Țara "Bale"-ilor
21.06.2016, 12:39Ne aflăm în plin proces electoral în Marea Britanie. Se vorbește despre "Brexit", lumea e chestionată asupra rămânerii sau nu a Regatului în Uniunea Europeană. Tema e extinsă și ar necesita ea însăși zeci de rânduri.
O fac însă colegii de la Digi 24 și o fac foarte bine, așa că n-am niciun motiv să insist asupra ei. În plină dezbatere electorală însă, o parte importantă a Marii Britanii, Țara Galilor a ales să rămână la European. Ba încă a făcut-o cu stil, câștigând grupa din care face parte unde, ce să vezi, că așa e viața uneori, plină de neprevăzut, Anglia a terminat pe locul doi.
Nu știu cât de fericiți sau nefericiți sunt englezii în Uniunea Europeană. Știu sigur însă că galezii sunt cei mai fericiți oameni de la Europeanul din Franța. Debutantă la un turneu final continental, Țara Galilor avea ca unică misiune o figură cât mai frumoasă într-o grupă cu Anglia, Rusia și chiar Slovacia,"națională" ce are totuși o experiență recentă la un Mondial. În fine, nici Țara Galilor nu-i chiar o debutantă, căci multă lume a uitat că-n 1958, în Suedia, echipa a fost prezentă, ba chiar a ajuns și-n "sferturi". Erau însă alte vremuri, alt fotbal, alte condiții încât zău că putem spune despre Bale și compania că-s pentru prima dată la un turneu final important.
Două victorii, una de încălzire cu Slovacia, alta de-a dreptul strălucitoare în fața unei selecționate a Rusiei cochetând cu penibilul, așa arată bilanțul galezilor la prima lor participare la un Euro. Remarcabil aș zice, dar și și explicabil, aș zice. N-o să mă hazardez în comparații cu "naționala" noastră, de fapt următoarea perioadă rămâne, aici pe blog, dar și la emisiuni, dedicată fotbalului adevărat, nu a celui mimat. Țara Galilor pune-n aplicare însă perfect noțiunea de lider de echipă. Mai exact arată cât de important e să ai un astfel de lider, care să-și înțeleagă statutul și să se pună exclusiv în slujba colectivului, nu să se lase subjugat de propriul ego și de propriile recorduri. Gareth Bale e liderul acestei echipe naționale, în jurul lui gravitează ceilalți, în jurul lui e construită tactica.
O tactică destul de simplă, de altfel. O linie de apărare în 5 oameni, cu 3 fundași centrali limpezi, doi laterali, 3 jucători de mijlocul terenului, un atacant și Gareth Bale. Spre deosebire de Real Madrid, unde intră-n în tripleta BBC-ului, la "națională" Bale joacă un fel de-al doilea vârf combinat cu numărul 10, total eliberat de orice tactică. Echipa în general se apără și încearcă, pe măsură ce mingea e recuperată, să se folosească de viteza și viteza de reacție a omului său exponențial. Pesemne că selecționerul Chris Coleman a dictat cu literă de lege ca riscurile asumate să fie cât mai puține, astfel că vedem de multe ori cum portarul Wayne Hennessey caută degajarea directă, fie pe Bale, fie pe Robson-Kanu, nouarul titular, chit că el n-a jucat cu Rusia. Undeva în spatele lui Bale, ca trei bodyguarzi de încredere, deși mai degrabă aduc cu trei consilieri de nădejde, stau Ramsey, Joe Allen și căpitanul Williams, unul dintre cei trei fundași centrali de care aminteam. După două meciuri mai cenușii, Ramsey a avut cu Rusia o prestație foarte bună, care din nou le dă speranțe celor de la Arsenal. Dacă va fi scutit de accidentări, evident. La fel și Joe Allen, micuțul mijlocaș galez, despre care Brendan Rodgers vorbea mereu în termeni laudativi, numindu-l "Welsh Xavi" sau "Welsh Pirlo", parcă încercând să-l convingă pe Jurgen Klopp că poate fi important.
Gareth Bale rămâne însă piesa cheie a angrenajului. Capacitatea sa de a rezolva situațiile în care e implicat, dar și personalitatea ce-l transformă în lider emoțional al vestiarului s-au unit cu calitățile sale native și au ajutat Țara Galilor să facă pasul spre optimi. Mulți au spus despre naționala galeză că e una dintre cele mai limitate de la acest European. Posibil să fie așa, deși nu văd de ce Suedia, de exemplu, ar fi mai bună. Sau Irlanda. Observați, nu mă refer la noi, deja Europeanul nostru s-a încheiat, suntem primii acasă și deci nu mai intrăm în discuții. Poate că e limitată, dar din ce s-a văzut în grupă are în Bale o armă letală. Fusese și-n preliminarii, cu a sa participare de 78 la sută din reușitele echipei, iar în cele trei meciuri din Franța a reușit ce doar câțiva reușiseră înaintea lui, să dea gol în fiecare partidă. Bale a ajuns la acest turneu final într-o formă în care poate câștiga de unul singur orice meci.
Două vorbe despre Anglia. De fapt, nu despre Anglia ci despre ceea ce ne așteaptă în faza eliminatorie. Venind pe locul doi, Anglia s-a mutat pe partea de tablou a Franței. Înainte să înceapă Europeanul, cei e la "L Equipe" calculau pașii "cocoșilor" și se vedeau, dacă lucrurile evoluau corect, puși în fața unui sfert de finală chiar cu Țara Galilor, dacă nu cumva cu Rusia. Acum lucrurile se cam complică și pentru ei, dar mai ales pentru englezi. E posibil să vedem o confruntare Anglia-Portugalia în optimi, o reîntâlnire după 10 ani de la celebrul episod din Germania dintre Rooney și Cristiano Ronaldo, dar și mai posibil e să vedem, duminică 3 iulie, Franța-Anglia pe "Stade de France".
Cât despre Țara Galilor, va juca sâmbătă, pe "Parc des Princes" în "optimi". Încă nu-și știe adversara, dar din calculele mele, dacă băteam Albania, puteam fi noi. Ar fi fost frumos să jucăm contra lui Bale, nu? Sadicul Sadiku n-a avut însă milă de visele noastre.