„Manifest” pentru că Lupescu vrea o Revoluţie

ALEGERI FRF. Cu o mică întârziere reluăm episoadele dedicate programelor cu care principalii candidaţi la şefia FRF se prezintă în faţa votanţilor. După episodul de introducere şi cele două părţi (Partea 1, Partea 2) dedicate felului în care a ales Răzvan Burleanu să pună în pagină argumentele cu care vrea să rămână încă un mandat la Casa Fotbalului, vă propunem un prim episod inspirat din „Manifestul” lui Ionuţ Lupescu.

Faptul că fostul internaţional a ezitat, că s-a hotărât târziu să candideze se resimte şi în conceperea/redactarea Manifestului său. E o senzaţie de „pe genunchi”şi de făcut pentru că trebuie. Poze foarte mari, şi pe două pagini, unele din ele sugestive, dar şi pentru a se umple spaţiul. Putem remarca faptul că fostul internaţional alege să se adreseze direct cititorului, printr-un text scris la persoana întâi.

„De ce candidez?” este un prim capitol. Impresionant este un colaj înfăţişându-l pe Culae Lupescu tânăr şi în acţiune, “faţă în faţă” cu Ionuţ călcându-i pe urme. Ambii în tricolor şi la turnee finale de Campionat Mondial, având adversari sud-americani care au marcat epoci în ţările lor: Pele şi Valderama. “Fotbalul în ADN” şi “născut pentru acest sport “ sunt formule-cheie care prind la pasionaţi.

E o scrisoare de intenţie romanţată: „Copilul care bătea mingea în cartierul Pantelimon din Bucureşti, la începutul anilor 80, nici nu şi-ar fi putut închipui un destin mai frumos”. Multe generalităţi şi prea puţine lucruri concrete. Printre ele faptul că fotbalul nostru ar putea beneficia de conexiunile sale în Europa prin „sprijinul celor mai importante organizaţii sportive”. Atrag atenţia şi literele de-o şchioapă cu „situaţia dezastruoasă în care s-a ajuns”, evident din cauza celor care conduc, iar el având ca principala dorinţă să readucă fotbalului nostru „mândria şi gloria pierdute”. Cum va face asta nu găsim în acest program sau, mai corect spus, mie unuia nu mi-e clar după ce am citit totul din scoarţă în scoarţă.

Nu ezită să îşi înţepe contracandidatul „Nu mă voi servi de fotbal pentru a-mi realiza o ambiţie personală. Aşa fac cei care conduc acum fotbalul românesc într-o direcţie greşită” sau „eu nu concep misiunea de preşedinte al FRF ca pe un exerciţiu solitar de putere, alcătuit, în principal, din reuniuni în străinătate şi din prezenţe recurente în media”. Cu recurentul ăsta a băgat câţiva membri afiliaţi în ceaţă, plus că oricât l-am simpatiza sau antipatiza pe Burleanu, apariţiile publice nu-s punctul lui forte, în sensul că nu a abuzat de asta.

Ca şi adversarul său, Lupescu întăreşte ideea de parteneriat, de apartenenţă a fiecărui membru la exerciţiul puterii. O face chiar mai proununţat: „Voi veţi fi, fiecare în parte, Preşedintele FRF”. Wow! Burleanu se mulţumise să-i ia coechipieri în echipa FRF. „Împreună am devenit echipa performanţei în fotbal!”. Lupescu nu e de acord cu asta şi vrea să transforme Federaţia dintr-un „experiment birocratic nereuşit” în „serviciul vostru şi forumul în care vocea voastră să fie iar ascultată”. Mda, asta cu serviciul şi cu pluralul aferent „serviciile...” e delicată azi. Cert e că Lupescu pare că se raportează, cel puţin în Manifest, mai mult la contracandidat. Poate şi pentru că la ora asta el e în postura urmăritorului în această cursă. Are de recuperat. Timp şi voturi.

„Ce vreau să fac”. Fără semn de întrebare. O Revoluţie! Lupescu nu face economie de cuvinte tari. De asta e Manifest programul său pentru că, susţine el, e nevoie de schimbări fundamentale în fotbalul nostru. Dacă Burleanu are un decalog în programul său, Lupescu ne vorbeşte despre un set de valori fundamentale, de la care ne zice că fotbalul românesc s-a abătut în ultimul timp. „Fotbalul, pe primul loc”, „Legalitate”, „Respect”, „Transparenţă” şi „Folosirea responsabilă a resurselor FRF”.