Surpriză! Nicio surpriză.

E, oare, o surpriză că Astra a învins-o, din nou, pe Steaua? Nu cred. Dar mai există cineva care să fie sigur că roș-albaștrii vor câștiga titlul așa lejer cum anticipa toată lumea la startul campionatului? Iarăși, nu cred. Este, însă, o mare surpriză că Laurențiu Reghecampf își vede, oarecum, liniștit de treabă, indiferent de cât de prost joacă Steaua, fără să aibă parte de criticile predecesorilor? Ei, bine, asta poate fi catalogată o surpriză. Să le luăm pe rând.

Spuneam, în urmă cu doar 3 zile, că diferența dintre Astra și Steaua e mare doar în clasament, pentru că jocul celor două e destul de apropiat, poate chiar cu un plus în favoarea campioanei. Ceea ce s-a văzut încă din start. Astra știe ce vrea, Steaua știe ce nu poate, și anume să desfacă adversarii care stau pe două linii în fața propriului careu. Șumudică a gândit bine, s-a blocat în propria jumătate de teren, cu 3 fundași centrali, cu Budescu vârf, și a lăsat-o pe Steaua să facă ce știe mai bine. Adică, să bată recordurile în materie de pase în lateral la mijlocul terenului.

Rareori au reușit steliștii să treacă de zidul așezat la 25 de metri de poarta lui Silviu Lung. Au fost, de fapt, două ocazii pentru roș-albaștri, în primele 45 de minute. Bara lui Ovidiu Popescu, pe venirea stelistului din linia a doua, profitând de lipsa de reacție a lui Ioniță, și lovitura de cap a lui Tamaș, din finalul primei părți. Fazele fixe rămân atuul Stelei, mai ales atunci când întâlnește adversari care se apără aglomerat. În rest, o mulțime de pase în lateral, pase la adversar, preluări greșite, campion fiind Boldrin și schimbări de poziționare a jucătorilor. Ovidiu Popescu, Tamaș și Moke au fost protagoniștii. După câteva ezitări ale lui Tamaș, fundaș central și Moke, mijlocaș central, Reghecampf l-a tras pe Moke în centrul defensivei, l-a deplasat pe Tamaș în dreapta, iar pe Ovidiu Popescu l-a avansat în linia mediană, alături de Bourceanu. Jocul Stelei parcă s-a mai echilibrat, dar cea mai mare ocazie a primei reprize, din punctul meu de vedere, a fost a Astrei. Execuția lui Lovin, splendidă, dublată de parada lui Niță, mi s-a părut a fi fost cel mai reușit moment al primei părți. Alături de câteva momente de inspirație din partea lui Budescu, decarul giurgiuvenilor reușind câteva pase și preluări formidabile. Totuși, s-a resimțit acut lipsa lui Alibec, iar acțiunile Astrei au rămas, cumva, neterminate.

Lăsându-i Stelei posesia și mizând dor pe Budescu și, parțial, Teixeira, în ofensivă, Șumudică și-a dat seama că nu poate obține mai mult de o remiză în fața roș-albaștrilor. Așa că a mutat cu Daniel Niculae, încă din startul reprizei secunde, iar Budescu a jucat ce știe el mai bine, cu fața la poartă. A fost schimbarea care a dinamizat jocul, repriza a doua fiind printre cele mai reușite 45 de minute ale actualei ediții de campionat.

Niculae i-a alergat pe fundașii Stelei cum nu credeau aceștia că s-ar putea întâmpla, au apărut ocaziile, fazele controversate, a fost fotbalul pe care ni l-am dorit. Steaua, cu două nume noi în teren, Achim și Enache, și cu Tamaș din nou, fundaș central, a jucat, la rându-i, mai bine. Tocmai pentru că Astra a ieșit la joc și a renunțat la apărarea aglomerată din prima parte, roș-albaștrii au avut mai multe spații și s-au apropiat mult mai periculos de poarta adversă. Dar, când ai un atacant precum Golubovic, care fie trimite în bară, din 6 metri, fie nu nimerește mingea cu toată poarta goală în față, e greu să câștigi. Sau când unul dintre cei intrați la pauză joacă mai prost decât cel pe care l-a înlocuit, cazul lui Enache, care a fost depășit de multe ori de Junior Morais, iar în final a fost păcălit foarte ușor de Budescu, la faza care a adus singurul gol al meciului.

Șumudică s-a orientat repede, după a doua eliminare a lui Tamaș în doar 3 zile. A scos un fundaș de care nu mai avea nevoie, în superioritate, și l-a introdus pe Florea. Mutare inspirată, pentru că Florea a ratat o mare ocazie, iar apoi a dat pasa decisivă pentru Budescu. A fost victoria echipei mai calculate, echipei care avea mai mare nevoie de ea, raportat la obiectivul Astrei, echipei care a avut pe margine un antrenor mai inspirat.

Jocul Stelei rămâne o enigmă, iar schimbările pe care le face Reghecampf nu aduc întotdeauna și rezultatele. Cu Pandurii, i-a ieșit, cu Astra, nu. Sigur că, într-un meci în care atacantul în care ți-ai pus speranțele în startul sezonului ratează cu poarta goală și rămâne fără gol marcat până aproape de finalul sezonului regulat, e greu să obții mai mult. Imaginea de ansamblu pe care o lasă roș-albastrii e aceea a unei echipe care nu mai are pic de energie și nu știe cum să facă să treacă mai repede linia de sosire. Nici nu mai contează cum o trece, important e să ajungă acolo. Ceea ce Steaua abia poate face. A ajuns deja la 5 înfrângeri, cu două mai multe decât liderul Gaz Metan, iar în ultimele 5 etape a câștigat doar o dată. O criză care pare fără sfârșit, în ciuda declarațiilor optimiste venite de pe margine. La câte schimbări se anunță și în iarnă, e greu de crezut că Steaua își va reveni rapid după cea mai scurtă vacanță de iarnă din istorie. Cu tot cu Alibec, omul privit drept singurul care poate redresa echipa.

Acesta nu e un semn bun pentru Reghecampf. Intrat într-o criză acută de idei și inspirație, antrenorul Stelei mizează și el pe Denis Alibec, într-un sezon de primăvară care se anunță incendiar. Numai să poată Alibec să rezolve de unul singur problemele roș-albaștrilor. Ceea ce mi se pare improbabil. Alibec poate câștiga câteva meciuri, prin execuțiile sale spectaculoase, dar, pentru titlu, are nevoie și de ajutorul echipei. Spre deosebire de predecesorii săi, Reghecampf stă la adăpostul clauzei de reziliere. Și, probabil, mai e și altceva la mijloc, pentru că patronul tace suspect. Rădoi, Gâlcă, Hagi, ba chiar și Pițurcă, n-au avut parte de atâta liniște, în momente în care Steaua juca nu la fel de prost, ci chiar mai bine.

Calificarea în grupele Europa League îi oferă protecție lui Reghecampf, dar din februarie, aceasta va fi doar o amintire, pentru că obiectivul cel mai important rămâne câștigarea titlului. N-aș zice că va fi floare la ureche. Nu mai putem miza pe Steaua drept câștigătoare sigură. Iar dacă Astra, cu Șumudică până la finalul sezonului, prinde play-off-ul, atunci să te ții!