10 motive pentru a-l aduce pe Zenga la naţională!

Recunosc că sunt subiectiv. De fapt, nu atât subiectiv cât că am o slăbiciune. Mă refer la posibilitatea ca Walter Zenga să fie numit la echipa naţională a României. Din punctul meu de vedere, dar nu numai al meu, ar fi cea mai bună alegere posibilă. În continuare voi încerca să îmi argumenetez afirmaţia.

1. Preia echipe din mers, le menţine şi le duce şi mai sus. În urmă cu aproximativ10 ani Zenga a dat un uriaş „reset” în fotbalul românesc. A apărut brusc în peisaj, adus de actualul preşedinte al LPF, Gino Iorgulescu la FC Naţional. Venit într-un moment în care mulţi considerau că bancarii şi-au atins limitele, în perioada în care rataseră inclusiv un titlu de campioni în ultima etapă, italianul a avut puterea să continue munca lui Olăroiu, menţinându-se sus în competiţia internă, dar cel mai important începând să conteze şi în competiţiile intercluburi europene. După acelaşi scenariu a revitalizat cele mai celebre Stele din Europa de Est: Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad, cu care a câştigat trofee pe plan intern.

2. Deschizător de drumuri în fotbalul internaţional. În momentul venirii sale în România, cluburile de la noi acuzau o lipsă acută de performanţe pe plan european. La modul că erau incapabile să treacă mai mult de un tur, maxim două. Mai întâi cu FC Naţional şi ulterior cu Steaua a reuşit să spargă această barieră, eliminând echipe venite din campionate mai bine cotate. A adus în Cotroceni PSG-ul lui Ronaldinho, după ce eliminase Heerenven şi cu Steaua a reuşit o calificare extraordinară în primăvara europeană, după ce a eliminat dramatic Valencia, la acea vreme deţinătoarea Cupei UEFA. Practic, Walter Zenga a repus România pe harta fotbalului european în fazele avansate ale cupelor europene. E începutul perioadei care a culminat cu sfertul de neuitat UEFA dintre Steaua şi Rapid. Nu trebuie omis nici faptul că echipele antrenate de italian au fost implicate în meciuri amicale de lux cu formaţii de prim rang în fotbalul mare: Milan, Inter sau Valencia.

3. Foarte bun motivator. În avionul care aducea echipa Stelei de la Valencia după 0-2 pe Mestalla, Zenga le-a mărturisit apropiaţilor: „Simt şi ştiu că ne vom califica. Nu ne-au fost cu mult superiori şi la Bucureşti depinde numai de noi să întoarcem rezultatul. O vom face, veţi vedea!”. De la patron până la jucători, toţi au privit discursul italianului ca pe un dopaj psihic şi atât. Şedinţele de pregătire premergătoare returului însă au fost axate însă pe ideea unei răsturnări spectaculoase, astfel că la ora meciului jucătorii au intrat pe teren siguri că pot elimina Valencia. „Îmi amintesc că am intrat pe teren la acel meci convinşi că nu e imposibil să îi scoatem pe spanioli. Mai mult, eram siguri că vom face un meci mare şi speram să scriem istorie. Nu îmi amintesc să mai fi fost stât de mobilizat pentru un meci. Şi ne-a ieşit! Walter a avut un rol covârşitor”, rememorează eroul meciului de atunci, Andrei Cristea unul dintre meciurile-reper ale fotbalului românesc din ultimii peste 20 de ani.

4. Steaua lui Zenga formată aproape integral cu români. În discuţiile avute cu Zenga de-a lungul timpului a ţinut mereu să sublinieze faptul că Steaua pe care a antrenat-o el la jumătatea primului deceniu din acest secol era formată aproape în totalitate din jucători români: „În afara lui Hamutovski, aveam numai fotbalişti autohtoni în primul 11”. Putem afirmacă asta a ajutat echipa naţională care în 2008 a întrerupt seria de calificări ratate la turnee finale. Fostul mare portar a avut asta ca şi criteriu primordial în acea perioadă: „Apartenenţa la spiritul locului a contat în ascensiunea acelei formaţii”, spune el şi acum.

