Janica, ADN de campioană

Povestea Janicei Kostelic este cea clasica a campionului de gena, cu ADN de invingator, care razbeste in orice conditii, care porneste de jos si ajunge sus, in varf, dupa ce a depasit toate obstacolele intalnite in cale, indiferent de dificultatea lor.

Provenita dintr-o familie de sportivi, tatal Ante fiind un handbalist de top in fosta Iugoslavie, Janica a fost indrumata spre schi inca de la varsta de trei ani, alaturi de fratele sau, Ivica, care va deveni si el un nume important in istoria acestui sport, cu patru medalii olimpice de argint si un titlu de campion mondial. Nascuta pe 5 ianuarie 1982 la Zagreb, Janica a avut parte de un regim cazon de antrenamente impus de parintele sau, dar care a dat roade din plin. Daca altii se pregateau patru ore pe zi, ea si cu fratele sau munceau opt ore! A inceput sa participe la concursuri din circuitul european de juniori cand avea noua ani, iar talentul sau a iesit repede la suprafata. Numai ca razboiul care a izbucnit in fosta Iugoslavie in 1991 a transformat familia Kostelic intr-un grup de nomazi care colinda Europa in jurul intrecerilor de schi alpin. Cum nu dispuneau de prea multi bani, acestia dormeau fie in masina, fie in cort, iar de multe ori, masa lor zilnica insemna doar sandvisuri. „Nu ne-am oprit niciodata in perioada cand Janica avea intre 10 si 12 ani. Nu stiam o alta cale si am facut ceea ce am crezut ca e corect si bine”, a povestit ulterior Ante Kostelic despre acele timpuri de formare si de calire care au pus bazele viitoarei campioane.

Prima rasplata pentru aceste eforturi imense a venit in sezonul 1996-1997, cand Janica a castigat toate cele 22 de curse din circuitul juniorilor, cucerind titlurile la slalom si slalom urias. Urmare acestor succese, la 16 ani, a fost inclusa in echipa Croatiei pentru Jocurile Olimpice de la Nagano. Ca un preambul la competitia din Japonia, Janica Kostelic a obtinut medalia de argint la combinata alpină si bronzul in proba de slalom la Campionatele Mondiale de Juniori de la Megeve, din Franta, si a surprins prin locul al treilea ocupat intr-o etapa de Cupa Mondiala desfasurata la Park City, Utah. Era prima ei clasare pe podium chiar in sezonul de debut in circuitul seniorilor, iar aceasta performanta avea loc tocmai pe un teritoriu unde peste paru ani va rescrie istoria schiului alpin. Atat de neasteptat a fost acel loc trei ocupat la Park City ca organizatorii nici nu aveau pregatit un drapel al Croatiei pentru festivitatea de premiere, insa au fost salvati chiar de Janica, care le-a oferit steagul pe care il avea in rucsacul sau.

La Nagano, Janica Kostelic a concurat in cinci probe, iar cea mai buna performanta a sa a fost un loc 8 la combinata, ceea ce a reprezentat la acea vreme cea mai buna clasare a vreunui sportiv croat in istoria Jocurilor Olimpice de Iarna. Un an mai tarziu, obtine primul sau succes intr-o etapa de Cupa Mondiala, la St. Anton, in Austria, care ii aduce 50 de mii de dolari. Tot in 1999 si tot pe taram austriac, dar la St. Moritz, sufera o accidentare grava in timpul unui antrenament: rupere de ligamente la genunchiul drept. Au fost atunci multe voci care se indoiau ca Janica ar mai putea concura vreodata, insa dupa operatie si o recuperare rapida, ea a revenit in forta pe partiile de schi in stagiunea 2000-2001. Opt victorii consecutive in proba de slalom i-au netezit drumul spre primul sau trofeu in Cupa Mondiala. La 19 ani, era a patra cea mai tanara schioare care reuseste aceasta performanta. La intoarcerea in Zagreb, a fost intampinata cu un buchet urias format din 1256 de trandafiri, numarul punctelor acumulate in acel sezon de Cupa Mondiala. Totodata, a devenit si primul sportiv croat a carui imagine apare pe o serie de timbre, lucru cu atat mai remarcabil daca tinem cont de ce atleti fabulosi a avut Croatia in anii '90: tenismanul Goran Ivanisevic, baschetbalistii Toni Kukoc si Drazen Petrovic sau fotbalistii Davor Suker, Robert Prosinecki si Zvonimir Boban.

