Thierry Henry, ucigașul cu tact

Ajuns la 40 de ani, Thierry Henry poate privi înapoi cu mândrie la întreaga sa carieră uluitoare: a fost campion mondial şi european cu naţionala Franţei, a cucerit trofeul Champions League cu Barcelona şi a ieşit campion în Ligue 1, Premier League şi Primera Division. Dincolo de aceste trofee, el nu va fi uitat pentru golurile sale, 411, înscrise în 917 meciuri, dar mai ales pentru frumuseţea lor. Şi asta pentru că Thierry Henry nu a fost doar un simplu marcator din punct de vedere al cantităţii, ci şi al calităţii lor.

Fostul lider al Invincibililor lui Arsenal ne-a lăsat moştenire nişte goluri de-a dreptul glorioase şi amintiri de aur. Thierry Daniel Henry s-a născut pe 17 august 1977 în Les Ulis, o suburbie a Parisului, într-o familie cu origini antiliene: tatăl său, Antoine, era din Guadelupa, iar mama lui, Maryse, era din Martinica. În 1990, când avea 13 ani, Henry a fost remarcat de Arnold Catalano, scouter-ul lui AS Monaco, într-un meci în care a marcat toate cele şase goluri ale echipei sale. Imediat, i s-a propus să vină la gruparea din Principat fără a mai fi nevoit să dea o probă de joc, aşa cum se obişnuieşte în astfel de cazuri. Peste patru ani, Titi, aşa cum a fost alintat de colegi şi suporteri, a debutat pentru AS Monaco pe 31 august 1994 într-un meci pierdut cu 0-2 în faţa lui Nice. Antrenorul care l-a promovat în prima echipă, Arsene Wenger, intuise că rolul său ar fi de atacant central, însă l-a pus să joace în rolul de extremă stânga pentru că simţit că ritmul său, tehnica şi controlul natural al mingii în regim de viteză ar avea mai mult efect în duelurile cu fundaşii centrali. În 1996, Henry a fost ales cel mai bun tânăr jucător al anului în Franţa, iar un an mai târziu, a cucerit titlul de campion în Ligue 1. Apoi, în sezonul 1997-1998, a fost unul dintre motoarele lui AS Monaco în drumul spre semifinalele Champions League, stabilind şi un record pentru un jucător francez în această competiţie, de şapte goluri înscrise într-o stagiune. Forma foarte bună de la Monaco l-a adus în atenţia echipei naţionale şi în 1997, după ce a participat la Campionatul Mondial Under-20, selecţionerul Aime Jacquet i-a oferit şansa debutului pentru Les Bleus într-un amical cu Africa de Sud, câştigat cu 2-1, pe 11 octombrie 1997. Titi a continuat să impresioneze şi în 1998, a fost convocat în lotul pentru Cupa Mondială organizată de Franţa. La turneul final, a marcat trei goluri în drumul spre titlul suprem, pentru care a primit şi cea mai înaltă decoraţie din Franţa, Cavaler al Legiunii de Onoare.

După cinci sezoane la AS Monaco, pentru care a înscris 20 de goluri în 105 apariţii, Henry a fost cumpărat de Juventus pentru 15 milioane de euro. Titi nu s-a acomodat foarte bine în Italia şi după doar o jumătate de sezon, în care a înscris doar 3 goluri în 16 meciuri, a fost recuperat de mentorul său, Arsene Wenger, ajuns între timp la Arsenal, care l-a transferat pentru 16 milioane de euro ca înlocuitor pentru Nicolas Anelka, vândut la Real Madrid. Aici, Thierry Henry a devenit un fotbalist de clasă mondială. Încă din primul sezon, a marcat 26 de goluri în toate competiţiile, iar „tunarii” s-au clasat pe locul secund în Premier League, în urma lui Manchester United, şi au pierdut finala Cupei UEFA la lovituri de departajare în faţa lui Galatasaray Istanbul. A urmat un EURO 2000 de succes, în care naţionala Franţei a cucerit titlul continental, iar Henry a marcat trei goluri, fiind desemnat Omul Meciului în trei rânduri, incluzând aici şi finala câştigată în prelungiri în faţa Italiei. Revenit la Arsenal, Henry a fost golgeterul echipei în campionat, cu 17 reuşite, dar trofeele au evitat şi în sezonul 2000-2001 vitrina clubului, care a pierdut finala Cupei Angliei cu 1-2 în faţa lui Liverpool şi a terminat pe poziţia a doua în Premier League. Stagiunea următoare a fost, însă, de excepţie pentru Titi, care a realizat eventul campionat-cupă cu Arsenal, fiind şi golgeterul Premier League, cu 24 de reuşite în 33 de partide. După dezamăgirea de la Cupa Mondială din 2002, unde Franţa a fost eliminată încă din faza grupelor, Henry a explodat în următorul sezon: a marcat 32 de goluri în toate competiţiile şi a furnizat 23 de pase decisive coechipierilor, a câştigat finala Cupei Angliei, fiind ales şi Omul Meciului, apoi a fost votat Jucătorul Anului în Anglia şi de fotbaliştii profesionişti şi de jurnaliştii englezi şi a terminat pe locul secund în ierarhia pentru trofeul FIFA World Player of the Year.În sezonul 2003-2004, Titi a condus-o pe Arsenal spre o performanţă unică în epoca modernă a fotbalului: câştigarea titlului în Premier League fără nicio înfrângere, ceea ce nu mai realizase nicio altă echipă în Anglia de mai bine de un secol, după Preston North End în 1889. Henry a marcat 39 de goluri în toate competiţiile, cucerind şi Gheata de Aur a Europei, şi a fost desemnat din nou Jucătorul Anului în Anglia şi de Asociaţia Fotbaliştilor Profesionişti şi de cea a Jurnaliştilor Sportivi. Din nou, s-a clasat pe locul al doilea în clasamentul pentru FIFA World Player of the Year, fiind tras în jos de faptul că nu a reuşit mai mult de o calificare în sferturile de finală EURO 2004 cu naţionala Franţei.

