Bogdan Socol privește spre viitor: "ASA, zile de glorie?"

În vremurile frumoase când realizam emisiunea Fotbal European pe marginea Premier League, aveam o rubrică la care ţineam foarte mult, Glory Days. Era un material de vreo patru minute, care venea în pauza meciurilor pe transmisia internațională și la care țineam foarte mult să nu se irosească și să-l redau și telespectatorilor ce nu aveau șansa de a-l urmări altfel.

La Glory Days, erau povestite sezoanele memorabile realizate de echipele cu nume mai puţin sonore în era modernă a fotbalului englez, din 1992 încoace. Aşa am revăzut povestea găştii nebune de la Wimbledon, din stagiunea 93-94, am retrăit clipele de fotbal-spectacol ale lui Newcastle United, dar amărâte de pelinul ratării titlului doi ani consecutiv la mustaţă în faţa lui Manchester United, am aflat ce şansă a avut Aston Villa de a fi campioană în primul sezon de Premier League cu Ron Atkinson manager şi de performanţa neaşteptată a lui Norwich City, clasată pe locul trei în 1993.

Tot la Glory Days, am comentat cu plăcere evoluţia lui Leeds United sub comanda lui David O'Leary la începutul deceniului trecut, când cealaltă gaşcă nebună a fotbalului englez, cu Ian Harte, Gary Kelly, Lee Bowyer, Mark Viduka, Harry Kewell, Gary McAllister şi Alan Smith, ajungea în semifinalele Champions League. Am rememorat şi titlul istoric obţinut de Blackburn Rovers cu tandemul ofensiv de neoprit Alan Shearer - Chris Sutton şi ascensiunea şi prăbuşirea din acelaşi sezon 1996-1997 a lui Middlesbrough. Şi acum când scriu aceste rânduri revăd cu ochii minţii acele imagini încântătoare care mi-au bucurat copilăria şi rememorez toată nebunia acelor ani ai fotbalului englez.

Dacă am putea accesa o bază de imagini de arhivă şi am avea şi la Liga 1 o rubrică Zile de Glorie, în stilul formatului din Premier League, ar fi câteva momente ce ar merita menţionate pentru tot ceea ce au însemnat la acea vreme. Am revedea Oţelul Galaţi din sezonul 1997-1998, cu o echipă ce s-a luptat mult timp cu Steaua pentru titlu, cu Vali Ştefan, Viorel Ion, Brătianu II, Viorel Tănase, Maleş sau Tofan printre alţii, Ceahlăul Piatra Neamţ, locul patru în ediţia 1999-2000, FC Argeş în stagiunea 97-98, cu Nicolae Dobrin antrenor şi Jean Barbu, Vasile Popa, Adrian Mutu pe teren, FC Naţional, pentru turul de campionat 94-95, cu un Marin Dună de senzaţie, şi pentru perioada 1996-98, când a dus lupta la titlu cu Steaua până aproape de finalul stagiunii cu Florin Halagian pe bancă, Electroputere Craiova, bronzul Diviziei A în sezonul 1991-92, FC Timişoara și FC Vaslui pentru poziţia secundă din 2011, respectiv 2012, sau mai recentele performanţe realizate de CFR Cluj, Unirea Urziceni şi Oţelul, ultimele campioane ale României în afara Stelei. E drept că majoritatea acestor echipe nici nu mai există, din păcate, și aici este marea diferență dintre noi și englezi pentru că acolo nu există aproape vreun club care să nu fi făcut deja centenarul, indiferent de eșalonul unde evoluează. Asta, în timp ce în Liga 1, și CFR și Oțelul sunt în pericol de dispariție!

Cu siguranță, dacă peste ani, cineva va avea ideea de a realiza un asemenea proiect, Zile de Glorie în Liga 1, o va pune la loc de cinste pe ASA Târgu Mureș pentru ceea ce a realizat în actualul sezon. Mărturisesc că nu mă așteptam ca echipa lui Liviu Ciobotariu să arate atâta maturitate în momentele de maximă presiune, cum a fost și meciul cu Steaua de pe Arena Națională. Dincolo de unele decizii favorabile ale arbitrilor, când o bați pe Steaua de două ori într-un campionat, înseamnă că meriți titlul fără dubii! Iar ascensiunea grupării din Orașul Florilor este cu adevărat impresionantă, mai ales că i-am urmărit traseul de la debutul în Liga 1, în 2010, la o partidă pierdută în fața Brașovului.

Atunci, cu vreo patru ore înaintea începerii jocului, încă se mai montau scaune în tribune, iar acum stadionul Trans-Sil se pregătește să găzduiască meciuri din preliminariile Champions League! În mai 2012, am comentat și meciul pierdut acasă cu Petrolul, care a pecetluit retrogradarea FCM-ului, cum se numea la acea vreme, în divizia secundă. Numai că, spre deosebire de alte prezențe meteorice în Liga 1, Târgu Mureșul nu a renunțat la ideea de a reveni în elita fotbalului de la noi și, după doi ani în purgatoriul din "B", s-a întors mai puternică și cu numele care a făcut cinste orașului în anii '70, ASA.

După un tur impresionant, încheiat pe locul 4, deși a avut doi antrenori, Adrian Falub și Cristi Pustai, ASA a început să spere la calificarea în cupele europene după 40 de ani de la generația de aur a lui Boloni, Florea Ispir, Hajnal, Ciorceri sau Fazekas. Numai că, o dată cu sosirea celui de-al treilea antrenor într-un sezon, Liviu Ciobotariu, clubul din Orașul Florilor a prins o viteză supersonică ce a propulsat-o chiar pe primul loc cu patru etape înaintea finalului de stagiune și ca urmare a unei primăveri mizerabile a Stelei.

Dincolo de faptul că toți cei implicați la gruparea din Ghencea ar trebui să se arunce în Dâmbovița pentru indolența cu care au permis celor de la ASA să topească diferența de 13 puncte de la startul anului, ardelenii chiar merită apreciați pentru că au vorbit puțin și au făcut mult! Gabi Mureșan și N'doye reprezintă cel mai solid cuplu de mijlocași centrali din Liga 1, deși au împreună 70 de ani, și au ajutat cea mai valoroasă defensivă a campionatului, care a menținut-o pe ASA invincibilă pe teren propriu. De la mijloc în sus, trupa lui Ciobi a pictat cu un Zicu reinventat, un Voiculeț care joacă parcă cel mai bun fotbal al său și cu explozivul Bumba, poate cel mai bun produs de ultimă oră al Ligii 1.

Chiar dacă ASA se va mai împiedica până la finalul sezonului și indiferent dacă va lua titlul de campioană, gruparea din Ardeal merită un loc de cinste într-o ediție specială Zile de Glorie în Liga 1. Tot ceea ce îmi doresc eu este ca ASA să nu dispară apoi subit din fotbalul românesc așa cum s-a întâmplat cu Unirea Urziceni și nici ca milioanele Ligii Campionilor să nu le ia mințile conducătorilor clubului, cum stau lucrurile la CFR Cluj și Oțelul Galați!

Dacă tot e să luați titlul, dragi mureșeni, atunci aveți grijă să rămâneți în amintirea tuturor și să nu cădeți în uitare! Faceți ca succesul de azi să fie un motiv de mândrie și pentru mâine!