Morala, Rapidul şi Morarii: Pustai (pe banii lor) vrea să-i bage-n B

Cred că la finele săptămânii ăsteia ne vom fi lămurit cine, cum şi de ce, în ceea ce priveşte lupta la titlu. Am mărturisit aici că nu fac parte din categoria celor ce o văd pe Steaua necondiţionat campioană, aşa că prefer să aştept meciurile cu ASA şi Dinamo, înainte de a mă mai referi la ierarhia la vârf.

Bătălia pentru supravieţuire, însă, ne va ţine mai mult ca sigur conectaţi până în ultima etapă, ba şi după, dacă e să ne luăm după zvonurile, din ce în ce mai puternice, cum că CFR îşi va primi punctele înapoi de la TAS. Asta s-ar traduce prin faptul că locul 12 nu poate fi sigur de salvare. Bine, deja suntem obişnuiţi cu ierarhiile decise arbitrar în birouri şi nu pe teren.

Categoric că şi asta e o discuţie. Anume că, după ce am schimbat/revoluţionat fotbalul românesc la vârf prin înlocuirea preşedinţilor de Ligă şi Federaţie, tot de la TAS aşteptăm omologarea rezultatelor. Din punctul meu de vedere această impotenţă managerială constituia unul din principalele capete de acuzare pentru Dragomir şi Sandu, ori dacă şi acum suntem fix în aceeaşi situaţie, concluzia logică e că şi cei de acum ar trebui să se ducă şi să ne lase!

Şapte echipe, şase runde, trei locuri salvatoare

Bref. Şapte echipe se bat pentru trei locuri. Egalul smuls de Petrolul în prelungiri la Piatra Neamţ lasă Ceahlăul în zona şanselor exclusiv matematice. Cu alte cuvinte, ei să bată tot până la final, iar contracandidatele să facă mulţi, foarte mulţi paşi greşiţi. Oţelul e fix în aceeaşi situaţie, CFR am stabilit că aşteaptă TAS-ul (oricum lăudabil felul în care luptă pe teren în mandatul Dican). Cele şapte echipe sunt Rapid, Braşov, U Cluj, Gaz, Concordia, Pandurii şi Iaşi. Urmează şase runde cu meciuri directe, cu tremurat pentru ce se întâmplă în jocurile indirecte, cu lupa pusă pe arbitraje ori de ce nu cu ce e în culise.

În toată această nebunie nu ai cum să nu sesizezi o problemă de...moralitate. Ei da, chiar „îmi permit” să atac acest subiect, în ciuda mizei enorme. Nu mi se pare normal ceea ce face Cristi Pustai. S-a despărţit de Rapid, fiind plătit pentru asta până la finele sezonului. Ba, mai mult, la un moment dat, în toiul negocierii rezilierii, fostul antrenor pretindea inclusiv un bonus pentru o eventuală salvare a echipei de la retrogradare. Conflictul (moral) de interese sesizat de mine este acela că pe banii giuleştenilor, Pustai încearcă să scape Gazul de la înec. Eventual în detrimentul celor cărora le ia banii.

Povestea cu consilierul, simpatizantul, etc., e praf în ochi. E clar că Pustai e antrenor la Mediaş între etape, iar la meciuri se comportă ca un tehnician suspendat, ţinând în permanenţă legătura cu colaboratorii săi. E un comportament tipic din păcate fotbalului şi societăţii româneşti în care prin mici tertipuri şi şmecherii eludăm regulamente, driblăm legi şi apoi pozăm în repere. Sincer, mă gândeam că „Profesorul” impune/promovează un alt tip de comportament. M-am înşelat. Probabil nu sunt singurul...

Legea compensaţiei pentru ignorarea legendelor

Şi nu, nu îi compătimesc ori victimizez pe actualii finanţatori din Giuleşti. Până la urmă în toate e o lege a compensaţiei. Voit sau nu, mai degrabă voit, au tergiversat, au amânat, au încercat să nu plătească bani din urmă unor oameni care s-au sacrificat la propriu pentru Rapid. Şi mă refer la regretatul Manea, la „îndepărtatul” Rada, la salvatorul de anul trecut Moldovan, la taciturnul Stanciu şi lista poate continua. Aceşti oameni nu şi-au primit, nu îşi primesc şi probabil nu îşi vor primi ceea ce e al lor. Ceea ce merită cu vârf şi îndesat.

În schimb, un pasager ca Pustai e plătit şi pentru ce a făcut bine şi pentru ce a greşit şi pentru că stă. De fapt nu pentru că stă, ci că pentru că, indirect e adevărat, luptă să retrogradeze Rapidul! Tragi-comic involuntar de situaţie ca-n Petrolul, aurul şi ardelenii... Acum suntem în Gazul, aurul şi moldovenii...Rapidul, aurul şi ardeleanul şi tot aşa...E o lecţie şi pentru soţii Moraru. Dar cât preţ pun şi ei oare pe aspectul moral al lucrurilor?!