Alan Shearer, prototipul atacantului perfect

În urmă cu câteva zile, Alan Shearer a împlinit 47 de ani. Cu acest prilej, vă propun să ne reamintim de legendarul atacant al lui Newcastle și al naționalei Angliei prin intermediul acestui capitol din cartea "100 de fotbalisti legendari".Pur şi simplu, unul dintre cei mai mari atacanţi din istoria fotbalului, Alan Shearer este cel mai bun marcator din istoria Premier League, cu 260 de goluri în 441 de meciuri. La fel ca şi Gerd Muller, nu avea nevoie de prea multe situaţii pentru a înscrie, golul se lipea de el ca marca de scrisoare. După ce a marcat 13 goluri în 11 selecţii pentru naţionala de tineret a Angliei, un record care stă încă în picioare, Shearer a fost considerat urmaşul de drept al lui Gary Lineker, o previziune confirmată ulterior de prolificul atacant.

Născut pe 13 august 1970 la Newcastle, Alan Shearer a început fotbalul încurajat de tatăl său, iar în aprilie 1986, Southampton i-a oferit primul contract de profesionist. Abia doi ani mai târziu, însă, a debutat în prima echipă a „sfinţilor” într-un meci în deplasare cu Chelsea. În primul său joc ca titular pentru Southampton, disputat pe teren propriu, a reuşit un hattrick împotriva lui Arsenal, iar echipa sa a câştigat cu 4-2. Astfel, el a devenit cel mai tânăr marcator al unei triple în prima ligă engleză, la 17 ani şi 240 de zile, doborând recordul lui Jimmy Greaves, care rezista de 30 de ani! În 1991, a fost votat de fanii lui Southampton Jucătorul Anului, iar în vara aceluiaşi an, a explodat la celebrul Turneu al Speranţelor de la Toulon, unde a participat cu naţionala de tineret a Angliei. Aici, a marcat şapte goluri în patru meciuri, fiind golgeterul şi, totodată, cel mai bun jucător al competiţiei, câştigată de englezi, cu 1-0 în finala cu Franţa. Imediat după acest turneu, au început să apară ofertele din partea cluburilor mai bogate din Anglia, dar Southampton a rezistat tentaţiei de a-l vinde pe tânărul său atacant.

În 1992, însă, după ce a participat la Campionatul European cu naţioala Albionului, Blackburn Rovers îl transferă pe Shearer pentru 3,6 milioane de lire sterline. La nici 22 de ani, Alan devenea cel mai scump jucător din istoria fotbalului britanic, după ce marcase pentru „sfinţi” 43 de goluri în 158 de apariţii. Primul său sezon la Blackburn a avut şi bune şi rele: a marcat 16 goluri în 22 de partide, dar a şi suferit o accidentare urâtă la ligamentele încrucişate ale genunchiului drept într-un meci cu Leeds United. Devenit om de bază şi în naţionala Angliei, Shearer a avut un sezon 1993-1994 la superlativ, cu 31 de goluri în 40 de meciuri, fiind desemnat şi Jucătorul Anului în Premier League de Asociaţia Jucătorilor Profesionişti, iar Blackburn s-a clasat pe locul secund. A fost sezonul care anunţa marea bombă a anilor ’90 în fotbalul englez. În ediţia 1994-1995, Blackburn l-a adus lângă Shearer şi pe Chris Sutton, de la Norwich City şi echipa antrenată de Kenny Dalglish a fost de neoprit. Alan Shearer a înscris 34 de goluri, record absolut în era Premier League pe care îl împarte cu Andy Cole, Sutton a punctat şi el de 15 ori, iar Rovers au luat titlul de campioană în dauna marii favorite Manchester United.

Şi în stagiunea următoare, Shearer a fost cel mai bun marcator din Premier League, cu 31 de goluri în 35 de partide, deşi Blackburn a terminat doar pe locul şase. După un turneu final EURO 1996 reuşit, desfăşurat chiar în Anglia şi în care Shearer a ajuns cu naţionala Albionului până în semifinale, a venit întoarcerea acasă. Vicecampioana Newcastle United l-a cumpărat pe Alan pentru 15 milioane de lire sterline, record mondial la acea vreme, iar Shearer urma să joace sub comanda idolului său din copilărie, Kevin Keegan. La gruparea de pe Tyneside, Shearer a avut acelaşi apetit ofensiv ca şi la Blackburn, devenind pentru al treilea an la rând golgeterul Premier League, cu 25 de reuşite în 31 de meciuri. Deşi a fost desemnat şi Jucătorul Anului, Shearer nu a putut-o ajuta pe Newcastle să nu rateze iarăşi titlul în faţa lui Manchester United, aşa cum o făcuse şi cu un sezon înainte.

Shearer nu a reuşit nici să cucerească vreun trofeu cu echipa sa de suflet, cu toate că a jucat în două finale de Cupa Angliei, ambele pierdute în 1998 şi 1999. Cu naţionala Angliei, a mai participat la Cupa Mondială din 1998 şi la EURO 2000, după care s-a retras din activitatea internaţională, dedicându-se doar lui Newcastle. În 2001, a primit titlul de Ofiţer al Ordinului Imperiului Britanic, iar în 2004, a fost inclus în Hall of Fame-ul fotbalului englez. În 2006, Shearer a pus punct carierei de jucător, iar trei ani mai târziu, a încercat să o ajute pe Newcastle din postura de manager să nu retrogradeze. Misiunea sa nu s-a soldat cu succes şi după această experienţă, Alan Shearer a îmbrățişat cariera de analist TV la BBC.