Zece ani de la dispariția maghiarului magic

Săptămâna trecută, s-a împlinit un deceniu de la dispariţia fostei legende a lui Real Madrid, Ferenc Puskas. Cu acest prilej, vă invit să ne reamintim de liderul generaţiei de aur a fotbalului maghiar, campion olimpic în 1952 şi vicecampion mondial în 1954.

Ferenc Puskas a fost, fără îndoială, cel mai mare fotbalist din istoria Ungariei și unul dintre cei mai importanți ai secolului trecut. Cel mai strălucitor jucător din Generația de Aur a fotbalului maghiar, Puskas a câștigat de trei ori Cupa Campionilor Europeni și cinci titluri de campion al Spaniei cu Real Madrid și, totodată, a cucerit cu naționala Ungariei medalia de aur la Jocurile Olimpice din 1952 și a ajuns până în finala Cupei Mondiale din 1954, unde a fost desemnat și cel mai bun om al turneului final. A fost un golgheter desăvârșit în ciuda faptului că era un tip scund, la doar 1,72 metri, marcând 514 goluri în 529 de meciuri în campionatele Ungariei și Spaniei.

Născut pe 2 aprilie 1927 la Budapesta, sub numele de Franz Purczeld, el a devenit Ferenc Puskas din 1937, când tatăl său, un șvab de pe Dunăre, a decis să își maghiarizeze familia. Tot tatăl său avea să-i fie și primul antrenor la echipa locală Kispest, transformată în Honved din 1949, când a fost preluată de Ministerul Apărării din Ungaria, devenind clubul armatei. Aici, a debutat în noiembrie 1943, într-o partidă cu Nagyvaradi. Doi ani mai târziu, a bifat primul său meci în naționala Ungariei, pe 20 august 1945, într-un succes cu 5-2 în fața Austriei, în care a și înscris un gol. Avea să evolueze în 85 de meciuri pentru reprezentativa maghiară, pentru care a marcat de 85 de ori. Alături de Zoltan Czibor, Sandor Kocsis, Nandor Hidegkuti și Jozsef Bozsik, bunul său prieten din copilărie, a format nucleul Echipei de Aur a Ungariei, care a rămas invincibilă timp de 32 de meciuri.

Această serie incredibilă a cuprins și finala turneului olimpic de la Jocurile din 1952 de la Helsinki, câștigată cu 2-0 în fața Iugoslaviei. Puskas a marcat patru goluri la această competiție, incluzând aici și reușita prin care a deschis scorul în ultimul act. Forța uriașă a naționalei Ungariei s-a văzut cel mai bine în ceea ce a fost denumit Meciul Secolului. Pe 25 noiembrie 1953, pe legendarul stadion Wembley, „Maghiarii magici”, cum au fost supranumiți de presa vremii, au pulverizat naționala Angliei cu 6-3, partidă în care Puskas a înscris două goluri. El a reușit o dublă și în revanșa de la Budapesta, din 23 mai 1954, când englezii au ieșit și mai șifonați: 1-7!
Ferenc Puskas s-a remarcat și la echipa de club, alături de care a cucerit de cinci ori titlul de campion al Ungariei, iar în patru rânduri a fost golgheterul campionatului maghiar. În 1948, a fost cel mai prolific jucător al Europei, cu 50 de goluri marcate!

Totuși, Puskas și întreaga națională maghiară își dorea recunoașterea supremă la Cupa Mondială din Elveția. Starul lui Honved a marcat trei goluri în primele două meciuri de la turneul final, în care Ungaria s-a impus categoric, 9-0 cu Coreea de Sud și 8-3 cu Germania, dar în confruntarea împotriva nemților s-a accidentat serios și nu a mai putut juca până la finală. Chiar și fără el, ungurii au trecut lejer în sferturile de finală de vicecampioana mondială, Brazilia, cu 4-2 și în semifinale de Uruguay, tot cu 4-2. În ultimul act de la Berna, Ungaria urma să își înfrunte din nou victima din grupe, Germania. Puskas a revenit în echipă, deși era încă accidentat, iar începutul a fost perfect: după opt minute, maghiarii conduceau cu 2-0, iar primul gol i-a aparținut marelui Ferenc. Numai că germanii au întors neașteptat soarta finalei în favoarea lor și s-au impus cu 3-2, deși Puskas a mai marcat un gol anulat, însă, pentru ofsaid.

