E loc pentru toţi în „simfonia fotbalului românesc”

ALEGERI FRF. Un text de introducere în care am comparat programele la o primă impresie, din punct de vedere grafic şi al coperţilor, două episoade dedicate programului lui Răzvan Burleanu, încă unul pentru Ionuţ Lupescu şi acesta e ultimul din demersul de a compara ideile în scris ale principalilor candidaţi la şefia FRF. Se vorbea înaintea acestei campanii despre cât de frumos ar fi să avem o luptă a „programelor” şi nu una murdară, cu atacuri la persoană şi jigniri. Să nu fim naivi, iar ei să nu fie ipocriţi. Nu putem avea o dezbatere din acest punct de vedere!

Programele au fost bifate. Scrise pentru că trebuiau scrise, iar citirea lor, o spun având pretenţia proprietăţii termenilor, o pierdere timp.

CITEŞTE ŞI:

Programul Burleanu: „Suntem o forţă veritabilă a fotbalului redevenit fenomen social!”

„Manifest” pentru că Lupescu vrea o Revoluţie

Promisiunea lui Burleanu: “Câte un teren în fiecare judeţ”. Ca să ajungă la toţi :)

Acum vorbim despre programul lui Ionuţ Lupescu. Aproape de jumătatea programului se încearcă o notă de concret. Pompos şi pretenţios planul e denumit „Tricolori (cu un singur i) la orizontul 2022”. Sau cum ar spune Ionuţ: „Douăzeci douăzecişidoi”. Vorbim de două „paliere distincte” pe care să fie reorganizată din temelii (asta cu temelia e de la mine) Federaţia: sportiv şi administrativ. „Dezvoltarea jocului de fotbal” şi „Construirea unei organizaţii puternice”. Aceştia ar fi „pilonii” pe care se va baza fotbalul românesc. Nu am cum să nu remarc exprimarea stângaci-metaforică: „misiunea de a readuce marca de nobleţe, din cele mai bune timpuri ale sale”. Auch!!

Capitolul „Dezvoltarea jocului de fotbal!” are un prim subcapitol, poate cel mai important. În orice caz, cel mai vizibil şi mediatizat: „Echipa naţională”. Dorinţa Kaiserului este de a readuce România în rândul „celor mai bune naţiuni fotbalistice europene!”. Şi noi, şi noi! Şi noi vrem, adică. Aflăm mai întâi că schimbările de antrenori din ultimii ani au costat enorm. Financiar şi ca rezultate. „Patru selecţioneri în patru ani este prea mult”. Pentru stabilitate şi coerenţă, Lupescu se gândeşte la un Comitet Strategic pentru Fotbal. CSF, pe scurt. Iar el, comitetul, „va avea rolul rescrierii ADN-ului fotbalului românesc”. Mda. Asta cu rescrisu ADN-ului... Mă gândeam şi eu la updatare, aş înţelege nevoia de a ne reinventa...În fine! Nu mai fac analiză pe text, dar sunt pierdut aici printre cuvinte şi idei alambicate. Aducerea eroilor înapoi, „a foştilor jucători şi antrenori care au fost uitaţi sau daţi de-o parte”. Nu vă gândiţi că e dat vreun nume. Generic...

La fel cum şi suporterii trebuie aduşi înapoi în tribune. Soluţia fiind „regândirea strategiei digitale a FRF, pentru a fi cât mai aproape de fani”. Ahaaa. „Prin intermediul noilor tehnologii, suntem convinşi că vom putea aduce interacţiunea cu fanii la alt nivel, pentru a le crea o experienţă în interiorul şi în afara stadionului”. Mărturisesc că după citirea unor astfel de fraze lipsite de sens şi conţinut am avut tentaţia de a închide broşura. La fel ca şi la celălalt program de candidatură. 

„Infrastructura şi dezvoltarea jucătorilor”. Ajungem la veşnicul subiect al copiilor, al condiţiilor precare şi nevoia de a se investi la acest nivel. Trec în revistă rapid lucrurile pe care Lupescu le bifează. Pune accent pe dezvoltarea infrastructurii. Promite un Program pentru Dezvoltarea şi Standardizarea Infrastructurii Sportive şi aduce în discuţie tangenţial autorităţile locale când vine vorba despre necesitatea creşterii numărului terenurilor de fotbal. Se face referire la un alt progran şi nu de orice fel, ci unul naţional. „De formare şi perfecţionare a antrenorilor”. Dialog cu ministerul Educaţiei pentru a se juca fotbal în şcoli, ajutor pentru potenţialii fotbalişti din familii fără posibilităţi materiale şi... la ultimul punct „Ghid de Instrucţiuni, pentru părinţii interesaţi să se implice în activitatea de antrenorat”.  

