Săptămâna trecută, a trecut destul de ușor pe lângă mulți dintre noi știrea că FC Brașov a decis să-l pună pe liber pe Mugurel Buga, pe lângă alți cinci jucători, din cauza salariului mult prea mare în condițiile în care clubul de sub Tâmpa a intrat în insolvență.
A fost weekend-ul fetelor! La cele de la Baia Mare mă refer. Al fetelor şi al maramureşenilor! Entuziasmantă şi convingătoare prestaţia lor şi o calificare extraordinară în fazele finale ale celei mai importante competiţii. Faptul că ni se confirmă o dată în plus că există viaţă după Oltchim, şi la cel mai înalt nivel european, nu poate decât să ne bucure...
Despărțirea cel puțin prematură a lui Mihai Teja de Dinamo m-a lăsat cu gura căscată mai ceva ca o bară din doi metri, în minutul 90. Mi-a întărit ideea pe care mă chinuiam să n-o consider generală că autosabotajul în fotbalul nostru e dus la rang de artă.
De azi Negoiţă intră pentru mine în galeria patronilor păcălici sau, mă rog, păcălicioşi! Care m-au păcălit pe mine! În sensul că am avut aşteptări, grăbindu-mă să interpretez într-o cheie favorabilă discursul şi comportamentul.
Brrr. Ciudată senzaţie am trăit la Steaua-CFR. Am fost în Ghencea şi în prima etapă a returului, dar a fost altfel. O atmosferă mai vie. În niciun caz ca pe vremea derby-urilor de altădată, dar acceptabil. (Galeria Rapidului a contribuit în mare măsura la cristalizarea acestei senzaţii). Fac precizarea că atunci nu am fost „cu treabă”. Am mers la „zero” ca...
„Lupu! Lupu! Lupu! Lupu!”...E una dintre cele mai puternice şi pregnante amintiri legate de un meci de fotbal şi se întâmplă des ca ecoul acestei scandări să îmi răsune în minte. Eram într-o pădurice care despărţea gara improvizată şi prăfuită de terenul de fotbal din Plopeni. În anii 90, naţionala de tineret îşi juca acolo meciurile, dar din când în când...