Cea mai bună echipă din istoria fotbalului maghiar s-a destrămat ca urmare a revoluției din 1956. Cum în Ungaria intraseră tancurile sovietice, Puskas și coechipierii săi de la Honved au decis să meargă la Bruxelles pentru a disputa returul meciului cu Atletico Madrid din Cupa Campionilor. Ferenc Puskas a marcat un gol, dar nu a putut împiedica eliminarea echipei sale cu scorul de 6-5 la general. O parte a jucătorilor, printre care și bunul său prieten, Bozsik, au revenit în țară, dar alții, precum Czibor, Puskas și Kocsis au ales calea exilului. Puskas a jucat câteva meciuri neoficiale pentru Espanyol, apoi a încercat să-și găsească o echipă în Italia, mai ales că AC Milan și Juventus erau interesate de el. Numai că UEFA l-a suspendat doi ani pentru refuzul de a se mai întoarce în Ungaria și astfel, Ferenc a devenit un șomer de lux. După expirarea suspendării, Puskas a avut probleme și mai mari în a-și găsi echipă: cluburile italiene se îndoiau că ar mai putea juca la cel mai înalt nivel din cauza vârstei (ajunsese la 31 de ani) și a greutății sale, în timp ce Manchester United, în încercarea disperată de a-și croi o nouă echipă după tragedia aviatică de la Munchen din 1958, nu l-a putut transfera din cauza regulilor Federației Engleze cu privire la jucătorii străini, dar și a faptului că Ferenc nu vorbea engleza.
Până la urmă, Real Madrid a pariat pe el și nu a greșit deloc. Deși inițial părea un cal expirat pentru o herghelie atât de strălucitoare precum cea a „albilor”, Ferenc a redevenit un armăsar de rasă după ce a mâncat jăratic.

A slăbit 18 kilograme pentru a reveni la greutatea optimă, reușind patru hattrick-uri în primul său sezon din La Liga. Cu Real, a cucerit cinci titluri consecutive de campion al Spaniei, între 1961 și 1965, a ieșit în patru rânduri golgheterul Primerei Division și a cucerit de trei ori Cupa Campionilor Europeni, cu o mențiune specială pentru finala din 1960. Pe Hampden Park din Glasgow, Puskas a marcat patru goluri în poarta nemților de la Eintracht Frankfurt și Real Madrid s-a impus cu 7-3, Di Stefano marcând celelalte trei goluri ale spaniolilor.

În 1962, a primit cetățenia spaniolă și a jucat patru meciuri pentru echipa națională, dintre care trei la Cupa Mondială din Chile, însă fără a mai marca vreun gol. Puskas a pus punct carierei de jucător în 1966, când s-a retras de la Real Madrid imediat după câștigarea Cupei Campionilor în fața lui Partizan Belgrad.

Pe cât de statornic a fost ca jucător, cu doar două cluburi la activ, Honved și Real Madrid, pe atât de plimbăreț a fost ca antrenor. Ferenc Puskas și-a început cariera de antrenor în Statele Unite, la San Francisco Golden Gate Gales, în 1967, și a continuat în Canada, Chile, Arabia Saudită, Egipt, Paraguay și Australia. Apogeul l-a atins la în 1971, când a făcut-o pe Panathinaikos singura echipă din Grecia care ajunge într-o finală europeană. Totuși, în ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, Panathinaikos a pierdut cu 2-0 în fața Ajax-ului lui Johan Cruyff. În 1981, a revenit pentru prima dată în Ungaria, după un sfert de secol de exil, în care a fost considerat un trădător de patrie. A fost repus în drepturi depline, iar ultima bornă a carierei de antrenor a fost legată de naționala Ungariei, pe care a condus-o în patru meciuri din preliminariile Cupei Mondiale din 1994. Mai mult, pe 2 aprilie 2002, când a împlinit 75 de ani, guvernul maghiar a decis ca Nepstadion, arena unde joacă naționala Ungariei, să se numească de acum încolo stadionul Ferenc Puskas.

Ferenc Puskas a încetat din viață pe 17 noiembrie 2006, la vârsta de 79 de ani, la scurt timp după ce Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a inclus în topul celor mai buni 100 de fotbaliști ai secolului XX.