„Încurajarea părinţilor cu anumite cunoştinţe primare (atenţie nu cunoştinţe pe la primării), privind antrenamentul în fotbal, să se implice în primele experienţe fotbalistice ale copiilor lor şi ale prietenilor acestora”. Şi asta e de frecat la ochi! Din discuţiile avute cu patroni de şcoli de fotbal, mini academii, spuneţi-le cum vreţi, cu antrenori, chiar cu jucători, am aflat că tocmai asta e marea problemă. Părinţii! Care ajung să îşi dorească mai mult ca fiii lor să reuşească. Orgolii nemăsurate, pasiune dusă la extrem, conflicte la meciuri banale, influenţe, presiuni. Tineri fotbalişti cu meciuri şi goluri în Liga I sunt în continuare „terorizaţi” de propriii taţi. Atacarea acestui subiect sensibil şi abordarea lui tocmai din unghiul acesta mi se pare că trădează superficialitate.

Pentru „echipele naţionale de juniori şi tineret” se doreşte accederea în mod regulat la competiţii internaţionale. Iar lucrul acesta se va face prin intermediul UEFA. „Elite Youth Program” l-a avut ca responsabil pe însuşi Lupescu. „Ne vom asigura că tinerele talente vor primi sprijin ca să performeze”. Să dea Dumnezeu! O altă promisiune care ar putea interfera cu politica cluburilor „cel puţin o dată pe an naţionalele de tineret şi juniori vor beneficia de pregătire centralizată, separat de calendarul FIFA”. Sunt curios dacă şi cum. Mai ales în lumina ultimelor evenimente şi discuţii. Practic, nu mai departe de iarna acaeasta, antrenorii de la loturi au făcut un soi de „observare centralizată”. În sensul că ei s-au deplasat în cantonamentul echipelor de club pentru a-i vedea pe potenţialii selecţionabili. E anacronic şi aproape imposibil de realizat genul acesta de „stagiu”. O dată la opt ani ar trebui să avem competiţii internaţionale de juniori, potrivit a ceea ce îşi propune Lupescu. 

De fapt şi la fete ne propunem organizarea în următorii şase ani a unei competiţii internaţionale. FRF va sprijini financiar echipa calificată în Liga Campionilor la fete, pentru a se bucura de condiţii la nivelul adversarelor. Fotbalul în Sală e pomenit tot prin importanţa organizării unui turneu final la noi. AJF-urilor, adică oamenilor care până la urmă vor decide preşedintele, li se promite că vor avea posibilitatea să găzduiască în oraşele lor inclusiv şedinţe de Comitet Executiv. Din nou sunt invocate autorităţile locale cu rolul de a „dona” câte o bază sportivă spre adiministrare. 

Parteneriatul public-privat e o temă care revine când e vorba de organizarea ligilor inferioare. Dacă în programul lui Burleanu, asociaţia jucătorilor profesionşti nu este pomenită, Ionuţ Lupescu nu îşi uită trecutul sindicalist şi spune că împreună cu LPF şi AFAN, va încerca să pună bazele unei clinici medicale pentru tratarea şi recuperarea sportivilor (fotbaliştii din primele trei ligi, dar şi arbitrii având gratuitate). Înfiinţarea campionatului de tineret e o altă iniţiativă pe care echipa Kaiserului o încearcă.

Capitolul de final este denumit „Construirea unei organizaţii puternice”. Aici fostul fotbalist Lupescu lasă tricoul şi ghetele şi îi face loc administratorului la sacou. O serie de şapte principii de urmat cu scopul de a recredibiliza activitatea: „Readucerea FRF în zona respectării legii”. E vorba de neactualizarea în instanţă a listelor membrilor afiliaţi şi a „organelor de conducere”. Regulamentele depăşite, litigiile de la TAS, compensaţiile plătite pentru concedieri „abuzive”. Toate în cârca actualei administraţii de la Casa Fotbalului... Şi bineînţeles planul de „modernizare şi clarificare a legislaţiei în domeniul sportului”.

„Reconstrucţia armoniei în fotbal prin dialog”. Se reia o temă abordată şi un capitol mai devreme şi anume inutilitatea unui război cu Liga şi cu această ocazie are loc fraza Manifestului...”de la AJF-uri până la LPF, toate părţile implicate vor fi respectate şi vor avea locul lor, în simfonia fotbalului românesc”. Pam, pam!
Nu mai sunt multe de adăugat. Enumăr celelalte cinci puncte: „Apărarea intereselor românilor în cadrul forurilor internaţionale”, „Creşterea bugetului şi mărirea sprijinului financiar”, „Transformarea FRF într-un reper în materie de organizare, de corectitudine sportivă şi imparţialitate”, „Munca în bună colaborare cu autorităţile” şi „Organizarea meciurilor din cadrul UEFA EURO 2020”.

Totul se încheie cu două pagini lăsate simbolic goale, pentru ca toţi cei care au de făcut sugestii să completeze acest Manifest. A, şi o ultimă pagină, în care pe fundalul unei imagini cu fani tricolori şi un titlu inspirat de la englezi care în 1996 când au organizat un turneu final au făcut-o sub deviza: „Fotbalul se întoarce acasă!”. Cine să mai ştie dacă acasă e la Casa Fotbalului?!