Eşecul dinaintea unei mari victorii?

Mă gândesc, aşa cum sunt sigur că se gândesc mulţi, că finala Turneului Campioanelor ar putea fi cel mai potrivit moment în care Simona să rupă blestemul şi să o bată o dată pe antipatica de Şarapova. Nici nu mi-e greu să identific motivele pentru care o numesc aşa pe rusoaică. Din cauza arsenalului de tertipuri de care abuzează când serveşte, când primeşte, când e pe teren, în general. Sunt de acord că poate etala pe alocuri un tenis complet şi plăcut ochiului, dar icnetele teatrale, soarele care îi intră în ochi şi când joacă în aer liber şi când e în sală, momentele în care ridică ea o mână pentru că o jenează te miri ce, toate aceste trucuri la limita regulamentului irită. Şi la asta, aş adăuga, cât se poate de subiectiv, că a bătut-o pe Simona pe unde a prins-o.

La Singapore, Halep a stat în meci un set şi dădea semne că poate reveni spectaculos în cel de-al doilea. A fost însă de fiecare dată nevoie de o zvâcnire a rusoaicei pentru ca deznodământul să fie acelaşi. Enervant şi repetitiv. Fix atunci când avea nevoie. Complexul Şarapova este cea mai la îndemână explicaţie pentru seria de eşecuri. Şi statistica ne trimite pe pista asta, atâta timp cât Masha e singura jucătoare de top care nu s-a înclinat niciodată în faţa româncei.

La cum am văzut-o pe Simona, sunt sigur că dintr-un astfel de eşec e capabilă să înveţe mai mult decât dintr-o serie de izbânzi. Mă aştept (şi îmi doresc) să treacă uşor peste acest meci, să o învingă în două seturi pe Radwanska şi apoi să se încarce pentru cele mai importante meciuri ale anului şi, poate, ale carierei. Până la urmă este singura competiţie din circuit în care un eşec nu îţi este fatal. A simţit-o şi anul trecut în dialogul cu Williams pe care a executat-o în „grupe”, dar de care a fost învinsă în meciul pentru trofeu. Şi atunci, să nu uităm că Simona a ţinut-o în viaţă pe rivala sa, pentru că nu şi-a calculat cinic paşii şi i-a dat posibilitatea americancei să îşi continue drumul spre finală.

Fanii Şarapovei, atâţia câţi or fi ei la noi, mă vor blama, poate, dar eu unul o văd pe rusoaică în stare să îşi facă astfel de socoteli pragmatic-dubioase şi, dacă ar fi pusă să aleagă, ar sacrifica un set la Radwanska pentru a scăpa de Simona. Ştie la fel de bine ca şi noi că, mai devereme sau mai târziu, o să piardă cu Halep. Cum spuneam şi la început, momentul ăla să fie cât de curând. Atunci am putea spune că victoria a venit exact când era mai multă nevoie şi un succes în finala acestei competiţii ar valora mai mult decât cele şase înfrângeri suferite până acum.