Lucian Bute s-a retras. De ce e considerat cel mai mare pugilist român din istorie. Momentele-cheie ale carierei

• Champions League: PSV - Girona, marți, 19:45, DGS 1

• Champions League: Real Madrid - Milan, marți, 22:00, DGS 1

În plus, în ultimii doi ani, campionul nostru a devenit tată de două ori, iar atenția sa a fost în cu totul altă parte decât spre ringul de box.

Lucian Bute, debut fulminant la profesioniști, cu 15 KO-uri consecutive

Născut în comuna gălățeană Pechea, pe 28 februarie 1980, Bute a început boxul sub îndrumarea maestrului Felix Păun, chiar în localitatea natală. La amatori, cea mai mare performanță a românului a fost medalia de bronz obținută în 1999, la mondialele de la Houston.

Lucian Bute a trecut la profesioniști în 2003, atunci când s-a mutat în Canada și a semnat cu clubul Interbox. A avut un debut fulminant, câștigând primele 15 meciuri înainte de limită, iar canadienii l-au supranumit "Mister Knock-Out" sau "Le Tombeur".

Lucian Bute, campion mondial la categoria supermijlocie

Bute a boxat aproape toată cariera la categoria supermijlocie (76,2 kg) și a intrat în luminile reflectoarelor în 2007, când, deși era considerat "outsider", l-a învins pe "Scorpionul" Sakio Bika, un australian considerat printre cei mai duri pugiliști ai categoriei la acel moment. A fost meciul eliminatoriu pentru Lucian, care a învins la puncte și și-a câștigat astfel dreptul de a boxa pentru centura mondială IBF, devenind challenger obligatoriu.

La acea vreme, titlul era deținut de "fiorosul" columbian Alejandro Berrio. Cu toate că nu era favorit nici de această dată, pe 19 octombrie 2007, Bute a uimit lumea boxului, după ce l-a trimis în lumea viselor pe Berrio, cu un knock out spectaculos în runda a 11-a.

Lucian Bute - Librado Andrade, prima dată în carieră când gălățeanul a fost pus la podea

Meciul cu Berrio a fost începutul unei cariere de succes pentru gălățean, care și-a apărat apoi centura IBF de 10 ori, dintre care de 9 ori cu succes. După Alejandro Berrio, a urmat fostul campion mondial William Joppy, care a terminat meciul în genunchi, iar apoi duelul spectaculos cu Librado Andrade, din octombrie 2008. Mexicanul, care la acea vreme era considerat unul dintre pugiliștii cu loviturile cele mai dure la supermijlocie, a fost "carne de tun" în fața lui Bute în toate rundele, însă în ultima dintre acestea, când mai erau câteva secunde, a avut loc un moment care avea să fie îndelung contestat.

După ce l-a lovit pe Andrade din toate pozițiile, tot timpul meciului, câștigând toate rundele, Bute a decis în ultimele secunde să "stea la bătaie" cu mexicanul, iar asta l-a costat un knock down. Numărătoarea care a urmat a fost una extrem de lungă, așa cum avea să titreze toată presa de la acea vreme. Cu toate acestea, arbitrul a fost acoperit de regulament, care prevede că, dacă adversarul nu se află în colțul opus al ringului, numărătoarea se poate întrerupe sau prelungi. Astfel, Bute a avut timp suficient să-și revină și să se ridice, iar Andrade n-a mai avut timp să-l termine pe român, pentru că imediat a sunat gongul final. Practic, Andrade a pierdut pe propria lui mână acel meci.

După o partidă cu Fulgencio Zuniga, câștigată tot prin KO, a urmat revanșa cu Andrade, așteptată cu sufletul la gură de toată lumea boxului, însă de această dată, Bute l-a spulberat pe durul Andrade în doar 4 runde, umilindu-l în ring și terminându-l cu lovitura specialitatea casei, upercutul la ficat, plasat perfect de stângaciul din Pechea.

După Andrade, a urmat Edison Miranda, un columbian cu o forță ieșită din comun, care, cu un an în urmă, reușise să-i rupă maxilarul campionului mondial Arthur Abraham. Miranda n-a rezistat însă nici 3 runde în fața lui Bute. Au urmat apoi câștigătorul concursului Contender, Jesse Brinkley, Brian Magee și Jean Paul Mendy, toți sfârșind învinși prin knock out. Meciul cu americanul Glenn Jonhnson, multiplu campin mondial la două categorii, a fost câștigat la puncte, iar apoi a urmat confruntarea cu Carl Froch.

Lucian Bute - Carl Froch, prima înfrângere a carierei pentru român

Pe 26 mai 2012 a avut loc momentul care i-a schimbat cariera lui Bute. Definitiv. Deși era campion mondial, Bute a acceptat să se deplaseze pe terenul lui Carl Froch, în Anglia, cu toate că nu era încă vindecat după o infecție la un deget de la picior, ceea ce i-a împiedicat deplasarea și viteza în ring, "mărci înregistrate" ale românului. Așadar, deși putea să amâne meciul, Bute a urcat în ring și, neputându-se deplasa, a fost "carne de tun" pentru cel care avea, la acel moment, cea mai mare forță în pumn de la categoria supermijlocie. A fost prima înfrângere a lui Bute, una dură, venită prin knock out, iar românul chiar a ajuns la spital, cu o comoție ușoară.

