Pe umerii lui Cristiano

Hai să începem cu sfârșitul, vreți!? Ca într-un film, când ni se oferă scena de final sau, în fine, apropiată de final, și abia apoi suntem întorși în timp pentru a vedea derularea acțiunii până la acel moment. Mi-a rămas în minte acea secvență de după fluierul final, cu Cristiano Ronaldo și Gareth Bale îmbrățisându-se cavalerește, ca doi coechipieri ce sunt, și rămânând apoi câteva secunde într-o scurtă conversație. Mie mi s-a părut mai mult un monolog, căci parcă de vorbit a vorbit mai mult Cristiano, dar e posibil ca Gareth să fi fost prea marcat de efort și de eșec ca să poată face mai mult decât să asculte. Nu știu ce i-a zis acolo Cristiano, nimeni nu știe. Doar ei doi. Inclusiv portughezul a ținut să amplifice misterul spunând că vrea să țină pentru el totul. Această scenă de final adună însă laolaltă trecutul, prezentul și viitorul. Cel puțin la Real Madrid.

Care sunt cu adevărat relațiile dintre Cristiano și Bale nu știe nimeni. Cred că nici măcar ei doi. Ceva detalii avem, în sensul unor gesturi de-ale lui Cristiano, unor declarații de-ale impresarului galezului, destul de neinspirate. Prin Madrid se spune că nu-s prea prieteni, în sensul că nu-și petrec serile împreună, nu ies la restaurante sau mai știu eu pe unde. Nici măcar amici se spune că nu sunt. Sunt colegi, dincolo de toate sunt super-profesioniști, așa că au grijă ca relația lor, chiar dacă e mai degrabă rece, să nu afecteze interesele echipei. Sunt două săbii extrem de ascuțite într-o singură teacă.

Am avut senzația că Ronaldo vrea să demonstreze ceva la acest meci. Poate e doar o senzație, dar mi s-a părut cel mai bun meci făcut de el la acest turneu final. Comparațiile între Cristiano de la ”națională” și Cristiano de la Real Madrid nu prea își au rostul, căci sunt două entități diferite din toate punctele de vedere. Nici comparațiile între Cristiano de azi și Cristiano de acum 3-4 ani nu prea își au rostul, căci îmbătrânirea e un aspect al vieții pe care nu prea-l putem controla și care ne afectează pe toți.

Cristiano rămâne însă același fotbalist colosal, pe care doar niște minți zbuciumate l-ar putea pune sub semnul întrebării, un fotbalist care încă își intimidează adversarii și încă mai poate să decidă meciuri. Cred că asta a vrut să arate, în contextul unui duel cu Bale, despre care tot aude că e viitorul lider al Realului, viitoarea emblemă ”blanco”, viitorul ”Balon de Aur”. Poate că va fi, de fapt eu am mai scris pe acest blog că sunt convins că duelul de azi Cristiano vs Messi, care i-a ajutat enorm pe amândoi, se va transforma într-unul Bale vs Neymar. Poate că va fi, deocamdată prezentul îi aparține lui Cristiano.

Cu siguranță însă că nu doar duelul cu Bale l-a motivat. Asta a venit ca o motivație extra. O semifinală de campionat european e în sine o motivație, iar posibilitatea disputări unei finale în tricoul țării tale cred că e ceva ce orice fotbalist își dorește. Echipele de club vin și trec prin viața fiecăruia, țara însă nu poate schimbată, ea rămâne acolo, în inimă. După 12 ani, aflat deja la al 4-lea turneu final continental, Cristiano Ronaldo are posibilitatea de a juca iar o finală cu Portugalia, ceea ce, pentru o țară destul de mică, este o performanță uriașă.

Celălalt actor al scenei de final, Gareth Bale, are probabil gândurile amestecate. Pe undeva e mulțumit de tot ceea ce a realizat, căci a făcut și el un turneu final fantastic. El și ”naționala” Țării Galilor, una din marile revelații ale competiției. Nimeni nu-i poate reproșa nimic. Pe de altă parte sigur că-i trec prin minte și alte idei și simte că a ratat o oportunitate cu care, poate, greu se va mai întâlni. Am adăugat cuvântul ”poate” ulterior, căci niciodată nu-i bine să anticipezi verdictele, mai ales în fotbal. Avându-l pe Bale, Țara Galilor are garanția unui superstar în rândurile sale, dar dacă va fi și suficient, asta vom vedea în anii următori. De multe ori am avut senzația, privind jocul galezilor, că văd un fotbalist coborât în curtea școlii alături de prietenii din copilărie, atât de mare era uneori diferența dintre Bale și ceilalți. Nu l-am apreciat la început pe galez. Mi se părea un fotbalist foarte bun, al cărui preț de transfer a fost mult exagerat. După acest European, dar și după ultimele luni de la Real Madrid, trebuie să-mi schimb însă opinia. Bale a fost un fotbalist foarte bun, acum e pe cale să devină unul colosal. Ca Ronaldo.

Revenind la cele întâmplate la Lyon, e limpede că absențele din tabăra galeză au fost mai importante decât cele din tabăra portugheză. În acest duel Ramsey vs Pepe, lipsa primului a înclinat balanța spre Portugalia. Și l-a afectat foarte mult pe Bale. Fără Pepe, Portugalia pierde teoretic din agresivitate și din siguranță defensivă. Fără Ramsey, Țara Galilor pierde din fluiditatea jocului, iar asta-l face pe Bale să muncească dublu, să caute să le facă pe toate. Mingea ajungea mai repede la Bale decât ar fi fost normal, mai departe de poarta adversă, ceea ce reprezenta un pericol mai puțin pentru portughezi. N-avem de unde să știm ce s-ar fi jucat dacă și unul și altul ar fi fost în teren. Știm ce s-a jucat fără ei și știm că Portugalia a trecut cu bine peste lipsa lui Pepe, în timp ce Țara Galilor nu prea a trecut peste absența lui Ramsey.

Ar fi totuși exagerat să spunem că Portugalia s-a calificat în finală pentru că a lipsit Ramsey. Nu. S-a calificat pentru a jucat mai bine atunci când fost nevoie. După 5 meciuri cu remize, a venit și primul succes, exact la momentul potrivit. În plus, Portugalia s-a calificat și pentru că are echipă mai bună ca Țara Galilor și, eventual, pentru că are pe bancă un selecționer cu ceva mai multă experiență, care a știut exact pe ce se bazează. De-a lungul anilor, încă de la generația lui Figo și Rui Costa, s-a vorbit despre absența unui vârf de atac de nivelul celorlalți din lot. Și la Euro 2000, și la Euro 2004, și-n 2006 și-n 2012. De data asta Fernando Santos a decis că e mai bine să joace fără atacant, dacă nu are unul de calitate, decât să joace cu unul doar ca să respecte o teorie tactică. Deocamdată îi iese.

Țara Galilor a plecat acasă, iar Bale și ceilalți vor fi primiți, cu siguranță, ca niște eroi la Cardiff. Merită, pentru că s-au autodepășit, au dat un exemplu și altora, ba chiar au salvat un pic onoarea Regatului Unit. Portugalia rămâne în Franța și va juca finala pe ”Stade de France”. Repetă în mod straniu un algoritm ”sfert”-semifinală-finală, dar poate că de data asta va apărea și la ei autodepășirea. Îl au pe Cristiano și nu au nimic de pierdut. Poate fi o rețetă a succesului duminică.