012, 2014, 2015)
Câştigători cu plecare din pole position: 1 din 4 (25%)
Nivelul forţei de apăsare la sol (downforce): Medie
Uzura pneurilor: Ridicată
Uzura frânelor: Medie
Cel mai rapid pit stop în 2015: Mercedes AMG (Lewis Hamilton) – 24,088 s (turul 43)
Cea mai mică diferenţă dintre primii doi clasaţi: 0,675 s (Lewis Hamilton vs. Sebastian Vettel – 2012)
Cea mai mare diferenţă dintre primii doi clasaţi: 6,284 s (Sebastian Vettel vs. Romain Grosjean – 2013)
Numărul depăşirilor efectuate în 2015: 39
Probabilitatea apariţiei unui Safety Car: 42%

ALEGEREA PNEURILOR

RECORDURILE CIRCUITULUI

În cursă: 1:39.347 – Sebastian Vettel (Red Bull Racing, 2012)
În calificări: 1:35.657 – Sebastian Vettel (Red Bull Racing, 2012)

MOMENTE MEMORABILE

M.P. al S.U.A. 1970 – Victoria emoţionantă a lui Fittipaldi a îndreptat titlul către Jochen Rindt, post-mortem. La Watkins Glen, cu 26 de tururi înainte de final (din totalul de 108), Emerson Fittipaldi a moştenit primul loc după ce motorul Ford al lui Jackie Stewart a cedat. Astfel, brazilianul a câştigat pentru prima oară în carieră, la doar a 4-a sa cursă la care a luat startul, iar titlul de campion a fost decis matematic. Jochen Rindt, fostul său coechipier de la Lotus, devenea aşadar primul şi singurul campion mondial post-mortem din istoria Formulei 1. Cu doar două etape în urmă, acesta suferise un accident care s-a dovedit a-i fi fatal, în antrenamentele libere de la Monza, la intrarea în virajul Parabolica.

M.P. al S.U.A. de Vest 1983 – În ciuda unor calificări dezastruoase, McLaren realizează dubla. La Long Beach, ambii piloţi McLaren Ford au avut mari probleme în calificări din cauza pneurilor Michelin, iar John Watson şi Niki Lauda au terminat abia pe poziţiile 22, respectiv 23. Probleme au părut a fi rezolvate la ora cursei, pneurile comportându-se foarte bine în regim de cursă, iar asta i-a ajutat mult pe piloţii McLaren să urce loc după loc. În final, John Watson a câştigat, fiind urmat la 28 de secunde de Niki Lauda. Deşi a încheiat la 1 minut şi 13 secunde de lider, francezul Rene Arnoux a completat podiumul pentru Ferrari. A fost o cursă cu un număr record de abandonuri. Doar 9 piloţi din 28 au reuşit să încheie cu bine cursa.

M.P. al S.U.A. 1990 – Duelul entuziasmant dintre Ayrton Senna şi Jean Alesi. În turul 34 al cursei desfăşurate la Phoenix, Jean Alesi conducea liniştit ostilităţile din postura de lider, dar pe urmele sale venea tot mai tare legendarul Ayrton Senna. Şi părea că ne îndreptăm către un duel cu final previzibil: o depăşire simplă a lui Senna. Alesi a avut însă grijă să-i facă viaţa grea brazilianului. În virajul 1, Senna s-a încumetat să depăşească, dar Alesi i-a răspuns apoi surprinzător pe interiorul celui de-al doilea viraj şi a revenit pe primul loc. Puţin probabil că Senna s-ar fi aşteptat la o asemenea contracarare a manevrei sale din partea lui Alesi. În turul următor, brazilianul de la McLaren a încercat din nou exact aceeaşi manevră, însă de data asta a venit cu lecţia învăţată şi a blocat interiorul pe al 2-lea viraj, astfel încât Alesi să fie silit să rămână în spatele său. Nu pentru mult timp... În virajul 3, francezul de la Tyrrell îl ia din nou prin surprindere pe Senna care uitase interiorul liber şi încearcă să revină. Cei doi merg bară la bară până în virajul 4, atunci când Senna îl blochează din nou pe Alesi, de data aceasta, definitiv şi se impune în final.

