Zeman, Oblio din Il Calcio

Atunci când cineva este diferit de ceilalţi din jurul său, ajunge să fie privit ciudat şi cu oarecare reţinere, ba chiar să fie şi marginalizat doar pentru că iese din tipare.

Este o situaţie întâlnită frecvent în orice domeniu, în orice activitate, fie că este vorba de medicină, muzică, învăţământ sau jurnalism, unde cel care este un pic altfel are de suferit doar din această cauză, fiind chiar stigmatizat.

Lucrurile nu stau diferit nici când vine vorba de fotbal, iar Zdenek Zeman este unul dintre cele mai bune exemple în acest sens. Mult timp, el a fost privit precum Oblio, simpaticul băieţel din filmul de animaţie cu acelaşi nume trimis în Pădurea Fără Sens, alături de câinele lui, Săgeată, doar pentru că se născuse cu capul rotund într-o ţară unde toţi aveau capetele ţuguiate! În odiseea sa, Oblio a aflat că toate lucrurile au, totuşi, un rost, inclusiv Pădurea Fără Sens, doar că cineva trebuie să şi observe asta!

Iar Zeman a fost, de la început, privit ca un Oblio în Il Calcio. Asta, poate, şi pentru că nu a jucat niciodată fotbal. Născut la Praga în 1947, Zdenek Zeman s-a dedicat altor sporturi, precum handbalul şi voleiul, unde a performat până la statutul de internaţional de tineret, dar şi hocheiul pe gheaţă, una dintre cele mai iubite discipline din fosta Cehoslovacie şi care i-a servit ulterior drept model în metodele de antrenament din fotbal. În vara lui 1968, el a ajuns în Sicilia pentru a petrece patru luni la unchiul său, Cestmir Vycpalek, un fost jucător la Juventus, Parma şi Palermo. Pe 20 august, s-a semnat Pactul de la Varşovia prin care Cehoslovacia a fost invadată de trupele sovietice, iar Zeman a decis să rămână în Sicilia, unde avea să-şi cunoască şi viitoarea soţie şi unde şi-a început cariera de antrenor. Avea să fie, poate, singura decizie pragmatică luată vreodată de el.

În 1979, şi-a obţinut licenţa la Coverciano, în aceeaşi promoţie cu Arrigo Sacchi, un alt anonim care va revoluţiona Il Calcio. Zeman a început să antreneze la Licata, o echipă din liga a patra, pe care a dus-o spre titlu în Serie C2 în 1985, cu mulţi jucători tineri promovaţi din academie care au îmbrăţişat stilul său superofensiv, înscriind 58 de goluri în 34 de meciuri. Această performanţă l-a adus peste un an în Serie B, la Foggia, apoi, după ce a mai trecut pe la Parma şi Messina, pe care a transformat-o în cea mai ofensivă grupare din campionat, a revenit la Foggia pentru a-şi desăvârşi opera. Într-un fotbal înnebunit după catenaccio, Zeman s-a distins prin fotbalul intens promovat printr-un sistem 4-3-3, care a surprins pe toată lumea. După ce a urcat clubul în elita fotbalului italian, cehul a continuat să impresioneze cu o squadra în care străluceau printre alții Giuseppe Signori, Dan Petrescu și rușii Igor Șalimov și Igor Kolyvanov, iar în ediția 1991-92, Foggia a avut a doua linie de atac din Serie A, după SuperMilan-ul lui Fabio Capello, cu 58 de goluri înscrise, dar și cu a treia cea mai slabă apărare, marea problemă a tuturor echipelor sale. În patria lui Machiavelli, într-un campionat unde scopul scuză mijloacele de atâtea ori, Zeman a ieșit în evidență prin dezinteresul aproape total pentru faza defensivă și dorința continuă de a produce spectacol. „0-0 este un rezultat plictisitor. Mai bine pierzi cu 5-4, macar exista un pic de divertisment in asta!” si „Când înscrii 90 de goluri, nu ar trebui să te preocupe prea mult câte primești!”, au fost doua dintre declarațiile sale care au creat rumoare în Il Calcio. O altă calitate aparte a sa a reprezentat-o promovarea insistentă a tinerelor talente, el fiind omul care a contribuit major la explozia unor jucători precum Alessandro Nesta, Francesco Totti, Marco Verratti, Lorenzo Insigne sau Ciro Immobile. De altfel, acesta a fost unul dintre crezurile sale de bază în carieră: „Sunt mulți antrenori astăzi care doar antrenează, fără a încerca să-și ajute jucătorii să progreseze. Asta deși jucătorii îl fac pe antrenor important. Sunt atât de puțini antrenori care își șlefuiesc astăzi jucătorii, iar eu simt că mă înscriu în acest grup restrâns”.

De cele mai multe ori, un antrenor rămâne în istorie pentru trofeele câștigate. Dar în cazul lui Zdenek Zeman, ca și al lui Marcelo Bielsa, mult mai importante sunt amintirile afective ale fanilor pentru jocul minunat și moștenirea lăsată prin modelarea atâtor fotbaliști ajunși în top.

