Bine ai revenit, Villarreal! 

37 de etape nu s-a aflat în zona retrogradării. Dar a trăit la limită și ultimele momente ale campionatului 2011-2012 au trimis-o în infern.

În 300 de secunde, s-a scris totul. A primit un gol în minutul 88 de la Atletico, iar Granada a fost prietenoasă cu Rayo și a încasat la rândul ei unul două minute mai târziu. Astfel, Villarreal a ajuns în Segunda la capătul unui sezon în care a jucat în grupele Champions League. La finalul unui campionat în care i-a avut în lot, printre alții, pe Diego Lopez, Borja Valero, Gonzalo Rodriguez, Cristian Zapata și Nilmar. Era finalul unei perioade de aur pentru Submarinul Galben. Trecuseră doar 6 ani de la prezența în semifinalele Champions League...

Pericolul crizei

O retrogradare reprezintă o problemă mare. Nu doar pe plan sportiv, ci mai ales pe plan financiar. Jucătorii importanți pleacă. Fie pentru că nu vor să joace într-o ligă inferioară, fie pentru că clubul nu le mai poate suporta salariile. Uneori, din ambele motive. Sponsorii dau și ei bir cu fugiții. În cazurile fericite, când rămân, își diminuează aportul la bugetul grupării. Iar din drepturile TV vin mult mai puțini bani. Povestea este aceeași pentru orice echipă retrogradată din prima ligă a unui campionat puternic. Criza stă la pândă. Iar haosul este foarte aproape. Și nu vorbim de o criză temporară. De exemplu, Celta Vigo a stat cinci ani în Segunda. Iar Anglia ne oferă multe alte situații de acest gen (Wolverhampton a ajuns într-un singur an din Premier League în League One!). 

Lovitură după lovitură

Cei de la Villarreal au învățat însă din greșelile altora și așa au trecut peste multe obstacole. Totuși campania de promovare a început cu un episod șocant. Pe 6 iunie 2012, președintele “Submarinului Galben”, Fernando Roig, anunța numele noului antrenor al echipei: Manolo Preciado. Era considerat omul potrivit pentru campania de promovare. Reușise patru astfel de performanțe, ultima cu Sporting Gijon. La câteva ore distanță de la anunț, o veste cutremura Spania: Manolo Preciado decedase în urma unui atac cardiac. La doar 54 de ani, unul dintre cei mai iubiți antrenori din Peninsula Iberică a murit în hotelul unde fusese cazat pe perioada negocierilor cu Villarreal... Era a doua lovitură primită de “Submarinul Galben” în decurs de o lună.

Mai slabi? Nu! Mai puternici!

Villarreal n-a dat vina pe soartă și a reacționat imediat. Roig l-a pus antrenor pe Julio Velazquez. În criză de soluții, l-a ales pe tehnicianul echipei secunde. Cu toate că această filieră dăduse greș în sezonul anterior, când promovarea lui Molina la prima echipă nu a revitalizat “Submarinul Galben”. La doar 30 de ani, Velazquez nu s-a dovedit nici el o soluție bună. În ianuarie, acesta a fost demis, paradoxal, după un 1-1 în deplasare cu Almeria, rezultat care avea să se dovedească extrem de important în calculele de dinaintea ultimei runde din Segunda. Înlocuitorul său? Marcelino Garcia Toral. Omul care o dusese în cupele europene pe Racing Santander și o promovase în prima ligă pe Zaragoza, dar care venea după trei experiențe ratate. Ultima, la Sevilla. De unde fusese dat afară după un eșec cu... Villarreal! Marcelino a condus însă “Submarinul Galben” cu calm și autoritate. Pericolul unei campanii ratate a fost imediat îndepărtat. Villarreal a adunat punct după punct. După un 0-5 în deplasare cu echipa secundă a Realului, la debut, Marcelino le-a arătat celor de la Villarreal drumul către succes. “Submarinul Galben” a pierdut un singur meci din următoarele 20! Și a terminat cu 5 victorii, ultima, cea mai importantă, un 1-0 cu Almeria, într-un adevărat derby pentru locul 2.

Cum arată viitorul

Echipa de acum a lui Villarreal nu mai are forța celei din urmă cu trei sezoane. Și, desigur, arată mult diferit față de cea care ajungea în semifinalele Champions League în 2006. Dar are potențial. Am urmărit cu multă atenție în ultima vreme “Submarinul Galben”. Musacchio și Mellberg alcătuiesc un cuplu de fundași centrali solid. Bruno Soriano și Cani aduc echilibru liniei de mijloc în special și echipei în general. Aceasta ar fi coloana vertebrală a formației. Lângă cei mai sus pomeniți, pot să apară câțiva dintre tinerii căliți în Segunda, dar e nevoie, desigur, și de întăriri. Deci de investiții în transferuri. Lui Villarreal nu-i va fi deloc ușor în sezonul următor în Primera. Vor fi multe meciuri în care se va chinui și multe momente de tensiune. Dar cel mai important lucru este că s-a întors acolo unde îi este locul!