Il derby della Madonnina

Sâmbătă, la orele prânzului, Inter și AC Milan se vor înfrunta în Scala fotbalului italian, stadionul Giuseppe Meazza, în cel de-al 218-lea episod al celui mai galonat derby local din istoria sportului rege, Il Derby della Madonnina. Niciun alt oraș din Italia sau din orice altă țară de pe Bătrânul Continent nu se poate mândri că a putut să dea naștere la două cluburi atât de decorate precum Inter și Milan, care au dominat nu doar Il Calcio, ci întreg fotbalul european.

Astfel, nu este deloc exagerat să afirmăm că Milano este capitala fotbalistică a Italiei. Împreună, cele două rivale milaneze au cucerit nu mai puțin de 87 de trofee majore pe plan intern și internațional, dintre care se disting 36 de scudetti, 10 Cupe ale Campionilor Europeni, 5 Supercupe ale Europei și 7 Cupe Intercontinentale.

Chiar dacă și-a mai pierdut din strălucire în ultimii ani ca urmare a ușorului declin al celor două grupări din Lombardia, Il Derby della Madonnina rămâne unul dintre acele evenimente sportive pe care nu ai voie să le ratezi și pe care trebuie neapărat să le vezi pe viu în viața aceasta. Numit astfel după simbolul orașului, statuia aurită a Fecioarei Maria situată în vârful Domului, edificiul impresionant care domină centrul Milano-ului, meciul care îi pune față în față pe nerazzurri și rossoneri are o istorie fabuloasă. Așa cum moda, cultura, arta și muzica unesc orașul lombard, tot așa fotbalul și, în speță, derby-ul Milan – Inter îl dezbină tocmai ca urmare a orgoliilor imense ale celor două cluburi uriașe, ce respiră același aer și impart același cer, dar și același stadion, San Siro, redenumit Giuseppe Meazza în 1980 după moartea marelui atacant al nerazzurri-lor din anii ’30, care a evoluat doi ani și la rivala în roșu și negru. Mai mult chiar, până la apariția lui Andrei Sevcenko, golgeterul all-time din Derby della Madonnina, cu 14 reușite, Meazza a fost cel mai prolific jucător din acest meci, cu 13 goluri. La fel ca și în cazul derby-ului Merseyside dintre Liverpool și Everton sau precum în situația duelului dintre Betis și FC Sevilla, această rivalitate s-a născut ca urmare a unor neînțelegeri care au dus la înființarea unui club din coasta celuilalt!

Milan Football and Cricket Club, actualul AC Milan, a fost fondat în 1899 de doi englezi, Herbert Kilpin, un producător de dantelă, și Alfred Edwards, un afacerist revoluționar. Echipa a avut imediat succes, cucerind trei titluri de campioana în 1901, 1906 și 1907 înaintea producerii „Marii Schisme”. În 1908, la un an după Răscoala noastră, mai mulți membri s-au răscolit împotriva politicii clubului de a nu transfera jucători străini. Astfel, aceștia s-au rupt de AC Milan și au înființat o nouă grupare, Internazionale, care, așa cum îi spune și numele, avea drept scop aducerea fotbaliștilor din străinătate, în timp ce clubul-mamă a rămas fidel ideii de a promova doar jucători italieni. Imediat, cele două rivale au urmat căi total opuse, care le-au separat ireversibil. „Frații întregii lumi”, așa cum s-au autoproclamat cei de la Inter, au devenit rapid cunoscuți drept reprezentanții burgheziei și ai industriasilor prosperi, în timp Milanul a fost asociat drept clubul clasei muncitoare. Primul derby a avut loc pe 18 octombrie 1908 la Chiasso, pe teritoriul actual al Elveției, și a fost câștigat de Milan cu 2-1. De atunci, s-au disputat 217 meciuri oficiale între cele două cluburi, dintre care Inter a obținut 77 de victorii, iar Milan, 75.

