CEL MAI FIERBINTE DERBY

Sâmbătă, stadionul Benito Villamarin va fi gazda celui mai fierbinte derby al Spaniei, Betis – FC Sevilla. Niciun alt meci din Peninsula Iberică nu generează atât de multe orgolii şi pasiuni precum confruntarea dintre cele două grupări din Andaluzia, a căror rivalitate a luat naştere la începutul secolului 20. La fel ca şi în cazul rivalelor de pe Merseyside, Liverpool şi Everton, Betis s-a născut dintr-o coastă a celuilalt club cu care împarte acelaşi oraş şi acelaşi cer însorit mai bine de 300 de zile pe an. FC Sevilla a fost fondată în 1905 de un grup de englezi expatriaţi, iar doi ani mai târziu, ca urmare a unui conflict intern, câţiva membri au înfiinţat ceea ce va deveni Real Betis Balompie. Primul derby a avut loc pe 8 octombrie 1915 şi a fost câştigat de jumătatea alb-roşie a oraşului de pe malul Guadalquivir-ului cu scorul de 4-3. De atunci, cele două echipe s-au ciocnit de 125 de ori în mai multe competiţii, Primera Division, Segunda şi Copa del Rey, totul culminând cu dubla de senzaţie din optimile Europa League din sezonul 2013-2014. Cu toate că tensiunea din săptămâna premergătoare derby-ului atinge temperatura de fierbere în pragul meciului, ajutată şi de vremea toridă din Andaluzia, Sevilla şi Betis nu se pot lăuda decât cu câte un titlu de campioană, pierdute în negura timpului şi obţinute într-o perioadă foarte tulbure nu doar pentru Spania, ci şi pentru întreaga omenire. Betis a luat titlul în 1939, anul terminării Războiului Civil, care a dus şi la destrămarea acelei echipe, în timp ce Sevilla a devenit campioană în 1946, imediat după a doua conflagraţie mondială. Titlul grupării din Nervion a coincis şi cu retrogradarea marii rivale în a doua ligă, unde avea să rămână şapte ani.

Un alt episod care a sporit animozităţile dintre cele două jumătăţi ale celui mai important oraş al Andaluziei a avut loc în 1978, Sevilla, aflată pe un loc liniştit la mijlocul clasamentului, a pierdut pe terenul lui Hercules în ultima etapă, contribuind indirect la retrogradarea lui Betis, care şi acum mai aminteşte de ceea ce a devenit cunoscut drept „complotul din Alicante”.

Momentul de apogeu s-a consumat în urmă cu trei ani, la jumătatea lunii martie, când Betis şi FC Sevilla au oferit una dintre cele mai dramatice duble din istoria recentă a cupelor europene. Alb-verzii erau în lupta pentru supravieţuire în La Liga şi au câştigat meciul tur de pe Ramon Sanchez Pizjuan cu 2-0 prin golurile lui Leo Baptistao şi Salva Sevilla. Pentru los rojiblancos părea o misiune imposibilă să remonteze handicapul pe Benito Villamarin, numai că, la o săptămână distanţă, Jose Antonio Reyes, cel mai prolific marcator din istoria acestui derby, cu cinci reuşite, şi Carlos Bacca au făcut minunea posibilă, trimiţând partida în prelungiri. Până la urmă, s-a ajuns la lovituri de departajare, unde Sevilla s-a impus cu 4-3, deşi Vitolo irosise primul penalty, însă a fost salvat de ratările lui N’Diaye şi Nono Delgado. Pentru ca umilinţa să fie completă, o lună mai târziu, echipa antrenată la acea vreme de Unai Emery a câştigat cu 2-0 şi în campionat pe Villamarin, prin dubla lui Kevin Gameiro, împingând-o pe Betis pe toboganul spre Segunda Division.

Totuşi, această rivalitate aprinsă a hrănit iluziile fiecărei echipe, ajutând-o să revină faţă în faţă cu inamicul public numărul 1 chiar şi din subsolul fotbalului spaniol, iar după un singur an, Betis s-a întors în La Liga cu speranţa revanşei. Dincolo de ambiţiile uriaşe din derby, tragedia lui Antonio Puerta din 2007 a unit cele două cluburi, întreaga suflare betico fiind alături de Sevilla în această pierdere cumplită.

Cu toate că nu au mai câştigat un derby în campionat din 2012, când Benat Etxebarria a realizat o dublă pe Sanchez Pizjuan, alb-verzii îşi pun mari speranţe pentru jocul de sâmbătă şi pentru că este fără eşec acasă din octombrie 2016. Învingătoare în tur cu 1-0 prin golul lui Gabriel Mercado, FC Sevilla deţine şi recordul de victorii în derby: 59 faţă de cele 37 ale lui Betis. Indiferent de cine va câştiga, ştim că sâmbătă vom avea parte de un spectacol total şi în tribune şi în teren. Pentru că El Derby sevillano este unic!