5. Experienţă vastă în fotbalul mondial. În afara titlurilor cucerite în România şi Serbia, de fiecare dată cu Steaua, Zenga a mai antrenat în campionatul turc pe Gaziantepspor şi se poate lăuda şi cu două sezoane în Serie A, la Catania şi Palermo.

6. Relaţie extraordinară cu jucătorii. Aproape fără excepţie toţi jucătorii vorbesc la superlativ despre felul în care erau înţeleşi şi în care se făcea înţeles Zenga. „Atmosfera era mereu excelentă la echipă. Izola vestiarul de problemele din exterior şi se comporta cu noi ca un frate mai mare. Nu a încercat vreun moment să îşi potenţeze performanţele extraordinare pe care le-a avut ca fotbalist. Cu toţii ştiam cine a fost Zenga în fotbalul mondial din anii 90, dar el ne cerea să îl respectăm pentru ce este el ca antrenor. Comunica excelent şi încerca să ne ajute şi profesional, dar şi personal. Îl simţeam implicat, conectat la problemele noastre şi era un tip extrem de deschis şi fără fiţe. Ura să se facă diferenţe între el şi noi. Mânca exact acelaşi meniu ca noi şi refuza orice fel de favoruri pe care unii încercau să i le facă în virtutea numelui imens pe care îl poartă. Ne-a câştigat prin modestie şi sinceritate”. Sunt cuvintele lui Sergiu Radu, unul dintre fotbaliştii care tot timpul va recunoaşte că întâlnirea cu Zenga i-a marcat poztiv cariera.

7. Abilitatea comunicării cu oamenii din fotbal. De-a lungul timpului a avut capacitatea prin felul său de a fi şi modul său de lucru să îşi cîştige de partea sa cei mai aprigi contestatari. A fost privit cu rezerve de lumea fotbalului de la noi în momentul în care a semnat cu FC Naţional, dar ulterior i-au fost recunoscute la unison meritele. Gigi Becali a admis că perioada cu Walter Zenga antrenor a fost una de referinţă în istoria Stelei, acţionarii lui Dinamo, cu Cristi Borcea în frunte au regretat şi încă regretă debarcarea italianului după un meci cu Steaua: „Aceea a fost una din marile greşeli de management comise în Ştefan cel Mare”. Totul a culminat cu reacţia lui Cornel Dinu, un aprig contestatar al lui Zenga în mandatul lui la Dinamo, care zilele trecute a admis că venirea italianului la naţională ar putea fi soluţia câştigătoare pentru noi.

8. Foarte bun tactician şi apreciat pentru antrenamentele pe care le făcea. „Pregătea meciurile extraordinar. Ştiam totul despre adversar, dar fără să ne streseze cu şedinţe tactice epuizante. Avea capacitatea de a sintetiza punctele forte şi punctele slabe ale celor cu care urma să jucăm şi ni le comunica pe înţelesul nostru”, e declaraţia lui Victoraş Iacob, un alt fotbalist român impresionat de antrenorul Zenga. În plus, italianul s-a înconjurat mereu de o echipă tehnică foarte capabilă în care sarcinile erau atent împărţite şi toţi cei care lucrau cu el aveau sentimentul apartenenţei la performanţa realizată. După mine, cel mai bun exemplu din perioada lui Zenga şi elocvent pentru capacitatea sa de a antrena echipa în orice condiţii s-a petrecut la începutul anului 2004. Am participat la un antrenament susţinut de Zenga pe pista aerodrumului sportiv Clinceni. Într-o perioadă în care Bucureştiul era înzăpezit, directorul sportiv de atunci al lui FC Naţional, Vicenţiu Iorgulescu, a găsit o suprafaţă cât de cât practicabilă pe...o pistă. Practic, Zenga a condus şedinţa de pregătire printre avioanele aflate pe câmpul de la marginea Bucureştiului: „Da, a fost una dintre cele mai inedite experienţe ale mele ca antrenor, dar mereu îmi voi aminti cu plăcere de acea perioadă. Aveam un grup senzaţional, ne simţeam excelent împreună”, îşi aminteşte Zenga. „Ne-am fi pregătit şi pe patinoar şi într-un bazin plin cu apă, oriunde cu Walter. Era o plăcere să participi la antrenamentele lui”, spune Petre Marin, unul dintre cei mai longevivi fotbalişti din Liga I