Și rossoneri-i și nerazzurri-i și-au împărțit perioadele de dominație în Il Calcio și în fotbalul european. Primul moment de glorie al Milanului a venit în anii ’50, grație tripletei suedeze Gre-No-Li, Gren – Nordahl – Liedholm, care a dus echipa spre patru scudetti și spre o finală de Cupa Campionilor, pierdută în fața lui Real Madrid. Apogeul fotbalistic al orașului Milano s-a produs în anii ’60, când Milan și Inter au dominat Europa trei sezoane la rând. Milanul a câștigat prima sa Cupă a Campionilor, în 1963, pentru ca, în următorii doi ani, Inter-ul să triumfe cu legendarul antrenor Helenio Herrera și cu Sandro Mazzola și Giacinto Facchetti în teren. Aceea a fost cunoscută drept era marii echipe a nerazzurri-lor, „Grande Inter” mai cucerind în acea perioadă trei titluri de campioana a Italiei și două Cupe Intercontinentale.

Parcă tocmai pentru a-și accentua și mai mult rivalitatea, la sfârșitul anilor ’80, Milan și Inter s-au întărit prin cei mai importanți jucători ai celor mai mari rivale la nivel de echipe naționale, Olanda și Germania. La rossoneri, au venit Frank Rijkaard, Ruud Gullit si Marco Van Basten, în timp ce în jumătatea albastră a orașului, au ajuns Andreas Brehme, Lotthar Matthaus și Jurgen Klinsmann. Cu aceste triplete, Milanul antrenat de Arrigo Sacchi a câștigat un scudetto și două Cupe ale Campionilor Europeni, în timp ce Inter a cucerit un titlu și o Cupa UEFA.

Apoi, Milanul a continuat să strălucească și în Serie A și în Champions League, în timp ce Inter-ul a rămas în umbră, privind cu jind la succesele marii rivale. Momentul de maximă tensiune în Derby della Madonnina a fost atins în 2005, în sferturile de finală din Champions League, când meciul a fost oprit din cauza petardelor și a sticlelor aruncate din tribune de fanii interiști, înfuriați de anularea golului înscris de Esteban Cambiasso la scorul de 0-0 în minutul 72, după ce Milan se impusese în tur cu 2-0. Până la urmă, rossoneri-i au câștigat meciul la masa verde cu 3-0 și au ajuns până în finala, pierdută, însă, la Istanbul în fața lui Liverpool.

Inter și-a luat revanșa în 2010, când visul președintelui Massimo Moratti a devenit realitate și gruparea nerazzurra a realizat tripla istorică lo scudetto – Cupa Italiei – Champions League, cu Jose Mourinho pe bancă. După 15 ani de investiții enorme, Moratti reușea să aducă a treia Cupă a Campionilor în vitrina Inter-ului în ultimul moment de magie al Italiei în cupele europene.

2011 avea să marcheze cântecul de lebădă, cel puțin temporar, al Lombardiei în Serie A: Milan și Inter s-au duelat într-un derby-scudetto, un meci în care era în joc titlul de campioană a Italiei. Partida a avut o conotație specială pentru fanii milanezi întrucât pe banca Inter-ului stătea Leonardo, fostul star al echipei din anii ’90 și care și antrenase Milanul în sezonul precedent. Brazilianul a fost considerat un mare trădător și întreaga coregrafie a tifoseriei rossonera i-a fost dedicată, cu toate că el fusese demis de Berlusconi cu un an înainte și adus de Moratti la Inter ca salvator după experimentul eșuat cu Rafa Benitez.

Într-un spectacol de sunet și lumina cum rar am văzut, AC Milan, cu un Pato fantastic, s-a impus categoric cu 3-0 într-un derby în care Cristi Chivu a fost eliminat și a cucerit ultimul său scudetto. De atunci, Milan și Inter au ieșit din prim-planul fotbalului italian și, în prezent, se luptă doar pentru locul al șaselea în Serie A, care oferă calificarea în Europa League. Chiar și așa, istoria și tradiția nu pot fi uitate și Il Derby della Madonnina rămâne sufletul orașului Milano, reamintind de fiecare dată de gloria pierdută, dar pe deplin meritată, și care are nevoie doar de o scânteie pentru a renaște.