M.P. al S.U.A. 2002 – Piloţii Ferrari, despărţiţi de numai 0,011 secunde. Michael Schumacher a ţinut să-i întoarcă favoarea colegului său de echipă, Rubens Barrichello, după ce acesta din urmă l-a lăsat să câştige în Austria într-o manieră extrem de controversată. În S.U.A. s-a întâmplat la fel, însă cu rolurile inversate. Schumi a încetinit pe ultimii metri ai cursei de la Indianapolis şi, cu o precizie de chirurg, i-a dat lui "Rubinho" exact acei centimetri de care avea nevoie pentru a face schimb de locuri în clasamentul final al cursei. A fost cel mai strâns finish din era modernă a Formulei 1 şi unul dintre cele mai strânse din istorie.

M.P. al S.U.A. 2005 – “Eşec, numele tău e Michelin!”. Unul dintre cele mai memorabile momente din întreaga istorie a competiţiei s-a consumat în 2005, la Indianapolis. Şi nu în sensul pe care ni l-am fi dorit... Antrenamentele de vineri au relevat o mare instabilitate în pneurile Michelin. Ralf Schumacher (Toyota) a suferit un grav accident în fatidicul viraj 13, pneul stânga-spate cedând sub presiunea exercitată. De teama apariţiei unui eventual al doilea impact, fratele lui Michael a renunţat la întregul weekend de cursă şi a fost înlocuit de urgenţă de Ricardo Zonta. În acelaşi viraj Ralf a avut un alt accident şi cu un sezon în urmă, ceea ce l-a făcut pe neamţ să fie precaut. Virajul 13 de pe Indianapolis exercită o încărcătură mult mai importantă pe pneul stânga-spate decât un viraj obişnuit, fiind abordat cu o viteză ridicată. Îngrijorarea creştea mai ales din cauză că nu mai puţin de 7 echipe din 10 aveau pneuri Michelin. Francezii au avut intenţia de a aduce alte seturi de pneuri pentru clienţii săi (folosite şi în Spania), dar s-a descoperit în ultima clipă că şi aceste pneuri aveau aceeaşi problemă. Cauza acesteia era un mister total pentru Michelin. Ei au avertizat că în cazul în care maşinile nu erau încetinite printr-un fel sau altul în virajul 13, pneurile nu puteau rezista mai mult de 10 tururi. S-au luat în calcul mai multe propuneri. Se putea aduce o altă specificaţie de pneuri, dar s-a considerat că s-ar fi încălcat regulamentul. Se putea modifica desenul circuitului, adăugându-se o şicană, dar exista pericolul ca rezultatele finale să nu fie luate în considerare de FIA. Absolut toate variantele propuse au picat. La startul cursei, toate maşinile s-au aliniat pe grilă, conform procedurii standard, dar după turul de încălzire, echipele cu pneuri Michelin (BAR Honda, McLaren, Red Bull Racing, Renault, Toyota, Sauber şi Williams) s-au retras in-corpore la boxe, spre stupoarea tuturor, iar pe grilă au rămas doar cele “încălţate” de Bridgestone (Ferrari, Jordan şi Minardi) şi cursa a pornit cu doar 6 maşini. Diferenţa enormă dintre aceste echipe era evidentă. Ferrari n-avea cum să rateze dubla, doar ordinea piloţilor rămânând a fi stabilită. Aşa cum era de aşteptat, Schumacher a terminat în faţa lui Barrichello. Piloţii Jordan şi-au disputat un loc pe podium, Tiago Monteiro învingându-l pe Narain Karthikeyan (indianul ratând podiumul carierei sale), iar pe ultimele două locuri (dar aducătoare de puncte) au fost piloţii Minardi, Christijan Albers şi Patrick Friesacher (cu cele mai bune clasări din carierele lor). În compensarea acestui eşec total, Michelin le-a oferit spectatorilor banii înapoi pe bilete şi au distribuit gratuit încă 20.000 de bilete pentru cursa din 2006.

