În plină dezbatere electorală însă, o parte importantă a Marii Britanii, Țara Galilor a ales să rămână la European. Ba încă a făcut-o cu stil, câștigând grupa din care face parte unde, ce să vezi, că așa e viața uneori, plină de neprevăzut, Anglia a terminat pe locul doi.
A fost meciul unei națiuni. Chiar aşa, cu Albania cum a fost el. Ciar am crezut că putem să ne depăsim condiția, că putem și noi să arătăm că avem caracter, că știm și altceva în afară să ne plângem că ne-au furat arbitrii, că n-avem bani și că, în general, soarta ne e potrivnică.
O să fie un text scurt, de data asta. Cel puțin așa îmi propun, sper să-mi și reușească. N-o să fie un text de analiză, pentru că analize s-au făcut destule după meciul cu Elveția, ca și după meciul cu Franța.
Tocmai ce am revăzut meciul Franța-România. E avantajul pe care ți-l oferă tehnologia de azi. Practic l-am văzut, căci e un fel de a spune l-am revăzut. Pe stadion e altceva. Tensiunea e mare, inima-ți bate cu putere, ai un nod în gât la fiecare centrare, la fiecare pasă greșită, la fiecare dribling al adversarului. Acum, știind și rezultatul, am privit...
Așteptarea a luat sfârșit. Pregătirile s-au încheiat, ultimele detalii au fost deja reglate. De azi începe Europeanul. Care e și al nostru, căci după mult timp suntem și noi părtași la festivalul fotbalistic al continentului.