Transferuri tardive

O vorbă din popor spune că înţeleptul îşi face iarna car şi vara, sanie, dar şi că neînţeleptul pune boii înaintea cailor! Cam asta a fost strategia Stelei înaintea play-off-ului Champions League: să încerce să ajunge în grupe cu implanturi ieftine în locul numelor grele, plecate spre zări mai calde şi mai generoase din punct de vedere financiar.

Când încasezi 6 milioane de euro pe Florin Gardoş şi nu investeşti aproape nimic în achiziţionarea unui jucător care să-ţi ofere oarecare garanţii să ajungi în competiţia de lux a Europei, atunci destinul te pedepseşte! Şi o face într-un mod atât de crunt şi de nemilos încât nu mai încape loc de alte comentarii! Nu poţi să încerci să alergi alături de un Ferrari cu un Logan, cu tot respectul pentru maşina noastră! Aşa a păţit Steaua pentru că patronul său s-a zgârcit la tărâţe şi a vrut să acceseze fondurile europene ale UEFA fără nicio idee limpede de management! Iar când te mulţumeşti cu puţin, rişti să nu obţii nimic!

Nu înţeleg, însă, de ce campioana României s-a gândit să-i repatrieze pe Raul Rusescu şi pe Alexandru Bourceanu tocmai după ratarea calificării în Champions League şi retrogradarea în Europa League?! E drept, Steaua are şanse infinit mai mari de a prinde primăvara continentală din a doua întrecere ca valoare decât din Liga Bogaţilor, însă un sezon fără UCL pentru România poate fi un dezastru.

Şi aici mă gândesc că a trebuit să aşteptăm un deceniu după prima ratare a prezenţei în grupele Champions League pentru a mai respira parfumul scump al bogaţilor Europei, între 1996 şi 2006, tot gruparea din Ghencea fiind puntea de legătură. Sper ca istoria să nu se mai repete şi acum, dar modul în care Steaua a gândit tactica acestei campanii europene a fost de un amatorism cras! Iar dacă roş-albaştrii vor avea succes şi acum cu Rusescu şi Bourceanu în Liga 1 şi în Europa, atunci nu ar face decât să întărească ideea că repatrierea lor a fost tardivă! Şi că în fotbal, ca şi în viaţă, unde nu-i cap, vai de picioare! Şi de buzunare!