Jelena Dokic a vrut să se sinucidă: ”Ultimele șase luni au fost grele”

• Premier League: Arsenal - Ipswich, vineri, 22:15, DGS 1

• Premier League: Liverpool - Leicester, joi, 22:00, DGS 1

Fosta sportivă a povestit pe Instagram că a fost la un pas să se sinucidă în luna aprilie a acestui an. Jelena Dokic a vrut să se arunce în gol de la balconul apartamentului situat la etajul 26.

Galerie Foto

Jelena Dokic: ”Nu voi uita niciodată acea zi”

Jelena Dokic, fostă sfertfinalistă la Wimbledon în 2000, a mărturisit că ultima jumătate de an a făcut-o să-și pună multe întrebări.

”8 aprilie 2022. Am fost aproape să mă arunc de la balconul de la etajul 26, să-mi iau viața. Nu voi uita niciodată acea zi. Totul era încețoșat. Totul era întunecat, doar lacrimi, tristețe, depresie, anxietate și durere. Ultimele șase luni au fost grele.

Am plâns continuu. De la a mă ascunde în baie când sunt la serviciu pentru a-mi șterge lacrimile ca să nu le vadă nimeni și până la plânsul de neoprit de acasă, între cei patru pereți ai mei, totul a fost insuportabil. Sentimentele constante de tristețe și durere pur și simplu nu dispar și viața mea a fost distrusă. Mă învinovățesc constant, nu cred că sunt demnă de iubire și sunt speriată”, a povestit Jelena Dokic, pe Instagram.

Jelena Dokic a trecut prin momente grele, după ce în copilărie a fost agresată de propriul tată.

Jelena Dokic, abuzată de tată în copilărie

Jelena Dokic a dezvăluit în cartea autobiografică modul în care a fost abuzată în repetate rânduri de tatăl său, Damir, care i-a fost și antrenor, agresiuni din cauza cărora ajunsese la concluzia că ”sinuciderea este singura opțiune”.

Perioada complicată a continuat pentru Jelena Dokic și după retragere, când s-a îngrășat considerabil din cauza depresiei, dar a și reușit într-un timp scurt să slăbească 57 de kilograme.

"M-a bătut foarte rău. Totul a început din prima zi în care am jucat tenis şi a continuat. Aceste lucruri se întâmplau aproape în fiecare zi. Situaţia emoţională mă speria mai tare. La un moment dat, sinuciderea părea singura opţiune.

Nu era vorba doar de durere fizică, dar şi de cea psihică. Când ai 11-12 ani şi auzi asemenea vorbe... A fost partea cea mai dificilă.

E o amintire neplăcută pe care o voi păstra mereu cu mine. Am leşinat şi am căzut. M-a bătut foarte rău. Cu cât jucam mai bine, cu atât lucrurile se agravau. Acesta e lucrul pe care nu îl puteam înţelege.

După ce am pierdut semifinala de la Wimbledon din 2000, tatăl meu m-a sunat, mi-am dat seama că băuse. Mi-a spus că sunt o vacă fără speranțe, că sunt jenantă și că nu îmi va permite să mă întorc la hotel”, a scris Jelena Dokic, în cartea ”Unbreakable”.

Etichete: wimbledon , wta , jelena dokic

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News