El Superclasico

Cândva, am visat că zbor ... Pluteam deasupra Atlanticului, survolam imensa întindere de apă şi ajungeam dincolo, în Lumea Nouă ... Nu ştiu de ce i se spune aşa pentru că mereu mi-am imaginat în viziunile mele despre America de Sud că acolo timpul a stat cumva în loc şi refuză să alerge în ritmul nebun de pe continentul vecin din Nord sau din Europa.

Întotdeauna, am avut senzaţia că o vizită în America Latină înseamnă, de fapt, o întoarcere într-un timp care are mai multă răbdare cu oamenii. Se făcea că planam deasupra Argentinei şi aterizam la Buenos Aires cu un scop precis: El Superclasico, River Plate - Boca Juniors! Meciul care se trăieşte, în primul rând, înainte de a se juca! Pentru că este mai mult decât un Clasico, este meciul pentru care argentinienii iubesc fotbalul şi pe care îl au în gând şi în suflet atunci când încep să-l joace! Aproape că nu poţi să spui că eşti fotbalist în Argentina dacă nu ai jucat într-un Superclasico! Şi ce nume au fost: Kempes, Maradona, Francescoli, Batistuta, Ortega, Salas, Crespo, Palermo, Riquelme, Gatti, Passarella, Balbo, Caniggia, Di Stefano, Ramon Diaz, Solari, Juan Pablo Angel, Trezeguet, Gallego, D'Alessandro, Higuain, Yepes, Saviola şi Tevez. Dincolo de rivalitatea socială dintre "milionarii" reprezentaţi de River şi clasa de mijloc a Ţării Tangoului ilustrată de Boca, El Superclasico a fost dintotdeauna, de la începuturile secolului trecut, mai exact, o poveste despre fotbal, pasiune şi spectacol! Este meciul pe care trebuie să-l vezi măcar o dată în viaţă pentru a-l păstra în minte şi în inimă până în ultima clipă a existenţei tale! Este fiesta fotbalului adevărat!

Cu acest început demn de Avatar, am aşteptat primul meu Superclasico din postura de comentator. Mi-ar fi plăcut să am şi eu un avatar să mă pot teleporta pe El Monumental sau pe La Bombonera pentru a respira de la faţa locului parfumul celui mai nebun derby din fotbal. Am fost la atâtea bătălii din El Clasico, Real Madrid - Barcelona, dar aproape că aș renunța la toate acestea pentru a fi măcar o dată acolo, în acea nebunie, în mijlocul acelei locura caliente când River și Boca stau față în față. Pe calea imaginilor şi a sunetului primite prin satelit la Bucureşti, am încercat să acopăr cei peste 12 mii de kilometri ce mă separă de Buenos Aires şi să intru în atmosfera de pe Monumental, unde 70 de mii de oameni erau pregătiţi de încă un revelion al fotbalului spectacol.

Aşteptările erau mari: era primul Superclasico după revenirile lui Tevez şi Saviola în Argentina, dar şi după episodul trist de pe Bombonera din Copa Libertadores, când jucătorii lui River au fost atacaţi la pauză cu spray-uri cu ardei iute. Atunci, Boca a pierdut la masa verde şi căuta revanşa pe terenul "milionarilor". Mai ales că avea șansa de a trece pe primul loc după ce, cu o zi înainte, San Lorenzo pierduse surprinzător în deplasare cu Huracan. Iar echipa lui Rodolfo Arruabarrena a profitat de această oportunitate și s-a impus ca urmare a jocului destinului. În chiar primul minut, Fernando Gago și-a rupt tendonul, iar tocmai înlocuitorul său, uruguayanul Lodeiro a marcat unicul gol al partidei. Cu acest eșec, River a ieșit din lupta pentru titlu, aflându-se la 11 puncte în urma marii rivale, în timp ce Boca are o ocazie uriașă de a cuceri primul său trofeu după trei ani de așteptare.

Indiferent de ce se va întâmpla până la finalul stagiunii în Primera Division de Argentina, știu că voi aștepta următorul Superclasico cu aceeași nerăbdare ca și până acum! De fapt, deja îl aștept!