România mea, România ta, România noastră

Nu ne plac proiectele pe termen lung. De ce? Sunt multe posibile răspunsuri. Cred că subiectul este prea vast și nici nu e potrivit pentru un site de sport. Totuși....Să zicem doar că proiectele pe termen lung nu sunt spectaculoase. Iar noi trăim într-un ritm mai intens decât cel al vremurilor și vrem rezultate imediate. Astfel, ne pierdem pe parcurs. În fine, e mult de discutat pe această temă și cred că locul potrivit pentru dezbatere este noua secțiune de opinii a colegilor de la digi24.ro.

Însă tocmai din motivul de mai sus, e important ce se întâmplă în aceste zile. Periodic, ne strângem toți în jurul unei idei. Iar această idee este echipa națională de fotbal. Echipa tuturor. Tineri sau vârstnici, pasionați de fotbal sau nu(nu e un paradox), din celebra clasă de mijloc sau din altă clasă socială, din țară sau din diaspora, nu contează ce facem sau de unde venim, toți iubim naționala! Nu au importanță vârsta, condiția socială, starea civilă, orientarea sexuală, etc. Tricolorii ne au pe toți lângă ei de fiecare dată. Periodic, ne mulțumesc pentru asta. De fapt, noi suntem cei care trebuie să le mulțumim că ne adună la un loc. Iar un turneu final arată cel mai bine ce înseamnă acest magnet magic care strânge indivizi diferiți într-un singur organism care respiră în ritmul fotbalului.

Iar din modul în care tricolorii au luptat cu Franța ne putem inspira. Din combativitatea lui Săpunaru, din insistența lui Pintilii și Hoban de a acoperi spațiile, din capacitatea lui Dragoș Grigore și Vlad Chiricheș de a rezolva situații complicate și din tenacitatea lui Florin Andone avem fiecare dintre noi ceva de învățat. Și, cine știe, continuând în același mod, baieții pe teren, noi alături de ei, poate vom reuși să construim proiecte pe termen lung. Deocamdată, avem doar unul veritabil: naționala de fotbal.