"Anul trecut era să mor, în martie mi-a fost ucisă sora". Suferința fotbalistului din Serie A care acum ajută spitalele din Ghana

• SuperLiga: Sepsi - Buzău, vineri, 17:30, DGS 1

• SuperLiga: Farul - Oțelul, vineri, 20:30, DGS 1

Blocat în orașul italian, ghanezul în vârstă de 29 de ani are o rezistență dincolo de firesc în fața durerii. 2019 și 2020 au fost adevărate pietre de încercare pentru internaționalul cu 76 de selecții și 11 goluri în reprezentativa Ghanei.

Badu: "Hagar a fost împușcată în Berekum, asasinul n-a fost prins"

"Aproape că am murit, am suferit multe accidentări, iar în luna martie sora mi-a murit în cel mai tragic mod, în Ghana", mărturisește Badu pentru BBC. Rămas cu o serie interminabilă de sechele psihice, mijlocașul central pare că istorisește cu greu, de teamă să nu mai zvîrcolească tragedia. "Hagar a fost împușcată în Berekum, orașul meu natal, dar asasinul n-a fost prins nici acum, din cauza pandemiei. Nici măcar nu am putut să ajung acasă, să-mi iau rămas bun de la ea, din cauza pandemiei de COVID-19", continuă Badu.

Ghanezul locuiește singur în Verona. Prietena sa și copilul lor se află în țara sa natală, plecați înainte de începerea haosului care s-a întins rapid în toată lumea. "Am stat 34 de zile în casă, dar am avut noroc că mă sună agentul meu, președintele echipei și antrenorul. Sora mea a fost împușcată în cel mai odios mod, dar am realizat că trebuie să merg înainte, să fiu puternic mental".

Medicii i-au descoperit cheaguri de sânge la nivelul plămânilor

Din punct de vedere psihic, jucătorul cu o cotă de piață de aproape 1 milion de euro abia își găsise echilibrul.Sub deviza totul sau nimic, ghanezul a început o recuperare chinuitoare anul trecut, după ce i-a fost interzis să mai joace, o perioadă, fotbal.

"În presezon, în august, am fost aproape de moarte. Fusesem la sala de forță și m-am dus în cameră să mă odihnesc. Mi-am dat seama că respiram cu greu. La început, n-am luat-o în serios, am crezut că e de la oboseală. Apoi, am chemat doctorul și m-am dus la spital", rememorează fotbalistul din Serie A. În urma analizelor, medicii au descoperit că ghanezul avea cheaguri de sânge la nivelul plămânilor.

"Am fost obligat să iau o pauză pentru patru luni, n-am făcut nimic din august până în decembrie. Abia revenisem la antrenamente și mă simțeam bine, dar a venit această nenorocire", punctează pentru BBC fotbalistul împrumutat de Udinese la Verona. 

Fără lacrimi sau tremur de groază, Badu a încercat în autoizolarea de 18 zile din Verona - "jucasem contra Sampdoriei, iar mulți dintre jucătorii lor fuseseră testați pozitiv" - să-și ridice nivelul mental, deși gândul îi zbura doar la sora sa, pe care nu a mai apucat s-o vadă. 

Badu: "Am donat și pentru poliție"

Conectat prin mii de fire de țara sa, Badu a luat inițiativa și a trimis pachete pentru a ajuta câteva orașe din Ghana. 

"Am cumpărat măști și alte accesorii sanitare și le-am trimis la un spital în Kumasi. Am donat foarte multe și la spitalele și pentru poliția din Berekum, unde am jucat eu fotbal. Și pentru satul în care m-am născut am făcut mai multe livrări pentru cabinetele medicale și secția de poliție.

Se spune că prevenția e foarte importantă, așa că vreau să-i țin departe pe oamenii din țara mea de acest virus năucitor. Numărul pacienților e într-o continuă creștere, așa că trebuie să fim foarte atenți. Voi face câteva pachete și le voi trimite în Ghana și săptămâna viitoare", a mai spus fotbalistul lovit sistematic de traume. 

Răscolit și măcinat pe dinăuntru, Badu a depășit accesele de furie și sentimentele de vinovăție cauzate de imposibilitatea de a ajunge în Ghana. E oțelit mental și, în prezent, încearcă să dea un strop de ajutor țării sale. 

În pofida dramei chinuitoare prin care trece, ghanezul arată și el, cum fac și alți fotbaliști, reacție și semne de altruism și generozitate. 

Etichete: italia , verona , ghana , badu , covid-19 , pandemie , traume

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News