M.P. al S.U.A. 2006 – Accidentul urât al lui Nick Heidfeld. La un an după cele povestite anterior, Formula 1 revenea la Indianapolis cu gândul de a şterge cu buretele toată impresia nefastă lăsată în urmă. De data asta, pneurile n-au mai reprezentat o problemă, ci startul. 7 maşini au fost implicate într-un carambol după primul viraj. Mark Webber l-a răsucit pe Christian Klien care l-a luat cu el şi pe Franck Montagny. Apoi, Juan Pablo Montoya şi-a atins coechipierul de la McLaren, Kimi Raikkonen, pe favoritul local, Scott Speed, şi pe Jenson Button, a cărui roată dreapta-faţă a fost luată în plin de Nick Heidfeld. Monopostul Sauber BMW al acestuia s-a răsturnat de 3 ori ca urmare a acestui contact. Cel mai şifonat pilot din acest incident, Heidfeld a declarat după cursă: “N-ai timp să reacţionezi. Odată ce eşti în aer, nu mai ai nimic de făcut. Greşeala mea a fost că nu trebuia să-mi ţin mâinile în zona căştii, ci în zona pieptului. Am realizat asta abia la ultima răsucire”. Toţi piloţii au scăpat teferi, dar din spusele lui Heidfeld putem bănui că accidentul nu s-a lăsat fără urmări. Din fericire, acestea au fost superficiale.

CURSA PRECEDENTĂ - 2015

Pole Position: Nico Rosberg (Mercedes AMG) – 1:56.824

Podium:
1. Lewis Hamilton (Mercedes AMG) 1:50:52.703
2. Nico Rosberg (Mercedes AMG) +2.850
3. Sebastian Vettel (Scuderia Ferrari) +3.381

Cel mai rapid tur: Nico Rosberg (Mercedes AMG) – 1:40.666 (turul 49)

CLASAMENT GENERAL PILOŢI

1. Nico Rosberg (Mercedes AMG) 313p
2. Lewis Hamilton (Mercedes AMG) 280p
3. Daniel Ricciardo (Red Bull Racing) 212p
4. Kimi Raikkonen (Scuderia Ferrari) 170p
5. Max Verstappen (Red Bull Racing) 165p
6. Sebastian Vettel (Scuderia Ferrari) 165p
7. Valtteri Bottas (Williams Mercedes) 81p
8. Sergio Perez (Sahara Force India) 80p
9. Nico Hulkenberg (Sahara Force India) 54p
10. Felipe Massa (Williams Mercedes) 43p

CLASAMENT GENERAL CONSTRUCTORI

1. Mercedes AMG 593p
2. Red Bull Racing 385p
3. Scuderia Ferrari 335p
4. Sahara Force India 134p
5. Williams Mercedes 124p
6. McLaren Honda 62p
7. Scuderia Toro Rosso 47p
8. Haas F1 Team 28p
9. Renault Sport F1 8p
10. Manor Racing F1 1p
11. Sauber F1 Team 0p

PUNCTE DE PENALIZARE

1. Esteban Gutierrez – 7p
2. Valtteri Bottas – 6p
- Felipe Nasr – 6p
- Nico Rosberg – 6p
5. Daniil Kvyat – 5p
6. Carlos Sainz Jr. – 4p
- Pascal Wehrlein – 4p
- Sebastian Vettel – 4p
- Rio Haryanto – 4p
10. Max Verstappen – 3p
- Sergio Perez – 3p
12. Fernando Alonso – 2p
- Nico Hulkenberg – 2p
- Marcus Ericsson – 2p
- Kimi Raikkonen – 2p
- Jolyon Palmer – 2p
- Esteban Ocon – 2p

*Piloţi fără puncte de penalizare: Lewis Hamilton, Daniel Ricciardo, Romain Grosjean, Felipe Massa şi Jenson Button.

