Omul care a putut zbura

Astăzi, cel mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor, Michael Jordan, împlinește 54 de ani. Cu această ocazie, vă invit să ne reamintim de omul care a sfidat cel mai mult gravitația și a dus baschetul la rang de artă, redefinind ideea de superstar NBA.

Avea o stare firească de imponderabilitate în zborul său spre coşurile adverse care i-a atras un nou nume, devenit ulterior renume, „Air”. Atât de prieten era cu aerul care-l făcea să plutească într-un mod neobişnuit şi nepermis de mult pentru o fiinţă umană încât, pur şi simplu, termenul „Air” s-a transformat într-o emblemă şi un alt nume pentru Michael Jeffrey Jordan. MJ a fost, fără doar şi poate, cel mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor, iar acum, la mai bine de un deceniu de la ultimul său meci disputat în NBA, toată lumea şi-l aminteşte drept Michael Air Jordan. Chiar şi vedetele contemporane ale ligii nord-americane de baschet recunosc superioritatea de necontestat a lui Jordan. Magic Johnson a spus: „Există Michael Jordan şi restul!”, iar Larry Bird a exclamat după ce His Airness a marcat 63 de puncte într-un meci cu Boston Celtics în doar al doilea său sezon în NBA: „Dumnezeu s-a deghizat astăzi în Michael Jordan”.

A trecut printr-un moment cumplit al vieţii, uciderea tatălui său, care l-a făcut să renunţe temporar la baschet, dar a revenit şi mai puternic pentru a-şi desăvârşi legenda sub panourile din NBA. Influenţa sa pe teren a fost atât de pregnantă încât Chicago Bulls a cunoscut gloria supremă doar cât timp el a îmbrăcat tricoul grupării din Windy City.

Michael Jeffrey Jordan s-a născut pe 17 februarie 1963 în Brooklyn, New York, fiind al patrulea din cei cinci copii ai lui Delores şi James R. Jordan. În 1981, când avea 18 ani, a acceptat bursa pentru baschet a Colegiului North Carolina, unde a început să-şi scrie legenda unică în sportul cu mingea la coş. Tricoul Carolinei de Nord va deveni un talisman pentru MJ, care l-a purtat mereu pe sub maioul lui Chicago Bulls şi pe care l-a promovat şi în timpul filmărilor la producţia Space Jam, din 1996. În primul său sezon, Jordan a adus titlul de campioană NCAA pentru North Carolina cu un coş decisiv reuşit cu 15 secunde înaintea finalului meciului cu Georgetown University. Apoi, în 1983 şi 1984, este desemnat Jucătorul Anului în NCAA. Tot în 1984, cucereşte prima medalie olimpică de aur, la Jocurile de la Los Angeles, după ce echipa de liceeni a Statelor Unite a ridiculizat Spania în finală. Antrenorul spaniolilor a rămas uluit de calităţile lui Jordan, mărturisind că nu a putut găsi un jucător care să-l marcheze: „Toţi sar şi aterizează pe podea. El e altfel. Sare şi rămâne în aer nepermis de mult, de aceea este de neoprit”. Pentru prima dată, numelui Jordan i s-a alăturat şi apelativul „Air”, ca urmare a cronicii jurnalistului Bill Buchalter, al cărei titlu a fost: „I believe he can fly!”

Michael Jordan a intrat în galaxia NBA în 1984, când a fost ales de Chicago Bulls de pe a treia poziţie a draftului, iar alături de tauri avea să devină cel mai titrat jucător din istoria ligii nord-americane. MJ a cucerit de şase ori titlul de campion în NBA, reuşind în două rânduri ceea ce americanii numesc Three-peat între 1991 şi 1993 şi 1996-1998, de tot atâtea ori a fost desemnat cel mai bun jucător al finalei NBA, a obţinut cinci titluri de MVP al sezonului, în 1988, '91, '92, '96 şi '98 şi trei de MVP al All-Star Game-ului NBA, în 1988, 1996 şi 1988. În plus, Jordan a fost singurul jucător din istoria ligii care înscrie 3000 de puncte într-o singură stagiune, după legendarul Wilt Chamberlain.

