Aria de selecție în sport - Ce e de făcut?

 Nu cu multă vreme în urmă, selecționerul naționalei feminine de handbal Gheorghe Tadici, care voia să întinerească lotul, se plângea că nu prea mai vine nimeni din urmă. Că aria de selecție s-a micșorat. La gimnastică problemele sunt aceleași și în general în tot sportul românesc. Multe discipline abia strâng câțiva practicanți la...campionatele naționale de seniori! 

De la ediția Sydney 2000 a Jocurilor Olimpice, medaliile câștigate de sportivii români sunt tot mai puține. 26 de medalii, dintre care 11 de aur la ediția australiană, și numai 9 (2 de aur) la Londra anul trecut! În numai 12 ani! În ritmul acesta și dacă nu se ia nici o măsură, în următorii 8 ani ne putem întoarce de la Jocurile Olimpice fără nici o medalie. Și nu este nici o exagerare!

Începând cu 1990 sportul a fost mai mereu la...și altele în viziunea guvernelor care s-au perindat. Chiar dacă s-a făcut un minister al sportului sau o agenție națională, banii alocați nu au ajuns, bazele sportive au fost din ce în ce mai puține, profesorii și antrenorii tot mai prost plătiți au preferat să-și caute respectul în alte zări, iar copiii au găsit alte mijloace de distracție decât alergatul după o minge toată ziua. Și de fapt...unde să mai alerge ?
Părinții își duc din ce în ce mai puțin copii la mișcare. Nu am spus sport! Am spus mișcare! Dacă o bicicletă e scumpă, bani de o minge s-ar mai găsi, dar poate e mai comod să-ți știi copilul în siguranță în fața calculatorului, decât să alergi cu el prin parc! Și atunci când mai sunt copii care fac sport, filmul se rupe la începutul clasei a 8-a când încep meditațiile...că vin examenele! Și școala e mai importantă. Că nu toți or să ajungă fotbaliști care să aibă milioane de euro câștig sau jucători de tenis de top unde iar se împart sume colosale. Că la box e mai greu, iar de haltere nici nu mai vorbim.
Pe responsabilii acestei situații îi putem identifica ușor: politicul- care nu este coerent în deciziile sale vis-a-vis de sănătatea copiilor și a poporului, profesorii - care nu-și dau interesul pentru că sunt prost plătiți sau părinții - care nu înțeleg că un copil care face mișcare învață mai bine.
Dacă toți aceștia, și cu siguranță nu numai ei, nu își unesc eforturile pentru a schimba situația, peste câțiva ani nu o să mai auzim imnul pe nicăieri. Că, dacă arie de selecție nu mai avem, performanțele vor apărea doar sporadic, din talentul vreunui copil pe care o să-l considerăm...de excepție !
Nu de vinovați avem nevoie, că sunt prea mulți, ci de ACȚIUNE !
CE E DE FĂCUT ? CU CE SĂ ÎNCEPEM ?