Seara erorilor

A fost, realmente, o seară a erorilor. De la cele făcute de Astra împotriva Austriei Viena și continuând cu ale Stelei la Ankara, erorile ne-au lăsat pe “zero” după o primă etapă în care am crezut că vom scoate ceva puncte. Peste două săptămâni, Astra și Steaua vor juca împotriva Romei și a lui Villarreal. Să le luăm, însă, pe rând, în ordine cronologică.

Șumudică a revenit pe banca Astrei și a vrut să dea lovitura. A gândit o așezare ultra-ofensivă, doar cu Lovin în fața apărării, dar nu i-a ieșit. Greșelile uriașe făcute în apărare au făcut inutil efortul lui Budescu și Alibec. Fabricio și Geraldo, doi fundași puternici, dar lenți, au greșit la primele două goluri. Cu CV-ul îmbogățit de locul 2 la mondialul U20 în 2009, unde a jucat doar două meciuri din 7, Fabricio a fost văzut drept fundașul potrivit după plecarea lui Găman. Deși nu-l recomanda mare lucru, brazilianul fiind rezervă la toate echipele pe la care a trecut, Fabricio a fost prezentat drept o achiziție importantă, de către giurgiuveni. A făcut însă meciuri slabe, iar ușurința cu care a fost driblat aseară în careu, pe linia de fund, spune multe despre valoarea brazilianului de 26 de ani.

Stoperi mai buni ca brazilianul Astrei se găsesc destui și prin Liga 1, iar în iarnă, giurgiuvenii ar trebui să aducă un fundaș pe care să se poată baza. Geraldo a fost și el depășit foarte ușor la faza golului doi, o capodoperă, și nu mai reprezintă o soluție viabilă în Europa. În Liga 1 se descurcă mai mult decât onorabil, dar asta nu este o garanție pentru meciurile din Europa League. Dacă apărarea Astrei s-a prezentat așa în fața austriecilor, la ce să ne așteptăm de la meciul cu Roma?

Spuneam, mai sus, că nici formula lui Șumudică nu a fost foarte inspirată. Antrenorul Astrei a vrut să joace tare, la revenirea pe bancă, și a riscat în mod inutil. Într-o astfel de competiție, fiecare punct contează, iar Șumudică nu trebuia să riște atât. Și-a dezechilibrat mult echipa, iar găurile din defensivă, dincolo de erorile personale, pot fi puse și pe seama formulei de start. Lovin, singur în fața apărării, a făcut un meci prost, acesta fiind motivul pentru care a fost schimbat la pauză, Teixeira nu s-a simțit nici el foarte bine, Boudjemaa a fost titular după două luni, iar Daniel Niculae nu s-a văzut, nici el, prea mult. Dacă Alibec ar fi primit penalty în finalul meciului și Astra ar fi egalat, puteam vorbi de un miracol pe Arena Națională, așa rămânem cu cele două assisturi ale lui Budescu – al doilea, fenomenal – și cu regretul de a fi pierdut în fața unei echipe care a arătat la fel de rău în apărare.

La nici o jumătate de oră după meciul Astrei, a intrat în competiție și Steaua. Liderul din Liga 1 și cea mai lăudată echipă din fotbalul nostru a făcut un meci oribil. N-a avut nicio ocazie în fața lui Osmanlispor, a jucat de parcă tot ce și-a propus era să scoată o remiză albă și, în consecință, a pierdut lamentabil.

A fost, în primul rând, eșecul lui Enache, acest Zidane neînțeles al roș-albaștrilor. Într-o seară mai inspirată a Stelei, echipa lui Reghecampf poate ar fi obținut remiza și în 10 oameni. Numai că aseară totul a fost dat peste cap de gestul incalificabil al lui Enache. Un meci la fel de urât precum acel Franța – România de la Euro 2008 a fost decis de eliminarea lui Enache. Fundașul roș-albaștrilor a dat dovadă de o lipsă de inteligență cum rar am văzut. Mai ales că Steaua era în atac. Să-ți lovești adversarul cu capul doar pentru că dansa în fața ta și nu te lăsa să obții o poziție mai bună în careul advers, mi se pare inadmisibil. Nici măcar nu a existat un contact între cei doi până la agresiunea lui Enache. Un gest care, probabil, va fi sancționat cu mai mult de două etape de suspendare, dar care ar trebui tratat cu maximă severitate de club. Să încasezi peste 10 milioane de euro din transferuri și să joci cu o improvizație pe postul de fundaș dreapta e o prostie la fel de mare ca aceea făcută de Enache.

O altă eroare, care a adus, până la urmă, înfrângerea de la Ankara, a fost făcută de Tamaș. Impecabil până în acel moment, fundașul central a făcut o alunecare pe care o putea evita ușor. Avea doi coechipieri care veneau să-l întâmpine pe Ndiaye, dar oboseala, de orice natură ar fi fost, fizică sau psihică, l-a determinat să încerce o deposedare cu șanse mici de reușită.
Steaua a pierdut, în primul rând, pentru că a jucat foarte slab. Pentru că se duce în Europa cu jucători aduși de la Ceahlăul, Voluntari, Oțelul și așa mai departe. Jucătorii de acest gen pot crește într-o echipă în care predomină fotbaliștii cu valoare. Invers, valoarea se nivelează în jos. Steaua a pierdut pentru că face transferurile după urechea patronului sau după sfaturile unor personaje ca Dumitru Dragomir.

De Amorim e, de un an, o umbră. Achim e bun, dar nu-l vede nimeni. Mitrea a greșit din nou, așa cum a făcut-o în toate meciurile de până acum. Își aduce cineva aminte de vreun meci memorabil al lui Enache? Golubovic mă duce cu gândul la Osvaldo Miranda, un alt atacant “vital” pentru echipă, care a marcat 5 goluri în 55 de meciuri pentru Dinamo și Astra.
Steaua nu a pierdut pentru că nivelul la care a ajuns e prea înalt, așa cum încerca să ne explice, superior, Adi Popa. Steaua a pierdut pentru că nivelul său e slab. Oare Hapoel Be’er Sheva la ce nivel a fost în victoria cu Inter? Două echipe venite din preliminariile UEFA Champions League au obținut rezultate diferite. Una a pierdut pe terenul locului 6 din Turcia, cealaltă a câștigat pe un stadion pe care Steaua nici nu visează că s-ar putea impune în viitorul apropiat.