Kobe Bryant, eroul imperfect

Niciun erou nu este perfect şi niciun ticălos nu este lipsit complet de intenţii eroice. Ceea ce îi face uriaşi pe unii este capacitatea de a-şi folosi latura întunecată să creeze ceva cu adevărat epic. Este ca şi cum ai fi un Erou Ticălos. El canalizează frica, respingerea, furia şi îndoiala şi le transformă în forţă fizică, curaj, putere şi determinare. Aşa se autodescrie pe site-ul său personal Kobe Bean Bryant, care a implinit 39 de ani in aceasta saptamana.

Kobe s-a născut pe 23 august 1978 în Philadelphia într-o veritabilă dinastie de baschetbalişti profesionişti: bunicul din partea mamei, John „Chubby” Cox, şi tatăl său, Joe Bryant, au evoluat şi ei la cel mai înalt nivel în NBA. Botezat după faimoasa friptură de vită din Kobe, Japonia, remarcată de părinţii săi în meniul unui restaurant, Bryant Junior a primit al doilea prenume, Bean, de la porecla tatălui său, „Jellybean”. Cu un asemenea background în familie, nu a fost nicio surpriză ca el să înceapă să joace baschet încă de la vârsta de trei ani. Încă de mic s-a îndrăgostit de Los Angeles Lakers, echipa unde va juca timp de 20 de ani şi pentru care va scrie pagini de istorie glorioasă. La şase ani, Kobe s-a mutat cu familia în Italia, urmându-şi tatăl care a decis să plece din NBA. Astfel, el s-a apropiat şi de stilul de viaţă al italienilor, devenind un suporter al echipei AC Milan şi un iubitor de fotbal, pe care l-a şi practicat. În 1991, o dată cu retragerea tatălui său din activitatea de baschetbalist, Kobe s-a întors în Statele Unite, unde în anul de juniorat a avut statistici excelente: 31,1 puncte, 10,4 recuperări şi 5,2 pase decisive în medie pe meci. Acestea i-au adus titlul de Jucătorul Anului pentru Pennsylvania şi au atras atenţia echipelor colegiilor cu greutate. Totuşi, Kobe a decis să mai aştepte un an şi să facă pasul direct la profesionişti.

Astfel, în 1996, el a devenit primul fundaş draftat direct din liceu, fiind ales de pe poziţia a 13-a de Charlotte Hornets. Cu toate acestea, el nu a jucat niciun minut pentru Hornets întrucât cu doar o zi înaintea draftului NBA, Charlotte s-a înţeles cu Los Angeles Lakers în privinţa trecerii lui Bryant la gruparea din California. În sezonul 1996-1997, el a devenit cel mai tânăr debutant din NBA, la 18 ani şi 72 de zile, un record bătut ulterior de Jermaine O’Neal şi Andrew Bynum, dar şi cel mai tânăr titular din întreaga istorie a ligii, la 18 ani şi 158 de zile. În timpul All-Star Weekend-ului, a jucat în Meciul Debutanţilor şi a câştigat concursul de slam-dunk, devenind şi cel mai tânăr campion al acestei probe! În stagiunea următoare, a primit mai multe minute pe teren şi, ca urmare, media sa de puncte s-a dublat, de la 7,6 la 15,4 puncte pe meci. Sezonul 1998-1999 a fost cel în care Kobe Bryant a devenit titular pe postul său, iar LA Lakers i-a oferit prelungirea contractului pe 6 ani pentru 70 de milioane de dolari. Deja, jurnaliştii de specialitate îi comparau calităţile cu cele ale lui Michael Jordan şi Magic Johnson, însă echipa nu excela în campionat, fiind eliminată în semifinalele Conferinţei de Vest de San Antonio Spurs.

Totul s-a schimbat pentru Kobe şi Lakers din 1999, când antrenor a venit legendarul Phil Jackson, care cucerise anterior şase titluri de campion cu Chicago Bulls. Sub comanda acestuia, trupa din Los Angeles nu a avut rival în NBA între 1999 şi 2002 ca urmare a parteneriatului fantastic dintre Kobe şi Shaquille O’Neal. Astfel, Bryant şi-a pus pe deget inelul de campion trei ani la rând, între 2000 şi 2002. Tot în 2002, a obţinut primul din cele patru trofee de MVP al All Star Game-ului NBA chiar în oraşul natal, Philadelphia. De altfel, acesta este un record pe care Kobe îl împarte cu Bob Pettit, desemnat de patru ori MVP al All Star Game-ului în anii ’50-’60. Supranumit „Magic Black Mamba”, după felul în care şerpuia pe terenul de baschet, precum cunoscuta reptilă cu acelaşi nume, Kobe Bryant a jucat în total de 18 ori în 20 de ani de carieră în meciul stelelor din liga nord-americană de baschet, ultima oară chiar în anul retragerii, 2016.

În 2006, împotriva lui Toronto Raptors, a înscris nu mai puţin de 81 de puncte, ceea ce reprezintă cel mai mare număr de puncte marcate de un jucător din NBA după recordul legendarului Wilt Chamberlain, de 100 de puncte, stabilit în 1962. După ce a refuzat să joace la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000 pentru a se căsători în pauza competiţională, Kobe a ratat şi Campionatul Mondial din 2002, iar în 2004, nu a jucat la Olimpiada de la Atena din cauza unei acuzaţii de viol, de care a fost ulterior achitat. Primul său turneu major cu naţionala Statelor Unite a fost în 2007, când a câştigat Campionatul Americilor, iar un an mai târziu, a cucerit aurul olimpic la Beijing, după triumful cu 118-107 din finala cu Spania. Tot în 2008, a pierdut finala NBA în faţa lui Boston Celtics, însă a fost desemnat MVP-ul sezonului, iar în 2009 şi 2010 şi-a mai trecut în cont două titluri de campion cu Los Angeles Lakers, fiind ales şi MVP-ul finalelor.

În 2013, a suferit o accidentare gravă la tendonul lui Ahile, iar după recuperare nu a mai putut evolua la nivelul cu care îşi obişnuise fanii. Kobe Bryant s-a retras pe 13 aprilie 2016 în stil de mare campion, marcând 60 de puncte în meciul cu Utah Jazz. Astfel, el a ieşit din scenă cu un total de 33.643 de puncte înscrise în NBA, ceea ce-l plasează pe locul al treilea în ierarhia all-time a marcatorilor, după Kareem Abdul-Jabbar şi Karl Malone, dar înaintea idolului său din copilărie, Michael Jordan.

"Nu puteam să-mi doresc mai mult de la viaţa asta. A fost absolut minunat. Nu-mi vine să cred că s-a terminat" – Kobe Bryant