În 2005, Henry a câştigat Cupa Angliei şi a împărţit Gheata de Aur cu uruguayanul Diego Forlan, după ce a înscris 25 de goluri în Premier League. El devenea, astfel, primul jucător care cucereşte acest trofeu doi ani la rând, performanţă egalată ulterior de Lionel Messi şi Cristiano Ronaldo. Tot în 2005, o dată cu plecarea lui Patrick Vieira la Juventus, Henry a preluat şi banderola de căpitan a lui Arsenal, alături de care urma să scrie adevărate pagini de istorie în următoarea stagiune. Sezonul 2005-2006 a fost cel al unor realizări personale remarcabile. Pe 17 octombrie 2005, graţie dublei din meciul din Champions League cu Sparta Praga, a devenit cel mai bun marcator all-time al „tunarilor”, doborând recordul de 185 de reuşite al lui Ian Wright. Apoi, pe 1 februarie 2006, l-a depăşit pe Cliff Bastin din postura de golgeter al lui Arsenal în campionat, ajungând la 151 de goluri. Tot atunci, a marcat golul 100 din Premier League pe Highbury, vechea arenă a lui Arsenal, o performanţă unicat în istoria clubului. Mai mult, la despărţirea de Highbury, în ultima etapă a sezonului, a reuşit un hattrick împotriva lui Wigan. A fost din nou golgeterul Premier League, cu 27 de reuşite, a fost votat Jucătorul Anului în ancheta ziariştilor sportivi din Anglia şi selecţionat în echipa ideală a sezonului de cître FIFA. Singura neîmplinire a lui Henry a fost legată de eşecul din finala Champions League în faţa Barcelonei. A urmat Cupa Mondială din Germania, unde Henry a marcat trei goluri pentru Les Bleus, care au ajuns până în finala pierdută la penalty-uri în faţa Italiei.

În 2007, Titi a plecat de la Arsenal la FC Barcelona, care l-a cumpărat cu 24 de milioane de euro, iar primul său gol l-a marcat într-o partidă din Champions League cu Olympique Lyon. Zece zile mai târziu, semna prima sa triplă în tricoul blaugrana împotriva lui Levante. La Barca, Henry a purtat tot tricoul cu numărul 14, la fel ca şi la Arsenal, el făcând parte din ceea ce presa spaniolă a numit „cei patru magnifici”, alături de Ronaldinho, Messi şi Eto'o. Cu toate că a fost folosit mai mult ca extremă, Henry a terminat primul său an în Catalunya cu 19 reuşite şi a oferit nouă assist-uri, fiind al doilea pasator al echipei după Lionel Messi. Pe 13 octombrie 2007, el a egalat recordul de 41 de goluri la naţionala Franţei deţinut de Michel Platini într-un meci cu Insulele Feroe, iar patru zile mai târziu, la Nantes, a reuşit o dublă împotriva Lituaniei, devenind golgeterul all-time al „cocoşilor galici”. În total, a adunat 51 de goluri în 123 de partide pentru reprezentativa Hexagonului. După un EURO 2008 dezamăgitor, unde Franţa a fost eliminată încă din grupe, Titi a atins Everestul cu Barcelona: sub comanda lui Pep Guardiola, a cucerit tripla campionat-cupă-Champions League, apoi a terminat anul 2009 cu încă trei trofee majore, Supercupa Spaniei, Supercupa Europei şi Mondialul Cluburilor, performanţă neegalată până acum, iar tridentul ofensiv Messi – Henry – Eto'o a marcat 100 de goluri în toate competiţiile.

Totuşi, Thierry Henry va fi asociat şi cu acel henţ ruşinos comis în 18 noiembrie 2009, în barajul de calificare la Cupa Mondială din Africa de Sud, disputat împotriva Irlandei pe Stade de France, în urma căruia Gallas a marcat golul decisiv pentru „cocoşii galici”. Ulterior, golgeterul naţionalei Franţei şi-a recunoscut fapta, dar acest gest rămâne o pată neagră pe un CV fabulos. După un al turneu final ratat, Mondialul din 2010, unde Franţa nu a putut depăşi faza grupelor, Henry şi-a anunţat retragerea din naţională, în urma eşecului cu Africa de Sud, în care a intrat din postura de rezervă. A fost ultimul său meci pentru Les Bleus din totalul celor 123, care-l plasează pe poziţia secundă într-o ierarhie dominată de Lilian Thuram. Tot în 2010, Henry a plecat de la Barcelona în Statele Unite pentru a juca în Major League Soccer la New York Red Bulls. El a mai revenit la începutul lui 2012 la Arsenal, unde a mai jucat o lună, timp în care a mai înscris de două ori, în primul şi ultimul său meci pentru „tunari”. În total, Thierry Henry a marcat 228 de goluri în toate competiţiile pentru Arsenal. Henry a mai jucat la Red Bulls până în decembrie 2014, când şi-a anunţat retragerea din fotbal. El a fost genul de jucător care se bucura de fiecare clipă petrecută pe teren: adora să alerge, să dribleze şi să înscrie. De aceea, el a fost exemplul perfect care a întruchipat ideea că fotbalul înseamnă bucurie şi aventură. Pur şi simplu, mingea dansa la picioarele sale în cel mai natural mod posibil. După ce a pus punct activităţii de jucător, Thierry Henry a devenit un comentator-specialist foarte apreciat la Sky Sports.