**La 12 puncte de penalizare primite în decursul a 12 luni calendaristice, pilotul respectiv va primi o suspendare de o cursă.

PROGRAM TV

Vineri, 21 octombrie 2016
DIGI SPORT 3 18:00 Formula 1 – Antrenamente 1
DIGI SPORT 3 22:00 Formula 1 – Antrenamente 2

Sâmbătă, 22 octombrie 2016
DIGI SPORT 4 18:00 Formula 1 – Antrenamente 3
DIGI SPORT 3 21:00 Formula 1 – Calificări

Duminică, 23 octombrie 2016
DIGI SPORT 2 22:00 Formula 1 – Cursa

ALTE INFORMAŢII

Pilotul de dezvoltare al echipei Manor, Jordan King, va debuta oficial în Formula 1, în primele antrenamente de vineri. “Este un pas uriaş în direcţia cea bună pentru mine. Este un vis devenit realitate, dar în acelaşi timp am o sarcină importantă de dus la capăt şi sper că feedback-ul meu în ceea ce priveşte maşina va ajuta echipa în provocarea americană”, a spus King. Britanicul de 22 de ani se află la cel de-al doilea sezon complet în GP2, iar actualmente este pe poziţia a 5-a în clasamentul general, cu 2 victorii obţinute în cursele de sprint din Austria şi Marea Britanie. Unele surse îl dau pe King favorit pentru un loc de pilot oficial la Manor din 2017, în condiţiile în care Pascal Wehrlein şi/sau Esteban Ocon îşi vor găsi echipe mai bune.

S-a aflat în sfârşit primul nume care va reprezenta Renault din sezonul următor. Nico Hulkenberg s-a înţeles cu gruparea franceză şi a semnat pe două sezoane, cu opţiune de prelungire pe încă unul. Prin urmare, la Force India a fost eliberat un loc. Printre numele vehiculate că ar putea să i se alăture lui Sergio Perez din 2017 se numără: Pascal Wehrlein, Daniil Kvyat şi Esteban Ocon (care se află şi pe lista Renault, împreună cu Kevin Magnussen şi Valtteri Bottas).

Zilele trecute a apărut o informaţie potrivit căreia tânărul Lance Stroll urmează să fie confirmat cât de curând la Williams. Pentru a nu avea probleme cu sponsorul principal al echipei, Martini, echipa din Grove aşteaptă ca Stroll să împlinească 18 ani pentru a face marele anunţ. El fiind născut pe 29 octombrie, ar însemna că nu mai avem mult de aşteptat. Tatăl lui Lance, Lawrence Stroll, un prosper om de afaceri canadian, cu o avere estimată la 2,4 miliarde de dolari, a confirmat pentru publicaţia “Le Journal de Montreal” că fiul său va pilota în Formula 1 de anul viitor, dar a lansat ipoteza că acesta ar mai avea şi o a doua ofertă, în afară de cea de la Williams. El a menţionat că lucrurile urmează a fi lămurite în săptămânile următoare.

Anul trecut, Lewis Hamilton a câştigat matematic titlul de campion al sezonului 2015 chiar pe circuitul Americilor. Acum, aceasta este pista care poate ori să-i reaprindă speranţele la titlu, ori să i le stingă definitiv. Romain Grosjean va lua startul cu numărul 100 în Formula 1 şi va încerca să obţină o clasare cât mai bună la prima cursă de casă a echipei sale, Haas F1. Nu aveţi voie să rataţi cursa care ar putea decide titlul, duminică, 23 octombrie, de la ora 22:00, în direct la Digi Sport 2.

Etichete: avancronica formula 1 , formula1 austin , f1 austin preview

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News