În 1992, Air Jordan a câştigat al doilea titlu olimpic cu primul Dream Team al Statelor Unite, la Barcelona. Într-o echipă cu adevărat de vis, considerată de Naismith Memorial Basketball Hall of Fame drept „cea mai mare colecţie de talente din baschet de pe planetă”, Michael a strălucit la intensitate maximă alături de Magic Johnson, Larry Bird, David Robinson, Scottie Pippen, Clyde Drexler, Charles Barkley, Patrick Ewing şi John Stockton. El a fost singurul jucător care a început ca titular toate cele opt meciuri, în care naţionala americană a defilat în drumul spre medalia de aur, învingându-şi toate adversarele la o diferenţă de cel puţin 32 de puncte. MJ a devenit, astfel, singurul baschetbalist american campion olimpic atât ca amator cât şi ca profesionist, alături de Patrick Ewing şi Chris Mullin, şi ei membri ai echipei care triumfa şi la Jocurile de la Los Angeles din 1984.

1993 a fost un an de coşmar pentru Michael Jordan. Mai întâi, a fost acuzat că ar fi pierdut cinci mii de dolari la ruletă în noaptea dinaintea unui meci din playoff cu New York Knicks, apoi a primit o lovitură teribilă din partea destinului. Pe 23 iulie, tatăl său a fost împuşcat în cap de doi puşti de 18 ani, iar Michael a simţit cum i se termină lumea. Avea o relaţie foarte apropiată cu părintele său, căruia îi adoptase până şi semnătura, iar o dată cu pierderea lui, i-a dispărut şi dorinţa de a mai juca baschet. A încercat să se refugieze în baseball, sportul preferat al tatălui său, dar după un an în care a jucat pentru o echipă minoră, Birmingham Barons, MJ a decis să revină la prima sa dragoste, baschetul.

„De când am devenit preşedintele Statelor Unite, am creat 600 de mii de locuri de muncă. Dacă Michael Jordan revine în NBA, vor fi 1.600.001 locuri noi de muncă!” - Bill Clinton

În martie 1995, s-a întors la Chicago Bulls în stil triumfător, marcând coşul victoriei în meciul cu Atlanta Hawks, iar în următoarea partidă, Jordan a înscris 55 de puncte în succesul cu New York Knicks. Cât timp His Airness a stat departe de sălile de baschet, Chicago Bulls ieşise din prim-planul NBA, fiind eliminată în al doilea tur al playoff-ului, însă revenirea lui Michael în Windy City i-a readus pe tauri în lupta pentru titlu. În 1995, Chicago a fost eliminată în semifinalele Conferinţei de Est de Orlando Magic, însă în următorii trei ani, a fost de neoprit pentru al doilea Three-peat, încă trei trofee de campioană la rând. Dar orice mare imperiu are şi un sfârşit, iar Jordan a decis să se mai retragă o dată, pe 13 ianuarie 1999, afectat de plecarea antrenorului Phil Jackson şi a celorlalte vedete, Scottie Pippen şi Dennis Rodman, către alte zări, dar şi de greva jucătorilor din NBA. S-a mai întors o dată peste un an în calitate de acţionar şi de preşedinte de operaţiuni la Washington Wizards, iar pe 25 septembrie 2001, a disputat primul său joc pentru gruparea din capitala SUA. În 2003, Michael Air Jordan a disputat al 14-lea şi, totodată, ultimul său All-Star Game, când l-a depăşit pe legendarul Kareem Abdul-Jabbar, devenind cel mai bun marcator din istoria meciului stelelor din NBA. Ulterior, recordul lui MJ avea să fie doborât de Kobe Bryant. În acelaşi an, Jordan avea să spună cu adevărat adio baschetului, iar întreaga Americă i-a oferit un tribut specific unui mare campion. La ultimul său meci din United Center din Chicago, Jordan a avut parte de un standing ovation de patru minute, iar Miami Heat a retras în semn de respect tricoul cu numărul 23, deşi His Airness nu a jucat deloc pentru gruparea din Florida. Partida de adio a lui Michael Air Jordan a avut loc pe 16 aprilie 2003 în Philadelphia, unde peste 21 de mii de spectatori l-au ovaționat în picioare timp de trei minute după ultimul coș marcat.

„Au fost o grămadă de jucători buni şi foarte buni pe terenul de baschet. În aer, a fost unul singur, Michael Jordan!” - Magic Johnson

La trei ani după ieșirea din scenă, în 2006, Jordan a preluat un pachet de acțiuni al clubului Charlotte Bobcats, iar în 2015, ca urmare a creșterii valorii franșizelor NBA, a devenit primul miliardar din istoria NBA și al doilea cel mai bogat afro-american.