La mulți ani, Paco Gento!

Ieri, cel mai titrat fotbalist din istorie la nivel de echipe de club, Paco Gento a împlinit 83 de ani. Cu această ocazie, vă invit să revedem cele mai importante momente ale carierei celui poreclit Vijelia din Cantabria.

Francisco Gento este singurul fotbalist din istorie care a cucerit şase Cupe ale Campionilor Europeni şi totodată deţine şi recordul de finale europene disputate, nouă la număr (opt de Cupa Campionilor şi una de Cupa Cupelor), dar şi de titluri câştigate în Primera Division, 12, toate cu Real Madrid.

Născut pe 21 octombrie 1933 la Guarnizo, în provincia Cantabria, Paco Gento a cochetat în copilărie cu atletismul, lucru care avea să-l ajute mai târziu în cariera de fotbalist, întrucât s-a distins printr-o viteză uluitoare: alerga suta de metri în 11 secunde şi era aproape la fel de rapid şi când avea mingea la picior! Gento s-a făcut remarcat prima oară când avea 14 ani într-un meci la nivel regional în care a înscris 9 goluri! El a început fotbalul la cel mai important club al regiunii, Racing Santander, unde a şi debutat în prima ligă spaniolă, în sezonul 1952-1953, într-o partidă cu FC Barcelona. După ce a jucat în doar 10 meciuri şi a marcat două goluri pentru Racing, Paco a ajuns la Real Madrid, unde avea să rămână 18 ani, până la finalul activității sale de jucător!

Pe Santiago Bernabeu, Gento şi-a scris legenda personală în stil de mare campion. Încă din primul an, a cucerit titlul în La Liga şi şi-a atras porecla care i-a definit cel mai bine stilul de joc, La Galerna del Cantabrico (Vijelia din Cantabria). Într-o echipă plină de vedete, precum Alfredo Di Stefano, Ferenc Puskas, Raymond Kopa sau Hector Rial, Paco a fost căpitanul şi liderul de necontestat al unei generaţii de tineri, cunoscută drept Los Ye-Yes în tradiţia pop-cult-ului Beatles din anii ’60. Astfel, el este cel mai galonat jucător din istoria Realului, cu 12 titluri, două Cupe ale Regelui Spaniei, şase Cupe ale Campionilor Europeni şi o Cupă Intercontinentală! Pe lângă cele cinci trofee continentale consecutive cucerite între 1956 şi 1960, Gento a mai disputat două finale în 1962 şi 1964, pierdute în duelurile cu Benfica, respectiv Inter Milano. Doi ani mai târziu, avea să stabilească un record mondial în privinţa titlurilor supreme la nivel de echipe de club, prin triumful din ultimul act în faţa lui Partizan Belgrad cu 2-1.

Paco Gento a marcat 30 de goluri în 89 de partide în Cupa Campionilor. Cotidianul catalan La Vanguardia sublinia perfect importanţa sa în marile meciuri: „O finală fără Paco Gento nu este o finală! Este doar o partidă care şi-a pierdut strălucirea!” Gento şi-ar fi putut încheia cariera cu un alt trofeu continental, Cupa Cupelor, dar Real Madrid a pierdut în 1971 finala disputată împotriva lui Chelsea.

Considerat una dintre cele mai bune extreme stânga din întreaga istorie a fotbalului spaniol, Francisco Gento a jucat de 44 de ori şi în echipa naţională, între 1955 şi 1969. Mult timp, el a deţinut recordul de selecţii în reprezentativa iberică, pentru care a marcat şi cinci goluri. A participat la două ediţii ale Cupei Mondiale, în 1962 şi 1966, dar a ratat primul mare succes al naţionalei Spaniei, titlul european în 1964, deşi marcase golul decisiv în calificări. Locul său în lot a fost luat de Carlos Lapetra, iar Gento a rămas fără distincţie. Mai târziu, avea să spună că singurul său mare regret este că nu a câştigat titlul mondial cu Spania!

Paco Gento s-a retras din fotbal ca jucător în 1971, apoi a antrenat câteva echipe mici din fotbalul spaniol, iar în prezent este ambasadorul lui Real Madrid, clubul vieţii sale!