După acea luptă, Bute nu a mai fost același. La 8 luni distanță după meciul cu Carl Froch, a urmat o confruntare, la o greutate intermediară, cu rusul Dennis Grachev, un fost luptător în cușcă, meci câștigat la puncte de Bute. Tot în 2012, Bute a primit cetățenia canadiană, iar canadienii, care l-au "adoptat" pe Lucian, au considerat că era momentul pentru un adevărat "derby" al "copiilor adoptați" ai Canadei, Bute - Pascal. De origine haitiană, Jean Pascal era al doilea pugilist iubit din Qebec, după Bute, însă meciul dintre cei doi a fost câștigat de Pascal la puncte, deși Bute a avut ocazia să-și termine adversarul în ultima rundă.

În 2014, Bute și-a schimbat antrenorul. A renunțat la Stephan Larouche și a început să lucreze cu unul dintre cei mai mari antrenori din toată istoria "nobilei arte", Freddie Roach, însă la mai puțin de un an, a renunțat la colaborare și l-a ales pe Howard Grant.

După Pascal, Bute a luptat cu campionul european la cateogria supermijlocie, Andrea Di Luisa, pe care l-a terminat prin knock out tehnic, iar apoi a boxat cu James DeGale, britanicul care, la acea vreme. deținea centura IBF, cea care i-a aparținut lui Bute timp de 4 ani și jumătate. După 12 runde extrem de disputate, Bute a făcut cel mai bun meci al carierei, însă arbitrii-judecători l-au dat pe DeGale învingător, deși până și arbitrul neutru, angajat de televiziunea canadiană, care era britanic, ca și De Gale, a dat remiză. În aprilie 2016, Bute și-a mai încercat o dată norocul de a câștiga o centură mondială, de această dată avându-l ca adversar pe Badou Jack, manageriat de marele Floyd Mayweather și deținător al versiunii WBC. Nici de această dată nu a fost cu noroc pentru Bute. La Washington, arbitrii au dat remiză, deși românul primise mai multe lovituri de la Jack.

Lucian Bute, scandalul dopajului și ultimul meci al carierei

Imediat după meciul cu Badou Jack, la controlul antidoping, Bute a fost depistat pozitiv cu ostarină. Deși a fost suspendat provizoriu 6 luni, până la analizarea probei B și a argumetelor avocaților săi, Bute a scăpat de acuze, după ce s-a demonstrat că suplimentul nutritiv pe care îl luase era contaminat. Dacă explicaţiile lui Bute nu ar fi fost acceptate, pugilistul româno-canadian risca o suspendare de trei ani.

Avocaţii lui Bute au demonstrat însă că substanţa ostarină, găsită în organismul său, este consecinţa unei contaminări a produsului nutriţional prescris de preparatorul fizic Angel Heredia, cel care, în mod curios, se ocupa şi de campionul Badou Jack. Dacă mixtura comandată pentru Badou Jack nu a fost contaminată, în schimb cea pentru Lucian Bute conţinea elemente nutriţionale din laboratorul chinez de origine care erau contaminate cu ostarină, conform raportul unui laborator californian, care a înclinat balanţa de partea lui Bute.

După episodul "ostarina", Bute a decis să treacă la categoria semigrea (79,5 kg), asta și pentru că, la cei 37 de ani pe care îi avea, reușea foarte greu să se mai încadreze la supermijlocie (76,2 kg). Astfel, a urmat meciul din februarie 2017, cu Eleider Alvarez, un columbian neînvins, iar câștigătorul urma să lupte pentru centura WBC la categoria semigrea. S-a terminat însă prost pentru Lucian, care a pierdut prin knock out. A fost ultima partidă a lui Bute, care, la câteva zile după acel meci, a devenit tată pentru prima dată în viața sa.

Deși a continuat antrenamentele, Bute nu a mai reușit să aibă o rutină de competiție și să revină în ring, iar miercuri, 20 martie 2019, marele nostru campion își va anunța retragerea, așa cum susține presa canadiană.

Cifrele lui Lucian Bute și de ce este cel mai mare pugilist din istoria României

În cei aproape 14 ani de carieră la profesioniști, Bute a disputat 37 de meciuri, dintre care 32 au fost victorii, iar dintre acestea, 25 au fost obținute înainte de limită. Bute a pierdut 5 partide (remiza cu Badou Jack a fost considerată ulterior înfrângere, ca urmare a scandalului de dopaj), dintre care două prin knock out. Astfel, palmaresul lui Lucian este unul impresionant, el boxând în 13 meciuri de titlu mondial și fiind astfel primul român care reușește așa ceva. Bute și-a apărat de 10 ori centura IBF la categoria supermijlocie, dintre care de 9 ori a fost cu succes, astfel că nici la acest capitol nu are rival printre români.

Palmares Lucian Bute

• 37 de meciuri
• 32 de victorii
• 25 de victorii prin KO
• 5 înfrângeri
• 13 meciuri de titlu mondial
• și-a apărat de 10 ori centura mondială IBF, dintre care de 9 ori cu succes
• a deținut centura IBF la categoria supermijlocie timp de 4 ani și jumătate

Etichete: lucian bute , retragere lucian bute , palmares lucian bute

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News