Când Viitorul te prinde din urmă
15.05.2017, 11:11Acum 10 ani, Hagi îi propunea finului său înființarea unei academii fără rival în fotbalul nostru. Într-o perioadă în care, în Liga 1, banii nu reprezentau o problemă, finanțatorul roș-albaștrilor nu a susținut ideea, considerând că nu e timp pentru astfel de proiecte, mai ales că lupta pentru potul Ligii Campionilor era mult mai intensă. La titlu se băteau 4-5 echipe de valori apropiate, nu ca acum când Steaua aleargă singură și, pierdută în propria admirație, se împiedică și termină cursa pe locul 2.
Hagi a fost, apoi, îndepărtat, într-un mod primitiv, de la echipa pe care o calificase în grupele Ligii Campionilor, trecând de două tururi preliminare. Proiectul academiei a fost uitat într-un sertar, pus în practică, vreo 2-3 ani mai târziu, însă după alte coordonate, apoi abandonat definitiv. Acum, se vorbește despre un nou proiect de acest gen, dar proiectele roș-albaștrilor sunt în nota timpurilor. Excelente, pe hârtie, inexistente în practică.
Între timp, Hagi și-a urmat visul și și-a pus proiectul, refuzat în Ghencea, în practică. Ceea ce a urmat, știe toată lumea. Promovarea în Liga 1, pas cu pas, și primul titlu la 10 ani distanță de momentul în care Hagi era aruncat de la Steaua precum un lucru nefolositor.
Acum, însă, e momentul pentru trecerea la nivelul următor. Pentru că e vorba de Hagi și așteptările sunt mari. Proiectul lui, adus din fotbalul mare și lăudat de toată lumea, are nevoie să se îndepărteze de realitatea românească. Viitorul e, la fel ca rivala învinsă la finalul sezonului, clubul care depinde de un singur om. Hagi face totul la noua campioană a României, dar, pentru a duce proiectul mai departe, e nevoie de cooptarea altor nume. Nume mari, precum Popescu sau Gâlcă, foști colegi de generație. Oameni de a căror părere să țină cont, nu așa cum s-a întâmplat cu Stelea, care a recunoscut că era imposibil să îl convingă pe fostul coleg de generație în anumite chestiuni. Hagi e încăpățânat, asta se știe de când era jucător în activitate, dar cred că își dă seama că e nevoie de mai mult, dacă vrea să facă mai mult la Viitorul. Deocamdată, titlul în Liga 1 e maximum din ceea ce poate obține echipa lui, în varianta actuală. Sponsori știe să atragă, numele lui Hagi stârnește interesul tuturor, dar are nevoie de investiții masive pentru a ține echipa la un nivel ridicat.
Calificarea în grupele Ligii ar fi extraordinară, din acest punct de vedere, însă, la cum arată lista adversarilor, este aproape imposibil de obținut. Viitorul s-a fript, anul trecut, cu Gent și nu a ajuns la nivelul la care să abordeze cu șanse egale, o dublă manșă în Europa. Indiferent de performanțele din Youth League. Viitorul se laudă, pe bună dreptate, cu media de vârstă cea mai scăzută din Liga 1, dar e de observat un lucru interesant. Și anume că, dintre jucătorii care au bifat cel puțin jumătate din meciurile acestui sezon, doar Nedelcu, Iancu, Țâru și Coman au 23 de ani sau mai puțin. Viitorul sună bine, ca să parafrazez un celebru slogan publicitar, dar aș vrea să cred că acesta e doar un pas pe care Hagi l-a făcut în direcția fotbalului la care visează.
Între timp, Steaua face pași înapoi, pe un drum deja parcurs, în urmă cu doi ani, și care a dus-o într-o fundătură. Reghecampf e istorie, după un an și jumătate în care a pierdut tot ce acumulase în primul mandat. Mai ales din punctul de vedere al credibilității, fisurate, deja, după schimbarea declarațiilor post ”omenie”. După experimentul cu Rădoi, roș-albaștrii forțează pista Nicolae Dică, aflat în aceeași situație cu fostul coleg de echipă. Nu are licența Pro și nu poate antrena, legal, în Liga 1. Îmi pare rău pentru Dică, dacă el va fi alesul, că își începe cariera de antrenor în prima ligă în condițiile impuse din lojă. În momentul actual, trebuie să fii naiv să crezi că-l poți schimba pe unul care are impresia că, dacă a lucrat cu Pițurcă, Olăroiu sau Hagi, știe totul despre fotbal. Înainte să accepte să conducă doar antrenamentele la Steaua, Dică ar trebui să-i întrebe pe foștii lui antrenori la ce să se aștepte. Sau măcar pe Mirel Rădoi.