Exclusiv ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?” Răspunsul care a emoționat-o pe Mihaela Evi

• SuperLiga: Poli Iași - FCSB, luni, 20:00, DGS 1

• SuperLiga: UTA Arad - Botoșani, luni, 17:00, DGS 1

Chiar dacă accidentările i-au răpit visul de a juca handbal, Mihaela Evi (34 de ani) nu a renunțat la marea sa iubire și a devenit una dintre cele mai de succes antrenoare la nivel de juniori din România.

În prezent antrenoare la Gloria Bistrița și una dintre coordonatoarele echipei naționale a României de handbal feminin de tineret, Mihaela Evi susține că obiectivul său este să cucerească o medalie cu ”tricolorele mici”. Până atunci, fosta sportivă se bucură zi de zi de meseria pe care o are și a relatat un episod amuzant și emoționant în care protagonistă a fost una dintre elevele sale de la Gloria.

• 6 titluri de campioană națională și de 3 ori vicecampioana națională sunt performanțele Mihaelei Evi pe plan ca antrenoare.
• 3 trofee Sarius Cup, Slovacia, argint Cell Cup, Ungaria, câștigătoare Smederevo Trophy, Serbia, mai are în palmares.

Galerie Foto

Mihaela Evi, idolul fetițelor pe care le antrenează: ”M-am amuzat și m-am bucurat în același timp”

”Sunt mândră pentru că nu am sărit nici un pas în formarea mea ca antrenoare, am început cu minihandbal și am ajuns campioana națională la junioare I cu o echipă crescută de mine. Astăzi antrenez la Bistrița o echipa tânără în Divizia A, dar fără obiective de performanță ca echipa. Mi-am propus să le ajut să crească valoric pentru a face pasul în Liga Națională, iar ca o consecință a faptului că am muncit bine, am reușit sa câștigăm și câteva meciuri foarte importante cu echipe precum U Cluj, care îți dorea să revină în primul eșalon valoric.

Cred că următorul pas normal în cariera mea e câștigarea unei medalii cu echipa natională. Urmează un Campionat Mondial de Tineret în vară, în perioada 22 iunie - 3 iulie, în Slovenia, unde am șansă sa îmi îndeplinesc visul.

La Gloria avem în acest moment 14 echipe de fetițe de ciclu gimnazial. Trăiesc zilnic momente amuzante, dar și frumoase. Mă bucur de energia lor pozitivă și de pasiunea cu care practică sportul de care s-au îndrăgostit. De exemplu, săptămână trecută m-am amuzat și m-am bucurat în același timp de proiectul unei fetițe care trebuia să își aleagă o meserie pentru când va fi mare și un model în domeniu, iar ea m-a ales pe mine.  'Ce vrei să te faci când vei fi mare? ', iar răspunsul a fost:  'Atunci când ești antrenoare de handbal zâmbești și ești mereu fericită'", a declarat Mihaela Evi, pentru digisport.ro.

Lovitura primită de Mihaela Evi: ”Am suferit foarte mult pentru că era visul meu”

Născută în București, Mihaela Evi și-a dorit să-și facă un nume în handbal la Târgu Mureș, dar accidentările și mediul nepotrivit au forțat-o să lase în urmă ceea ce iubea cel mai mult. La scurt timp, a înființat un club în orașul său ”adoptiv” și a devenit o antrenoare de succes, cu titluri naționale și internaționale. 

”Ideea înființării unui club privat de handbal a venit oarecum natural și ușor, amândoi fiind și profesori de educație fizică și sport. Târgu Mures era un oraș cu tradiție în handbal, dar care nu mai exista în turneele finale și în competițiile importante de foarte mult timp.

Mi-au plăcut întotdeauna copiii, așa că un job în care să fac și handbal și sa mă și joc cu copiii, părea ideal. Înființarea clubului Olimpic a fost un real succes, am avut sute de copii înscriși încă din prima lună de activitate. Pentru că eram foarte tânără, aveam 21 de ani când am început să antrenez, am ales să o iau de la zero, cu grupe de fetițe de 7-8 ani. Am câștigat în 10 ani de activitate toate competițiile posibile pe plan național: junioare V, junioare IV, junioare III, junioare II și, cireașa de pe tort, junioare I.

Am câștigat și câteva medalii pe la turnee internaționale cu generația respectivă. Fiind un club privat, activitatea nu se mai putea susține în momentul trecerii fetelor la senioare. Autoritățile locale au înființat un CSM în 2018 cred, dar care s-a dovedit un fiasco total. Un club cu 13 secții la primul an de la înființare, care după câteva luni a adunat datorii imense. Anul în care am ieșit campioni naționali la junioare I, am susținut toată competiția cu bani de acasă.

Eram neplătiți de luni de zile, dar continuam să aducem bani ca să putem termina competiția. Deși condițiile erau foarte grele, am fost aproape de o promovare în Liga Florilor cu o echipă cu o medie de vârstă de 19 ani. A venit pandemia și odată cu ea și ofertele pentru jucătoarele noastre la vremea aia, care în final s-au hotărât să pună pe primul plan partea financiară.

Am suferit foarte mult atunci pentru că era visul meu să promovăm în prima ligă în aceeași formula în care ne îndeplinisem, rând pe rând, toate visele împreună. Dar cred că, de fapt, a fost o binecuvântare. Ne făcusem și noi personal o grămadă de datorii pentru a susține activitatea și probabil că am fi continuat să facem lucruri imposibile posibile, dacă nu sufeream această decepție.

Etichete: mihaela evi , antrenoare handbal , mihaela evi handbal

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News