9. Antrenor charismatic şi iubit de fani. În memoria afectivă a fanilor stelişti şi a românilor în general, meciul acela nedisputat cu Villareal din primăvara lui 2005, 10 martie mai exact, rămâne un reper. Atunci zeci de mii de oameni au înfruntat în tribune un veritabil infern alb, ninsoarea determinându-i pe oficialii UEFA să decidă amânarea meciului. Numele lui Zenga a fost scandat minute în şir, mesaj cât se poate de clar că şi pentru el stau acolo şi că performanţele echipei cu el antrenor i-au făcut pe fani să iubească necondiţionat echipa şi să le fie alături indiferent de condiţii, să îi susţină inclusiv la un meci care nu s-a jucat. Ulterior, Zenga a fost adoptat fără prea mult efort şi de către fanii dinamovişti, italianul putându-se lăuda că face parte din clubul select al celor care au antrenat cele mai mari cluburi din România. Mai mult, de-a lungul şederii aici a avut o relaţie foarte bună şi cu suporterii Rapidului, pe care i-a câştigat după o vizită cu FC Naţional în Giuleşti, când la final a spus că a rămas impresionat de ce a văzut în tribune. Dealtfel şi în campionatul italian a avut o experienţă extremă, trecând de la Catania la Palermo, rivalitatea celor două formaţii din sudul Pensinsulei fiind una de notorietate.

10. Rezultate foarte bune în timp relativ scurt, bazate pe o filosofie puternic structurată. Zenga este tipul de antrenor care nu are nevoie de foarte mult timp pentru a obţine rezultate. Se adaptează foarte repede şi îşi impune metodele fără dificultate. Pe unde a trecut a lăsat amintiri plăcute celor cu care a a lucrat. Este deschis la experienţe noi, dovadă că nu s-a sfiit să antreneze în zone exotice din punct de vedere fotbalistic ale globului: Statele Unite ori Emiratele Arabe. Filosofia după se ghidează este aceea că limba fotbalului este una universală şi că important pentru el în carieră este să acumuleze experienţă şi să îşi dovedească faptul că poate face faţă oricărei situaţii. „Nu am să spun niciodată că pentru mine banii nu contează, dar nu o să merg undeva să antrenez ghidat doar de aspectul material. Mă interesează proiectul în sine şi posibilitate de a mă surprinde pe mine şi pe ceilalţi cu ceea ce urmează să fac. Trebuie să existe un ceva ce nu poate fi definit, să fiu atras, de loc, de oameni, de spirit. Să fie o chimie. Dacă există asta şi dacă simt nu voi ezita niciodată să zic: 'Da, mă bag!'”.

Cam acesta este Walter Zenga în 10 puncte. Am avut ocazia să îl cunosc şi să vorbim suficient de mult despre fotbal şi viaţă. Cred că este unul dintre cei care ar putea să ne redea entuziasmul, plăcerea, exuberanţa fotbalistică pe care nu o mai avem. Anticipez eventualele contraargumente, cu faptul că s-a retras în fotbalul din Golf, că nu are experienţe ca selecţioner, etc. Ştiu însă că se simte şi se comportă mai român decât mulţi, foarte mulţi oameni din fotbal, ştiu că este conectat la realitatea fotbalului nostru, ştiu că ne este recunoscător că România i-a redimensionat cariera şi viaţa, odată cu căsătoria cu Raluca şi cu apariţia Samirei şi a lui Walter, şi sunt sigur că dacă ar fi solicitat ar veni cu toată inima şi şi-ar pune în slujba naţionalei toată energia, priceperea şi relaţiile pentru a reuşi. S-ar simţi mândru ca peste încă 10 ani de-acum încolo să îşi înceapă cineva un articol cu: „După ce a revitalizat fotbalul nostru la nivel de club, româno-italianul Zenga a redat naţionalei bucuria jocului şi a performanţei...”