Mircea Lucescu şi restul

Costel Gâlcă, Laurenţiu Reghecampf ori Dorinel Munteanu sunt numai trei dintre antrenorii care în ultimii cinci ani au luat titlul în România cu echipele pe care le-au antrenat. Ce au ei în comun pe lângă valoare este faptul că acum sunt liberi de contract. Nici nu ştim cum să traducem asta, în condiţiile în care pe lista şomerilor de lux pot fi trecute şi numele fostului selecţioner, Victor Piţurcă, ori, de curând, şi cel al unui fost câştigător de Cupă a României Cosmin Contra. Între timp „Guriţă” a avut timp să salveze Getafe şi sportiv şi financiar, dar din păcate, şi să termine prematur aventura în China.

Dan Petrescu, Ioan Andone şi Mircea Rednic alţi campioni şi tehnicieni cu cotă au acceptat să coboare serios ştacheta din punct de vedere al valorii contractului încasat. Primul a ales şi el Asia, după ce a bifat o Supercupă cu ASA, în timp ce Ando tocmai ce a mai dat curs unei oferte exotice mergând la Aktobe, în Kazakhstan. (Avem spion în perspectiva preliminariilor 2018!). Cât despre Rednic, el încearcă să redea primei sale iubiri, Dinamo, ceva din strălucirea de altădată.

Boloni şi mai ales Olăroiu s-au înşurubat puternic în fotbalul din Golf şi ţin steagul într-o zonă mai degrabă ostilă românilor. Şi, ca să încheiem lista tehnicienilor exponenţiali care au marcat istoria recentă a fotbalului românesc, Răzvan Lucescu îşi continuă aventura în Grecia, într-o perioadă economică tulbure pentru întreaga ţară, nu doar pentru campionatul de fotbal.

Sărbătoreşte meciurile, nu anii!

Nu, n-am uitat şi da, ştiu că trebuia să încep cu asta. Mircea Lucescu! Ce mai poate fi spus?! În săptămâna în care împlineşte 70 de ani nu prea îi stă capul la petreceri, pentru că în preziua aniversării va fi la Istanbul pentru şocul acestei faze din preliminariile Ligii Campionilor: Fenerbachce-Şahtior. Emoţii şi teribil de multe coincidenţe...O întreagă simbolistică în jurul datei de naştere a celui mai valoros tehnician român, în opinia foarte multor specialişti. Şi apropo de topuri, un cadou, în fapt o recunoaştere la nivel mondial, cum nu se poate mai frumos, a venit din partea englezilor de la four-four-two, o revistă foarte cunoscută şi apreciată în lumea fotbalului. Locul 23 într-un top al managerilor de pe tot globul. Înaintea lui Deschamps, Conte, Benitez, Del Bosque, etc.

Aşadar Istanbul.. Nu o dată a spus că îi este unul dintre oraşele cele mai dragi lui, pe stadionul unde a cucerit cu Şahtiorul cel mai important trofeu din istoria ucrainienilor, Cupa UEFA, împotriva echipei care l-a curtat intens. Era tentant să meargă la Fenerul lui Van Persie, după ce a cucerit trofee cu Galata şi Beşiktaş, celelalte mari din Turcia.

A ales însă continuitatea la Şahtior, în ciuda imenselor probleme ce macină Ucraina şi fotbalul de acolo. „Il Luce” merge mai departe...Cariera lui fabuloasă continuă. Nu îl opresc războaie, tramvaie, accidente de circulaţie ori cardiace. Nu exagerăm dacă spunem că şi-a dedicat viaţa fotbalului, că fotbalul este în fapt viaţa sa şi că unitatea de măsură care i se potriveşte cel mai bine sunt meciurile, şi nu anii. Drept pentru care cea mai firească dintre urări nu poate fi decât „La cât mai multe meciuri!”. Câştigate!