Atuul Franţei la Campionatul Mondial

Din 2002 încoace, tot privesc turneele finale ale Cupei Mondiale strângând pumnii pentru naţionalele Franţei şi Argentinei. La fel va fi şi acum, după o nouă calificare ratată a României.

Din păcate, am ajuns să privim la performanţele tricolorilor de la World Cup 1994 precum o facem cu filmele de Crăciun, scoase mereu de la naftalină în preajma Sărbătorilor de Iarnă, sau cu finala de la Sevilla, la fiecare 7 mai care mai trece peste noi şi ne face să înţelegem şi mai bine că triumful Stelei din 1986 este irepetabil.

Şi în Brazilia, voi fi fanul Franţei şi al Argentinei, cu un plus pentru "cocoşii galici". Francezii sunt în faţa unui moment asemănător celui dinaintea Coupe du Monde 1998. Atunci, Aimee Jacquet a renunţat la cei mai în vogă jucători, David Ginola, Eric Cantona şi Jean-Pierre Papin, şi a mizat pe un spirit de grup ce i-a condus pe Les Bleus spre titlul suprem. În urmă cu 16 ani, Franţa nu avea un star în plină strălucire, ci vedeta era echipa! La fel stau lucrurile şi acum, după ce Franck Ribery s-a accidentat chiar înaintea turneului final, iar selecţionerul Didier Deschamps trebuie să pună accentul pe coeziunea de grup, care a ieşit în evidenţă cu adevărat în returul barajului de calificare cu Ucraina. Dincolo de forma excelentă arătată în meciurile de pregătire, "cocoşii galici" joacă diferit faţă de partidele în care evolua extrema lui Bayern Munchen.

Asta nu înseamnă neapărat că Franţa este mai puternică acum, dar responsabilităţile sunt altfel distribuite şi echipa nu mai încearcă să-l pună în lumină doar pe Ribery. Din contră, Karim Benzema a părut descătuşat în amicalul cu Jamaica, în care a reuşit o dublă şi a dat o pasă decisivă, iar Antoine Griezmann poate fi marele beneficiar al accidentării lui "Scarface". Cu trei goluri în patru meciuri pentru naţională şi două sezoane impresionante în Primera Division cu Real Sociedad, jucătorul de 22 de ani promite enorm: la un turneu final, este esenţial să ai un atacant capabil să facă diferenţa după ce intră pe teren de pe bancă.

Cu asemenea premise, Franţa îşi permite să viseze, după cum spunea chiar Deschamps înaintea decolării spre Brazilia. Cu o grupă aparent accesibilă, cu Honduras, Elveţia şi Ecuador, Les Bleus ţintesc cel puţin la un sfert de finală. Însă, visele nu pot fi interzise, iar finala de pe Maracana rămâne obiectivul nerostit al cocoşilor galici.