Cel mai frumos omagiu adus regelui Ranieri

Regele a murit! Trăiască Regele, chiar dacă acum acesta este aproape gol! Se știe deja că Leicester City s-a despărțit de Claudio Ranieri, managerul care a condus-o spre un titlu miraculos în Premier League, în condițiile în care la începutul sezonului șansele erau de 5000 la 1!

Totodată, italianul a calificat echipa în premieră în primăvara cupelor europene, după ce și-a câștigat categoric grupa din Champions League. Însă, Ranieri a plătit pentru prăbușirea din campionat, unde Leicester se zbate acum din răsputeri să nu retrogradeze la doar un an după ce gusta din plin din șampania succesului, ceea ce doar Manchester City a mai „reușit”, în 1938.

Paradoxal, eșecul cu Sevilla din optimile Champions League, 1-2 în deplasare, care lasă, totuși, destule șanse de calificare pentru retur a dus la demiterea lui Ranieri, care cu câteva zile înainte mai bifase o contraperformanță majoră, eliminarea din optimile FA Cup în fața unei grupări de liga a treia, Millwall, aflată în inferioritate numerică!

Motivele acestui recul sunt numeroase și au fost prezentate pe larg de presa engleză. În primul rând, a pierdut relația cu vestiarul, amănunt extrem de important, care i-a fost fatal și lui Jose Mourinho la Chelsea în toamna lui 2015.

Totodată, se pare că ștacheta performanței a fost ridicată prea sus într-un sezon în care era evident că îi va fi aproape imposibil să se mențină la nivelul atins stagiunea trecută, când a avut cele mai multe victorii, 23, și cele mai puține eșecuri, doar trei.

În plus, pierderea lui N’Golo Kante, vândut la Chelsea, nu a putut fi compensată nici de Nampalys Mendy, adus de la Nice în vara lui 2016, nici de Wilfred Ndidi, transferat în ianuarie. Kante a dominat sezonul trecut și la capitolul tackling-uri, 125, și la cel al intercepțiilor, 156, aceeași treabă excelentă continuând-o și pe Stamford Bridge, unde este pe cale să devină iarăși campion, acum sub comanda altui italian, Antonio Conte.

În același timp, ceilalți jucători care au pus umărul la cucerirea titlului în sezonul precedent și a căror cotă a explodat fabulos după minunea din luna mai au avut evoluții mai mult decât șterse. În ediția trecută, atacantul Jamie Vardy a înscris 24 de goluri, fiind al doilea marcator din Premier League, în spatele lui Harry Kane, însă acum are doar cinci reușite în 22 de meciuri și nu a mai prins un șut pe poartă de la jumatătea lunii decembrie!

Cel mai bun jucător din Premier League în 2016, Riyad Mahrez, a avut 17 goluri și 11 assist-uri, în timp ce în actuala stagiune a adunat doar trei goluri și două pase decisive, iar mijlocașul central Danny Drinkwater are doar un assist în acest campionat, după ce în campania trecută a bifat șapte pase decisive și două goluri. Cum nici noile achiziții nu au strălucit, Claudio Ranieri a trebuit să plătească factura.

Managerul italian a impresionat prin cuvintele sale la despărțirea de Leicester City: „Ieri, visul meu a murit! După euforia ultimului sezon şi câştigarea titlului, tot ce am visat a fost să rămân la Leicester. Din păcate, nu a fost să fie. A fost o aventură incredibilă și va trăi mereu în mine. Cel mai mult vreau să mulțumesc suporterilor. M-ați primit în inimile voastre încă din prima zi și m-ați iubit. Și eu vă iubesc! Nimeni nu va putea să ne ia ceea ce am realizat împreună. A fost o perioadă de fericire pe care nu o voi uita vreodată. A fost o plăcere și o onoare să fiu campion alături de voi”.

Numai că și un fan al „vulpilor”, Charlie Carmichael, a ținut să-i mulțumească lui Ranieri într-un articol emoționant publicat pe blogul boxtoboxfootball.uk.

„Când Andrea Bocelli a cântat celebra Nessun Dorma, o lacrimă a curs din ochii mei. Din tribuna de Vest a King Power Stadium, privindu-l pe celebrul tenor italian, nu m-am gândit că aș putea iubi un om mai mult. Însă, italianul la care mă refer nu este Bocelli, ci omul din stânga sa, Claudio Ranieri. A fost o adevarată aventură să fiu un fan al lui Leicester. În cei 24 de ani ai mei, am văzut terenul lui Stoke City invadat de fani după promovarea în Premier League, care ne-a dus pe noi în liga a treia. L-am văzut pe Yann Kermorgant cum bate un penalty direct în portarul lui Cardiff, ceea ce ne-a costat ratarea fotbalului din Premier League. Am vazut și acel gol al lui Deeney, care ne-a curmat speranțele unui alt playoff dramatic. Claudio Ranieri este un personaj carismatic demn de toata compasiunea. Merge la conferința de presă și va strânge mâna fiecărui jurnalist din încăpere înainte de a se așeza pe scaun. Este bun, inteligent și, mai presus de toate, foarte respectuos. Ceea ce mi-a oferit mie și fiecărui fan nu poate fi descris. El a luat visul imposibil și l-a transformat în realitate. Și pentru asta, suntem veșnic recunoscători. El a ajutat la construirea unei amintiri care va fi transmisă din generație în generație în acest orașel din Midlands. Ranieri poate pleca cu demnitatea imaculată. Niciodată nu a blamat pe cineva pentru seria oribilă de rezultate și a refuzat să intre în polemică cu toți criticii săi. Am citit și am auzit o grămadă de lucruri în ultimele 24 de ore, dar eu, ca orice alt suporter, vreau să celebrez ceea ce ne-a oferit Ranieri, nu să arăt cu degetul în direcția cuiva. Indiferent de ce îi va rezeva viitorul acestui ultim gentleman al fotbalului, el va rămâne definitiv în folclorul lui Leicester. El este omul care a realizat cea mai mare surpriză din istoria sportului. Nemuritor.

Grazie, Claudio!”

Regele a murit! Trăiască Regele!