Ajuns ulterior pe banca lui Lazio și a Romei, cehul a continuat să facă ceea ce știe cel mai bine și ceea ce îi place cel mai mult: să creeze spectacol marca Zemanlandia, termenul utilizat frecvent după miracolul Foggia! Cu Lazio, a reușit succese colosale în primul sezon, precum 8-2 cu Fiorentina, 4-0 cu AC Milan, campioana en-titre, 3-0 pe terenul lui Juventus, care avea să câștige titlul în acel sezon sau 6-1 la general în dubla cu Inter. Locul secund a fost răsplata pentru aceste performante uluitoare, confirmate și în stagiunea următoare, când Lazio a spulberat-o pe Juventus, campioana Europei la acea data, cu 4-0 pe Olimpico, ocupând la final poziția a treia în Serie A.

Apoi, în vara lui 1998, după un loc patru cu AS Roma, Zeman a deschis cutia Pandorei, când a declarat într-un interviu că fotbalul italian trebuie să iasă din laboratorul de chimie, făcând trimitere directă la „explozia de mușchi” a unor jucatori de la Juventus. Această acuzație de dopaj a declanșat un imens scandal în Peninsulă și un proces întins pe o durată de cinci ani, în care medicul sportiv al bianconerilor, Riccardo Agricola, a fost condamnat inițial la 22 de luni de inchisoare în 2004, decizie anulată ulterior, în 2007, la Curtea de Apel. Gianluca Vialli, unul dintre cei vizați de declarațiile cehului, l-a făcut „terorist” pe Zeman, care s-a trezit curând în afara jocului. După despărțirea de Roma în 1999 și un scurt periplu în Turcia, la Fenerbahce, fără rezultate notabile, porțile cluburilor de top din Il Calcio i s-au închis în față și a trebuit, iarăși, să o ia de jos. Napoli aflată în 2000 în picaj, Salernitana, Avellino, Lecce, Brescia, Foggia și Pescara au fost bornele sale în ultimul deceniu și jumătate înainte de a reveni la AS Roma, în 2012. Asta după un sezon de poveste la Pescara, pe care a promovat-o în elita fotbalului italian din postura de campioană în Serie B. Cu Marco Verratti, Lorenzo Insigne și Ciro Immobile în echipă, „delfinii” au pictat în liga secundă, 90 de goluri în 42 de meciuri, record absolut în istoria Serie B, iar Zeman era anunțat la revenirea pe Olimpico drept „Cavalerul Jedi al fotbalului” de revista The Wall Street Journal. Povestea de dragoste a cehului cu giallorossi a ținut, însă, doar până în februarie 2013, când a fost demis întrucât clubul se afla pe locul 8, după 23 de etape.

Acum, la 69 de ani, Zdenek Zeman a revenit la Pescara într-o situație critică: echipa nu mai câștigase sub comanda lui Massimo Oddo de 24 de etape și se afla pe ultimul loc în Serie A, cu doar nouă puncte acumulate, dintre care trei fuseseră obținute la „masa verde”, în urma jocului pierdut pe teren cu Sassuolo, în care „crocodilii” au folosit un jucător nelegitimat. Din start, misiunea parea imposibilă, dar Zeman nu s-a speriat deloc. Ba chiar, înaintea primului său meci, împotriva celor de la Genoa, a oferit o nouă mostră din spontaneitatea caracteristică, spunând: „Mă aflu aici doar pentru a vedea dacă ne putem distra puțin!” Iar continuarea de pe teren a fost fabuloasă: 5-0 în fața genovezilor, succes după care cehul a declarat la fel de spumos: „Poți fi pe ultimul loc, dar important este să o faci cu demnitate. E important să ne bucurăm de partidele pe care le mai avem de jucat chiar dacă mă îndoiesc că vom mai câștiga multe altele cu 5-0!”

Într-adevăr, miracolul a ținut doar 90 de minute, Pescara pierzând următoarele patru meciuri cu un golaveraj de 2-11. Numai că Zeman a ieșit din nou în evidență în ultima etapă din Serie A, când a pus o piedică Milanului în drumul spre Europa, remizând 1-1. Cu opt etape rămase de disputat și cu nouă puncte de recuperat față de Empoli, ocupanta primului loc deasupra zonei retrogradării pe care o înfruntă în meci direct chiar sâmbătă, Pescara este aproape condamnată. Dar Zdenek Zeman va avea grijă ca macar fanii și jucatorii „delfinilor” să se distreze până la finalul acestei stagiuni. Până la urmă, este ceea ce știe cel mai bine să facă! Și asta, Perche non cambi mai, așa cum spune unul din versurile cântecului La Conscienza di Zeman, pe care Antonello Venditti, un mare fan al Romei, i l-a dedicat în 1999. Adică, pentru că nu se schimbă niciodată!