Ne trebuie antrenor, nu interimar!

Până la urmă nu e despre a pune un anumit selecţioner, cât despre a responsabilza pe cineva imediat! Eu unul aşa văd problema şi, sincer, sunt îngrijorat de pasivitatea, de lipsa de reacţie. Îl mai auzeam şi pe Dragomir mai ieri că nu are rost să ne grăbim cu numirea unui antrenor. De ca şi cum calificarea e rezolvată, iar inerţia asigură naţionalei un parcurs lipsit de griji luni buni de-acum înainte. 

Meciul cu Irlanda de Nord e unul teribil de complicat. Pentru faptul că apăruţi de nicăieri britanicii par greu de citit şi descifrat, iar timpul este foarte scurt, cu atât mai mult cu cât în momentul scrierii nu se ştie cine se va ocupa de strategie, tactică, selecţie, găsirea unui 11 ideal. Pentru că indiferent de cel ales e nevoie de timp şi metodă în vederea unei aclimatizări lot-selecţioner. Vorbim de modalităţi de comunicare, de automatisme, de obiceiuri, de superstiţii, de tot ceea ce ţine de particularităţile unui vestiar. Pentru că meciul ăsta s-ar putea desfăşura în nişte condiţii speciale. Ştim cu toţii că pe 23 verdictul „fără spectatori” este unul pe cât de ameninţător, pe atât de probabil. Pentru că startul ăsta bun cu 7 puncte s-ar putea întoarce împotriva noastră dacă nu ne asigurăm cu încă o victorie cu Irlanda de Nord. Calculul e simplu. Ungaria şi Finlanda au meci direct şi orice alt rezultat în afara egalului apropie pe una dintre ele periculos de România în cazul în care nu ne luăm punctele cu britanicii. Şi la anul ar începe dansul...Unul periculos pentru noi, deoarece Irlanda de Nord s-ar desprinde şi am rămâne să ne batem pentru locurile 2-3 cu ungurii ori /şi finlandezii, în condiţiile în care prin grupă mai sunt şi grecii. Nici nu vreau să mă gândesc că ar trebui să aşteptăm toamna lui 2015 cu meciuri în Ungaria (4 septembrie), cu Grecia acasă trei zile mai târziu, ori la început de octombrie cu Finlanda la Bucureşti, pentru a şti dacă ne calificăm sau nu. Ca să nu mai zic că în ultima etapă se joacă Finlanda-Irlanda de Nord şi Grecia-Ungaria, iar indirectele nu au ţinut niciodată cu noi. Asta în condiţiile în care grupa noastră e formată eminamente din „echipe de deplasare”, rezultatele devenind cu atât mai impredictibile.

Nu, ecuaţia asta trebuie să o rezolvăm cât se poate de rapid. Iar eu ştiu că pentru a rezolva ceva nu apelezi la soluţii de compromis, la provizorat, la interimari. Delegi competenţe, alegi în funcţie de abilităţi şi stabileşti responsabilităţi. Pe termen mediu şi lung! Asta face un manager adevărat!

Tot respectul pentru antrenorul Anghel Iordănescu. Pentru ceea ce a făcut la mijlocul anilor 90. Personal l-am întrebat acum un an-doi dacă se mai gândeşte să antreneze. A răspuns direct şi fără să lase loc de interpretări: „Haideţi, domnilor....Vremea mea a trecut...”. A rămas apropiat de fenomen, dar nu l-a mai privit cu ochiul celui care ar mai putea fi activ, care ar avea de gând să se implice. Într-un deceniu lumea evolua ameţitor şi în secolul trecut, cel al cărui antrenor român a fost numit însuşi Iordănescu. Din 2004 şi până în 2014 totul în jurul nostru s-a schimbat radical, iar fotbalul nu mai zic. Nu cred că Puiu Iordănescu este suficient de updatat, de conectat, de entuziast pentru a reveni pe bancă, fie şi pentru un meci. Nu văd rostul pentru care ne-am asuma un asemenea risc.

Aaa, sigur. Sunt la curent cu scenarii, cu timp care să fie câştigat pentru a aduce un antrenor agreat în anumite cercuri. Dar, cu tot respectul pentru astfel de strategi şi strategii, îmi sună a ruletă rusească. Ori, cu toţii am convenit că nu mai vrem jocuri şi jucători de noroc la naţională. Avem şansa unui nou început. Iar adevăratul restart se dă acum, la prezent. Dacă spui vom porni pe un alt drum unul adevărat în martie e ca aia cu „de luni nu voi mai mânca atât şi voi merge la sală”.

În concluzie, trebuie judecat cu celeritate. Alcătuită o listă pe criterii simple. Cine e bun, cine vrea cu adevărat, cine poate în sensul de cine e liber sau se poate elibera în condiţii decente, cine e potrivit. Rednic, Zenga, Contra, Boloni şi cine o mai fi chemaţi, avut o discuţie faţă în faţă: „Care ar fi strategia ta la naţională, ce ai schimba, ce ai îmbunătăţi, ce ai menţine şi cum” şi luată o decizie. Acum! Repet, acum! (Eu unul mi-am exprimat şi argumentat opţiunea într-un articol publicat pe acest blog în noiembrie 2013, AICI).