Janica Kostelic a abordat Campionatele Mondiale din 2001 cu mari speranțe, fiind considerată favorită la obținerea medaliei de aur, însă o cădere a dus la ratarea probei combinate, iar la slalom, a terminat abia pe locul al cincilea. Croata era devastată, iar tatăl său spunea că Janica se gândea chiar să renunțe la sport, ținând cont și de problemele cronice de la genunchi. Cum durerile erau insuportabile, Janica a suferit nu mai puțin de trei intervenții chirurgicale în primăvara și vara lui 2001, revenind la antrenamente în luna octombrie. Când a ajuns la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2002 de la Salt Lake City, deasupra sa planau foarte multe incertitudini, fiind clasată pe locul 17 în ierarhia mondială a schiului alpin. Însă Janica a răspuns în stil de mare campioană: în prima probă feminină, cea de combinată, a câștigat lejer cu aproape o secundă și jumătate mai puțin decât a doua clasată, aducând Croației prima medalie din istoria Olimpiadelor Albe. „Aceasta este o medalie a familiei. Mereu a fost vorba de mine, de fratele meu și de tatăl meu. Mama a fost și ea mereu lângă noi și ea este șeful! Acum, visul întregii familii a devenit realitate!”, a declarat Janica după primul său aur în Orașul Mormonilor. Numai că ce era mai bun și mai frumos abia urma să vină! La Super-G, a obținut argintul, iar în proba de slalom și-a demonstrat măiestria în condiții extrem de vitrege. Pe o adevărată furtună de zăpadă, cu vizibilitate redusă, într-o cursă care a dus la abandonul a 30 de schioare, Kostelic a trecut iarăși peste orice obstacol și s-a impus autoritar. Iar pe 22 februarie 2002, după succesul de la slalom uriaș, Janica a devenit primul schior din lume care cucerește patru medalii la o singură ediție a Jocurilor Olimpice. Totodată, ea a egalat performanțele lui Jean-Claude Killy și Toni Sailer, singurii schiori care au mai cucerit trei medalii de aur la o singură Olimpiadă de Iarnă. „A demonstrat că din punct de vedere mental este cea mai bună”, a declarat suedeza Anja Paerson, care a terminat la 1.31 de secunde în urma Janicei la slalomul uriaș de la Salt Lake City.

În 2003, Kostelic a câștigat din nou Globul de Cristal la Cupa Mondială, însă a ratat următorul sezon din cauza unei alte operații la genunchi și a unei intervenții chirurgicale la glanda tiroidă, în ianuarie 2004. Ca urmare a acestei absențe îndelungate de pe pârtii, anul 2004 a fost singurul din perioada 1998-2006 în care ea nu a fost desemnată Sportivul Anului în Croația! În februarie 2005, a cucerit trei medalii de aur la Campionatele Mondiale de la Bormio, iar în următoarea stagiune s-a impus pentru a treia oară în carieră în circuitul Cupei Mondiale, după ce a fost în Top 5 în toate cele patru discipline, printre care numărul 1 la slalom. La Jocurile Olimpice de la Torino din 2006, avea să-și desăvârșească legenda prin medalia de aur obținută pe 18 februarie 2006 în proba de combinată alpină. Cu patru titluri supreme, Janica devenea cea mai titrată schioare din istoria Olimpiadelor Albe. Tot la Torino, ea a mai luat un argint în proba de Super-G, iar la finalul anului a devenit și prima reprezentantă a schiului alpin care este desemnată Sportiva Anului la Gala Premiilor Laureus.

Deși declara că își dorea să schieze până la 28 de ani, Janica Kostelic s-a văzut nevoită să își încheie cariera sportivă pe 19 aprilie 2007, la numai 25 de ani, din cauza problemelor medicale. Însă, ea poate privi mereu înapoi cu mândrie: a cucerit trei titluri în Cupa Mondială, în 2001, 2003 și 2006, patru medalii de aur și două de argint la Jocurile Olimpice, cinci medalii de aur la Campionatele Mondiale și a adunat 30 de succese de etapă la Cupa Mondială, cu cel puțin un triumf în fiecare probă: 20 la slalom, 6 la combinată alpină, două la slalom uriaș, unul la Super-G și unul la coborâre.