Riposta pământenilor în Ligue 1

Într-un sezon în care era de așteptat ca supremația lui PSG să fie cel puțin la fel de evidentă precum cea precedentă, fotbalul francez a demonstrat că poate găsi soluții rapide și eficiente, fără să cheltuie averi.

Fără a avea pe cap vreun sezon european solicitant, Marseille şi Lyon au contracarat forţa evidentă a parizienilor, cu forţe disproporţionate, dar bine plasate. Cu aceeași jucători din stagiunea precedentă, Marcelo Bielsa a făcut minuni la Marseille, iar Lyon anunță un nou proiect pe termen lung care a început să dea roade nesperat de repede. Academia lui Lyon a dat deja și golgheterul în Franța, după 19 etape, dar şi alţi patru titulari. Ocupantele primelor două poziţii din clasament sunt revelații în feluri diferite, într-un sezon în care PSG e aceeași echipă greu de bătut - a pierdut un singur meci -  dar a câștigat doar jumătate din confruntările din tur.

Explicaţiile sunt diverse şi la fiecare club, în parte. Pentru prima dată din sezonul 2002-2003, Marseille a terminat turul pe primul loc în Ligue 1. O performanță care se datorează, în mare parte, evoluției de pe Velodrome, unde a jucat 10 meciuri şi a câştigat 9. Consecutive chiar, după eşecul din primul meci, cu Montpellier. Acea partidă a reprezentat debutul lui Marcelo Bielsa în fața suporterilor care nu mai știau la ce să se aștepte după un loc 6 în stagiunea precedentă și după un 3-3 în prima etapă, la Bastia.

Eşecul acela a tulburat şi mai mult apele dar a însemnat şi declic-ul echipei. Bielsa, care, contrar reputației sale de fixist, a revenit la o linie de patru apărători, dar a păstrat intactă exprimarea echipei, în viziunea sa. Foarte vocal încă din startul sezonului, Bielsa s-a plâns de lipsa de ambiție a clubului, care nu i-a adus niciun jucător pe care și l-a dorit, în condițiile în care Marseille s-a despărțit de unul dintre cei mai buni fotbaliști din campionatul trecut, Mathieu Valbuena. Chiar și așa, echipa avea să câștige pe linie următoarele 8 meciuri. O tranziţie uluitor de rapidă, foarte mulţi jucători care participă la fiecare fază de atac şi şuturi spre poartă poate de două ori mai multe decât în stagiunea precedentă.

O transformare bruscă şi extrem de eficientă orchestrată de Bielsa, care deja a creat încă ceva care i-a lipsit lui Marseille, în sezonul precedent: o simbioză perfectă între echipă, antrenor şi suporteri. Cele nouă victorii consecutive au reprezentat cea mai bună serie din istoria clubului, din 1991 încoace. În sezonul trecut, după 19 etape, Marseille avea 26 de puncte, acum are 41. Cu aceeaşi echipă, dar, cum omul sfinţeşte locul, cu un alt strateg. Unul nebun, dar incredibil de bun.

Cu 3 înfrângeri în primele patru etape şi eliminată de Astra din preliminariile Europa League, Lyon a avut şi ea mai mult timp şi spaţiu pentru a se reorganiza în campionat. Şi a făcut-o foarte repede, cu jucători tineri, dar integraţi aproape perfect.

După ce Lyon câştiga primul său titlu, în 2002, a început un proiect ambiţios, pe cel puţin patru ani. Clubul a investit foarte mult în generaţiile de juniori şi nu în transferuri prea costisitoare. Aşa aveau să apară, pe rând, jucători cu care Lyon şi-a făcut şi treaba, câştigând încă 6 titluri, dar pe care i-a şi vândut pe sume frumoase tocmai pentru că, OL, devenise deja un brand valoros al campionatului francez. În perioada 2002 - 2008, plecau jucători de la Lyon, care la 21-22 de ani câştigaseră titlul şi jucaseră şi în Champions League.

La peste 10 ani distanţă, pe Stade Gerland se simte din nou mirosul de nou. Houbert Fournier poate fi centrul unei noi generaţii de elită, la o echipă care a propus una dintre cele mai scăzute medii de vârstă din campionat. Umtiti, Ferri, Fekir, Tolisso sau Benzia sunt cele mai noi produse de succes ale celebrei academii, alături de mai vechii Grenier sau Gonalons. Însă cel mai bun dintre toate, este cu siguranţă golgheterul din Ligue 1, Alexandre Lacazette, cu 17 reuşite, în 19 partide. Apoi, Nabil Fekir, cu 7 goluri şi 4 pase decisive, a devenit unul dintre cei mai utili şi în formă jucători din Ligue 1.

Lyon a ajuns astfel să aibă cel mai bun atac din Franţa şi să fie singura echipă care a depăşit o medie de două goluri pe meci. Fără sume cheltuite pe transferuri, Lyon este pe cale să construiască un lot foarte puternic, căruia, pare că îi lipseşte un singur lucru: experienţa.

Istoria ne-a demonstrat de multe ori că e mai degrabă ciclică, decât liniară. Pentru OL, o nouă pagină din istoria sa poate semăna izbitor de mult, cu una mai veche. Iar asemănările nu prea pot fi întâmplătoare.