E cineva anti-Juve?

Serie A s-a întors în timp. În timpul în care Inter câștiga scudetto având 22 de puncte avans faţă de Roma. În timpul în care campionatul se disputa doar pentru că aşa trebuia. Campioana era ştiută dinainte. Asta se întâmpla în sezonul 2006-2007, asta se întâmplă si acum. E cât se poate de clar ca Juventus nu are rival în acest sezon. Echipa lui Antonio Conte e prea puternică pentru a avea probleme cu rivalele tradiţionale. A investit 50 de milioane de euro în transferuri şi a scăpat de cei care nu mai intrau in planurile lui Antonio Conte. Astfel, “Bătrâna Doamnă” şi-a asigurat cel mai competitiv lot de la “Calciopoli” incoace. Există dubluri pe toate posturile, nu numai în teren, ci şi pe margine. Locul lui Conte, suspendat, e luat pe rând, la conferinţele de presă, de Massimo Carrera sau chiar Angelo Alessio, aşa cum s-a întâmplat înaintea partidei cu Roma.

Ce au făcut, în acest timp, rivalele lui Juve?  Massimo Moratti merge tot pe mâna lui Andrea Stramaccioni, un antrenor din noul val, însă prea crud pentru o bătălie de anduranţă cu rivalul piemontez. Deşi lotul nu e rău structurat, “nerrazurri” au nevoie de timp pentru a reveni în prim-plan. Tot ce a reuşit Stramaccioni, până acum, a fost să-i ofere titlul lui Juve, cu o etapă înainte de final şi să le adâncească ridurile lui Allegri și Galliani, după un nou succes în Derby della Madonnina.

Berlusconi şi-a tăiat singur craca de sub picioare. Urmărit, la nivel declarativ, de legea fair-play-ului financiar și, mai ales, de cele 560 de milioane de euro pe care trebuie să le plătească după “procesul Mondadori”, “Il Cavaliere” a închis robinetul. Pur și simplu. Fără avertisment, fără plan de rezervă. Nu e de mirare că Milan e în partea a doua a clasamentului şi că o despart de Juve nu mai puţin de 12 puncte, după doar 7 etape. Ieşirea din criză poate veni odată cu vânzarea a 30% din acțiuni familei Al Thani, contra sumei de 250 de milioane de euro. Atragerea Qatar Investment Authority, care investeşte și la PSG, ar însemna şi apropierea de visul lui Berlusconi. Acela de a-l aduce pe Guardiola pe banca Milanului. Toate aceste lucruri cer însă timp, exact ceea ce nu are echipa lui Allegri. Un adversar mai puţin pentru Juve.

Napoli ţine, deocamdată, ritmul impus de campioană, numai că, pe buzele tuturor, stă aceeaşi întrebare. Până când? Răspunsul îl vom afla pe 20 octombrie, când Napoli merge la Torino. Mazzarri se bazează, în majoritatea partidelor, pe aceiaşi jucători. În plus, la fel ca Milan, anul trecut,Napoli e dependentă de Cavani. Când uruguayanul marchează, echipa lui Mazzarri câştigă. Când “Matadorul” prinde o zi proastă, ca la Catania, napoletanii se mulțumesc şi cu o remiză, chiar dacă joacă în superioritate numerică tot meciul. În plus, Lorenzo Insigne mai are mult de muncă până să ajungă la nivelul lui Lavezzi.          

Echipele din capitală se mint, an de an, că pot intra în lupta pentru scudetto. Lazio şi Roma rămân, însă, candidate la, cel mult, un loc de Champions League. Un loc pe care îl prind rar. “Giallorossi”, ultima dată în 2010, iar “biancocelesti”, în 2007. Nici măcar readucerea lui Zeman pe bancă n-a însemnat revenirea Romei. Echipa “Boemului” are acelaşi număr de puncte ca anul trecut, după 7 etape, şi, estetic, se prezintă mai rău. Lazio e la 4 puncte distanţă de primul loc, dar diferenţa s-a văzut în meciul de pe San Paolo, unde băieţii lui Petrovic au pierdut categoric.

De aici se naște întrebarea: anul acesta, e cineva anti-Juve?