Reporter de peluză

Vacanţa din preajma Crăciunului mi-a oferit surpriza extrem de plăcută de a vedea, în calitate de spectator, meciul din Eredivisie dintre Feyenoord Rotterdam şi Zwolle. Am nimerit într-una dintre peluzele de pe De Kuip chiar în galeria echipei lui Ronald Koeman, iar spectacolul realizat de fani a fost la înălţimea celui din teren. Feyenoord a câştigat categoric cu 3-0 graţie dublei lui Lex Immers şi a reuşitei lui Boetius la capătul unui meci superb, care nu a avut deloc timpi morţi. Dar dincolo de ceea ce s-a petrecut pe gazon, atmosfera din tribune a fost senzaţională. De Kuip a fost plin ochi cu 45 de mii de fani, în ciuda unei ploi sâcâitoare şi a unui vânt cumplit de tăios. Stadionul nu este la fel de spectaculos şi modern precum Amsterdam Arena, însă ambianţa mi se pare mult mai fierbinte.

Chiar deasupra noastră, pe inelul al doilea, stăteau suporterii lui Zwolle, care, uneori, au fost mai gălăgioşi chiar decât cei ai gazdelor. Însă, niciodată nu am văzut trivialităţi sau semne obscene între cele două galerii, ci doar ironii de bun-simţ. Nu au lipsit nici fumigenele din arsenalul suporterilor lui Feyenoord, dar în nicio clipă nu am avut senzaţia de nesiguranţă pe care o am la unele partide de la noi. În peluza unde stăteam, berea era nelipsită şi paharele circulau pe lângă mine precum autobuzele la Universitate la oră de vârf, iar asta îi făcea pe fanii olandezi să fie şi mai bine-dispuşi.

Apoi, în minutul 12, s-a întâmplat ceva cu totul deosebit: absolut toţi cei prezenţi pe stadion au aprins artificii de genul celor pe care le aprindeam cândva în bradul de Crăciun şi au cântat numele lui Martin Koeman, nimeni altul decât tatăl lui Ronald şi Erwin, care murise cu doar trei zile mai devreme la vârsta de 75 de ani. Deşi acesta a fost o legendă a lui Groningen în anii '60-'70, suporterii lui Feyenoord au ştiut să fie alături de antrenorul lor, aflat într-un moment greu după ce-şi pierduse părintele, şi, în acelaşi timp, să cinstească un nume important din istoria fotbalului olandez. E greu de descris în cuvinte impresia pe care mi-a lăsat-o imaginea arenei De Kuip în acele 60 de secunde magice. Iar după seara de 21 decembrie 2013, Feyenoord mai are un fan în plus. Pentru că merită!