Strania demitere a lui Adrian Iencsi de la Rapid

• Liga Națiunilor: Croația - Portugalia, luni, 21:45, DGS 1

• Liga Națiunilor: Spania - Elveția, luni, 21:45, DGS 3

De ce!? Nu au putere de convingere șefii echipei giuleștene asupra unor oameni deschiși la nou? Nu au de unde alege, deși există tehnicieni liber de contract legați prin mii de fire de echipă? Sau potențialii antrenori se tem să nu fie crucificați ca Iencsi?

Destituirea lui Iencsi cu două zile înaintea unui meci a mirosit a dispreț, atitudine specifică multor conducători de club de la noi.

Omul despre care Victor Angelescu spunea la instalare că "e un antrenor foarte bun, are contract pe mai mult de un an și se află pe aceeași lungime de undă cu aspirațiile clubului" și-ar fi pierdut statutul în doar două luni. Ciudat. Și un mesaj sensibil pentru cei ce se gândesc să preia echipa.

Fostul căpitan din Giulești a luat o echipă în reformare, cu jucători precum Nastos, Dandea și Bălan veniți treptat, în cursul campionatului, a jucat un singur amical înaintea începerii sezonului, cu Clinceni, când a rulat tot lotul, și a dat dovadă de curaj când a decis să preia o formație cu un buget mai mic față de anul precedent. Probabil, unicul lucru pe care nu l-a avut a fost omogenitatea. Iencsi părea că urmează pașii corecți, firești unui proiect coerent, întrucât echipa căpătase o identitate de joc.

Dar răbdarea e o virtute pe care unii oficiali din sportul de la noi nu o au. Bun, Rapid a pierdut cu Iencsi, scor 0-5 cu FC U Craiova 1948, o înfrângere, nu un dezastru. Tot trei puncte s-au pierdut. Pierduse și la Recea. În regulă, și liderul Craiova a remizat pe terenul incomodei echipe din Maramureș.

Iar Iencsi a fost dat afară când echipa acumulase 13 puncte în șapte etape, cu două runde mai puțin decât majoritatea competitoarelor. Bad-timing, pentru că  decizia a fost luată chiar după înfrângerea cu Progresul Spartac, într-un moment delicat, când toată formația timp de șase zile fusese blocată în carantină și nu efectuase vreun antrenament.

Nu l-am auzit pe Iencsi vorbind despre condițiile de lucru la echipă, de lipsa stadionului sau de buget, unul mai mic decât al unor formații precum Petrolul sau Chiajna. Nu l-am auzit emițând tot felul de enormități, precum alți antrenori din România care suferă de mania persecuției sau aruncă vina către jucători. Nu-l auzim nici acum, când probabil cuvintele despre ce s-a întâmplat la Rapid îi stau pe vârful limbii.

Echipa poartă pecetea personalității antrenorului, care deseori îi imprimă un stil inconfundabil. S-a văzut asta și în meciul cu Chiajna (4-2), când giuleștenii au fost conduși la pauză (1-2) și au revenit practicând un fotbal total cum demult fanii vișiniilor nu au mai văzut. Iencsi mai avea de tras la acest capitol, dar nu i se poate pune în cârcă vreo nenorocire.

De altfel, nici Angelescu nu a făcut-o inițial.

"Nu s-a pus problema ca Adrian Iencsi să plece de la echipă. Vom avea o ședință și vom vedea ce putem face. Asta este acum, trebuie să mergem înainte. Cred că putem să depășim acest moment dacă vom obține o victorie în meciul următor", spunea Angelescu, pentru Digi Sport, pe 21 octombrie.

Ce s-a întâmplat între timp e doar o bucată din uzina plină de anomalii a fotbalului românesc, unde relația angajator-angajat naște multe episoade ciudate. A simțit-o și Iencsi pe pielea lui.

La doar șapte zile distanță de meciul în care nu a stat pe bancă pentru că descoperise că e bolnav de Covid-19 și la șase zile de biletul de încredere din partea lui Angelescu, Iencsi era demis, deși echipa, cu trei puncte din următoarele două partide, ar fi putut urca între primele șase din Liga 2. Oare conducerea giuleștenilor nu se temea că Iencsi ar fi putut câștiga partida cu Mioveni și rata șansa de a-l da afară?

Episodul de la Rapid a arătat că drumul de la "aceeași lungime de undă" și "nu se pune problema ca antrenorul să plece" și până la demitere e unul foarte scurt.

Etichete: rapid , liga 2 , adrian iencsi , victor angelescu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News