Dani Coman: "Eu unul sunt antrenat cu situațiile de criză. Și ca jucător, așa că sunt optimist că vom ieși la lumină"

Jucătorul este preocupat să nu își piardă tonusul sau, mai corect spus, să salveze ce e de salvat din pregătirea fizică. Categoric că se gândește la viitor, și din punct de vedere financiar, și așteaptă setul de măsuri și strategia aplicate de club.

Antrenorul are rolul de a menține de la distanță echipa în condiții optime astfel încât să poată cupla pe repede înainte la ritmul competiției. Face planuri, conștient fiind că diferența poate fi făcută de o idee sclipitoare, de o găselniță. În același timp, se concentrează pe menținerea a ceea ce numim generic mentalul grupului. Cu metode limitate și fără interacțiune directă.

Ei bine, în această imagine de ansamblu din vremuri atipice, intervine și conducătorul. El, practic, adună grijile fiecărui jucător în parte, ale staff-ului tehnic și le înmulțește cu ale sale.

Dani Coman se încarcă privind amintiri din viața de fotbalist

Și dacă e să vorbim concret de un șef de club de la Astra, de exemplu, grijile vin și din trecut. Dani Coman reușește așa cum o făcea și atunci când apăra să mascheze totul bine. Atunci avea de "ascuns" dureri atroce, frământări personale și probleme de tot felul. Strângea din dinți și tot ce vedeau adversarii era un tip enervant de liniștit și sigur pe el, cu o privire ușor superioară și un zâmbet dezarmant.

Indiferent că venea, cum spuneam, după accidentări teribile și de multe ori incomplet refăcut. Cel supranumit Robocop și pentru că era imposibil de... defectat a inspirat generații întregi de portari. În perioada asta e vreme de aducere aminte și pentru el și s-a nimerit să îl provoc la a vorbi în jurnalul de autoizolare fix într-un moment în care se întoarcea în timp.

E, cred, o metodă bună pentru toți de a ne "pune la încărcat" cu amintiri din viața noastră: "Uite, mă uitam la meciul cu UTA acum și ajunsesem la faza din minutul 92", spune glumeț, în stilul lui Dani. Și imediat îmi trimite filmulețul cu el ieșind mult din poartă, driblând un prim adversar, apoi altul și pasând ulterior la un coechipier. Și tot așa câteva imagini... Frânturi dintr-o carieră ce nu pot provoca decât nostalgii. Ale mele de tânăr jurnalist, martor la multe din aceste faze, ale dumneavoastră de mai cruzi microbiști. Şi la el iar trebuie să înmulțim cu mult emoțiile.

Dani Coman recuperează timpul pe care nu l-a alocat familiei până acum

Despre subiectul Astra și când, cum se vor relua antrenamentele nu sunt multe de spus: "Așteptăm decizii din partea oficialilor. Discutăm între noi, analizăm scenarii, dar mai mult decât să ne supunem hotărârilor la nivel de ligă și federație... E o perioadă grea pentru toți, dar trebuie să o depășim. Și din gestionarea situațiilor de criză se vede cine e mai puternic".

Situația de la club, anunțurile patronului? Coman răspunde, din prima, fără preluare, ca în filmulețe: "Păi, se leagă cu ce am zis mai devreme. Noi, aici suntem antrenați în a gestiona cu toții situații de criză. Vom vedea în momentul în care ne vom începe activitatea cum așezăm lucrurile. Eu sunt optimist că o vom scoate la capăt. Mai multe nu am ce să spun în contextul dat".

Cum arată o zi din viața unui conducător altădată teribil de activ, de care cu greu dădeau prietenii inclusiv la telefon: "Să știi că m-am adaptat foarte bine. Îmi place liniștea asta bruscă venită peste mine și lipsa agitației de zi cu zi. Aveam perioade când plecam dimineața și mă intorceam seara, târziu. Ploiești, Giurgiu, întâlniri...

Când aveam deplasări în campionat erau zile în care nu ajungeam acasă. Acum profit. Stau mult cu Karina, fetița mea și cu Lore, soția, iubita mea soție, mai bine spus. La început se bucura. De Kari, zic, dar zilele trecute mi-a spus mai în glumă, mai în serios că o enervez".

Tabloul unei alte familii frumoase, dintr-un cartier bucureștean, de fapt un complex de blocuri care îți permite într-un spațiu relativ controlat inclusiv desfășurarea de activități în aer liber. "Așteptăm să ne întoarcem la viața de dinainte, dar eu unul nu o fac cu disperare. Iau lucrurile așa cum vin, le accept și încerc să învăț ce e de învățat din orice. Plus că mă concentrez să extrag ce e bun, indiferent de situație".

Parte a filosofiei unui om de calitate, cu o carieră de fotbalist la superlativ și având în față una de conducător de top.