Despre „expaţi” şi patriotism

Eu unul nu sunt adeptul discursului populist cu „Ce?! Vin străinii ăştia să ne dea nouă lecţii...”. Categoric că mă irită şi cei care sunt tentaţi să ia drept literă de lege ceea ce fac/spun „expaţii”. Şi în cazul de faţă calea de mijloc şi judecarea fiecărei situaţii în parte mi se par variantele cele mai bune.

Aş fi taxat genul de discurs al lui Angelo Massone şi dacă îmi era frate geamăn. Nu îmi place comportamentul său, felul în care se manifestă şi acum, analizând şi la rece, nici ce a spus duminică. Pot admite că s-a simţit nedreptăţit, se poate discuta în ce măsură unele dintre deciziile arbitrului au fost sau nu eronate, dar de aici până la generalizări urlate în faţa camerelor de luat vederi e distanţă. S-a discutat şi se va mai discuta despre cine şi cui trebuie să îi fie ruşine pentru situaţia în care a ajuns fotbalul românesc. Unii plătesc inclusiv cu libertatea pentru nereguli din trecut.

Am depăşit, zic eu, epoca în care dreptatea se făcea la TV şi era de partea celui care zbiera mai tare şi care avea ochii mai ieşiţi din orbite. Bine, ce-i drept, ultimul preşedinte care alerga prin teren după arbitri în timpul meciului e acum şef la Ligă, dar asta e altă discuţie...Plus că evenimentele au trecut binişor de zece ani. Concluzionând prin comportament, discurs şi antecedente Angelo Massone e ultimul care poate să dea lecţii cuiva despre orice. Şi asta nu are deloc legătură cu ţara de provenienţă.

Nu îmi vine să o „cert” pe Simona...

Şi tot legat de ţară şi patriotism. Asistăm la o dezbatare naţională cu Simona Halep la mijloc. Subiectul e neparticiparea ei la meciul de FEDCUP cu Canada. Ilie Năstase însuşi e în fruntea corului de contestatari ai deciziei deja anunţate de Simona. Prin cariera sa impresionantă şi prin participarea la nenumărate meciuri de Cupa Davis, Nasty şi-a căştigat dreptul să îşi exprime opinia. Nu e obligatoriu să o împărtăşim cu toţii şi neconidţionat. Sunt epoci diferite, alt tip de regim politic, o altă frecvenţă a turneelor, alt gen de înţelegeri cu sponsorii, alte priorităţi.

Mie nu îmi vine să o acuz deloc pe Halep că nu va juca în aprilie pentru România. Ştie mai bine cum să îşi calculeze paşii în carieră, îşi cunoaşte organismul şi simte ce şi cât poate să ducă.

Am auzit inclusiv luări de poziţie în care discuţia era dusă într-o paralelă total eronată cu fotbalul. Irelevant! UEFA nu lasă loc la interpretări ori confuzii...Nu îl pune pe Messi să aleagă între un meci cu Argentina peste Ocean şi un sfert de Liga Campionilor cu Barca. Sharapova, Djokovic, Nadal şi cine mai vreţi şi-au expus deja punctul de vedere pe această temă şi Federaţia Internaţională de Tenis caută soluţii pentru soluţionarea acestui gen de probleme.

La cât şi cum promovează România peste tot în lume, la cât de mult, natural şi dezinteresat îşi exprimă mândria de a fi româncă pretutindeni, îmi vine să zic orice despre Simona, dar numai că nu simte româneşte nu. A, că e mai pragmatică, mai calculată, mai puţin influenţabilă e altă discuţie. Dar, să nu fim ipocriţi şi să recunoaştem că noi înşine spunem cu voce tare sau nu că tocmai aceste calităţi, din păcate necaracteristice nouă, românilor, au dus-o unde este acum.