Campionul zilei. Dan Carter, la borna 35
05.03.2017, 20:39
Astăzi, Dan Carter împlinește 35 de ani. Cu această ocazie, vă invit să îl cunoaștem mai bine pe unul dintre cei mai mari rugbyști ai tuturor timpurilor.
Daniel Carter joacă fără greșeală în orice departament: poate să atace, să spargă defensiva adversă, să șuteze impecabil spre buturi și să fie curajos și, totodată, de netrecut în apărare. În același timp, și-a arătat de atâtea ori capacitatea de a juca cu aceeași eficiență și în alte poziții decât cea obișnuită. Așa îl descrie site-ul allblacks.com pe Dan Carter, rugbystul cu cele mai multe puncte înscrise în meciurile internaționale. Considerat cea mai bună uvertură din istorie, neo-zeelandezul a fost desemnat de trei ori Jucătorul Anului de către International Rugby Board (IRB), în 2005, 2012 și 2015, record pe care îl împarte cu compatriotul său, Richie McCaw. Totodată, Carter face parte dintr-un cerc select format din doar 20 de rugbyști care au cucerit de două ori Cupa Mondială, iar în palmaresul său mai figurează patru titluri în Super Rugby, fostul Super 12, competiția care adună cele mai bune echipe de club din Emisfera Sudică, și șase trofee Tri-Nations.
Născut pe 5 martie 1982 în Leeston, Daniel William Carter a început rugby-ul de la o vârstă foarte fragedă având în spate și moștenirea unchiului său, Bill Dalley, membru al echipei invincibile a Noii Zeelande din sezonul 1924-1925 în timpul unui turneu în Marea Britanie, Irlanda și Franța. La cinci ani, Carter juca deja la Southbridge Rugby Club ca mijlocaș la grămadă, omul care face legătura dintre compartimentul defensiv și cel ofensiv. Ulterior, a devenit mijlocaș la deschidere și dorința de a face performanță în rugby l-a dus spre clubul Canterbury, unde evoluase și unchiul său. Un tip destul de timid atunci, Carter nu și-a dezvăluit ambițiile care aveau să-l poarte pe Everestul sportului cu mingea ovală.
A debutat în 2002 pentru Canterbury, iar un an mai târziu, a fost transferat de Crusaders, echipă din Super 12, alături de care a ajuns în finală patru sezoane la rând, câștigând trofeul de două ori, în 2005 și 2006. Triumful din 2006 a fost dublat de recordul de puncte marcate într-un sezon de Super 12, 221.
Tot în 2003, a debutat, la 21 de ani, în naționala Noii Zeelande într-un meci cu Țara Galilor, în care a marcat 20 de puncte. Primul moment de magie în tricoul All Blacks a venit în 2005 la partida disputată împotriva Leilor Britanici, în care a reușit două eseuri, cinci lovituri de pedeapsă și patru transformări. Prin cele 33 de puncte marcate, el a stabilit un nou record în istoria Noii Zeelande la meciurile împotriva selecționatei British & Irish Lions, iar performanța sa a fost descrisă de cotidianul The Guardian drept „jocul perfect al unei uverturi în era modernă”.
După Cupa Mondială ratată din 2007, când All Blacks au fost eliminați rușinos în sferturile de finală de țara gazdă, Franța, Dan Carter a fost ofertat de mai multe cluburi europene, iar Stade Toulousain i-a pus în față cel mai mare contract din rugby-ul mondial, 750 de mii de lire sterline pe stagiune. Până la urmă, el a semnat cu Perpignan, care l-a plătit cu 30 de mii de lire pe meci. Carter a jucat în doar cinci partide pentru Perpignan, după care și-a rupt tendonul lui Ahile într-un meci cu Stade Francais, pe 31 ianuarie 2009, dar chiar și fără el pe teren, echipa a devenit campioana Franței, câștigând Top 14 în finala cu Clermont. Dan Carter a revenit în forță și, în același an, a devenit cel mai prolific jucător din istoria All Blacks, depășind vechea performanță de 967 de puncte ce-i aparținea lui Andrew Mehrtens, fostul său coleg de la Crusaders.
Pe 27 noiembrie 2010, într-un joc cu Țara Galilor, Daniel Carter dobora și recordul all-time de 1178 de puncte înscrise la nivel internațional, deținut de englezul Jonny Wilkinson, iar pe 30 iulie 2011, își recupera recordul, ajungând la 1204 puncte în meciul-test cu Africa de Sud. La Cupa Mondială din 2011 organizată chiar de Noua Zeelandă, Carter a jucat în primele trei partide din grupe, după care s-a accidentat serios în partida cu Canada, ratând restul turneului, încheiat în triumf de All Blacks. Din nou, uvertura cu origini maori s-a ridicat mai puternic și, în 2012, a fost desemnat Jucătorul Anului de către International Rugby Board, iar pe 16 noiembrie 2013, a devenit al cincilea component al naționalei Noii Zeelande cu peste 100 de selecții, cu ocazia partidei câștigate de All Blacks cu 30-22 în fața Angliei.
Dan Carter a atins, însă, apogeul la Cupa Mondială din 2015 din Anglia. În finala cu Australia, el a marcat patru lovituri de pedeapsă, două transformări și a bifat și un drop-gol, contribuind din plin la succesul All Blacks cu 34-17. Pentru această performanță, Carter a fost desemnat omul meciului și, ulterior, a fost distins pentru a treia oară cu titlul de Jucătorul Anului de către IRB.
După ce Noua Zeelandă a devenit prima echipă din istorie care câștigă de trei ori trofeul William Webb Ellis, Dan Carter s-a întors în rugby-ul francez, semnând cu Racing Metro 92 pe trei ani un contract care îl transformă în cel mai bine plătit jucător din lume, cu 1,5 milioane de lire sterline pe sezon. Alături de Racing, Carter a cucerit titlul în Top 14 în 2016, însă începutul anului 2017 i-a adus destule probleme pe cap. În luna februarie, el a fost prins în Paris conducând sub influența alcoolului, scandal care a dus și la ruperea contractului cu sponsorul personal, Land Rover, și în acest moment este în plin proces.
