Exclusiv Marius Marin, ieri în Timișoara, azi în toată Italia. Ziua norocoasă a mijlocașului de la Pisa: "Am mers 3 luni pe ascuns"

• La Liga: Real Madrid - Sevilla, duminică, 17:15, DGS 1

• SuperLiga: Dinamo - Rapid, duminică, 20:00, DGS 1

Digisport.ro vă prezintă povestea fascinantă a copilăriei lui Marius Marin și incursiunea sa printre tot ce i s-a ivit în cale. De la tactica adoptată în fața părinților când era doar un copil, până la etapa în care a ajuns la maturitate după ce a plecat, singur, la doar 17 ani de acasă. 

Coboară scările blocului cu un elan feciorelnic și pășește încă o dată pe bitumul terenului din cartier ce-i păstrează și azi urmele tenișilor. Aruncă o privire scurtă spre geamul părinților și-și vede de drum.

Plouă mărunt în Timișoara.

Un autobuz trece în grabă pe lângă el, iar siluete cu umbrele uriașe îi tot taie calea puștiului ce cară în spinare o geantă mare cât un sac de box. Le evită. Merge și mai departe.

I se pare că nici semaforul nu se mai schimbă. E doar roșu. Distanța până la stadion parcă se tot mărește, iar terenul se tot îndepărtează. E călătoria ce avea s-o țină minte mereu.

"Am început să joc fotbal cu copiii în fața blocului până într-o zi când un verișor a primit la școală un bilețel cu înscrieri la Poli Timișoara. Eu eram cu el în fața blocului și mi-a spus să merg cu el.

L-am însoțit și a fost, ca să-i spun așa, ziua mea norocoasă. Nu m-am gândit vreodată să renunț, dar după prima zi de antrenament părinții mi-au interzis să mai fac fotbal".

Două secvențe din filmul copilăriei. Marius alerga o oră înainte de a se duce la școală. Seara făcea flotări și abdomene. "Părinții mei sunt cei mai importanți oameni!"

Reîntoarcerea spre casă devine și mai lungă. Marius îi murmură ceva, pe un ton grav vărului său, și se teme să nu se rupă vraja. N-are soluții, cuvântul părinților e literă de lege. Nu-i rămâne decât să-și rumege tristețea.

De ce ți-au interzis ai tăi să mai faci fotbal?
Eram obligat să merg pe ascuns și așa am mers timp de trei luni.

Și ce a urmat?
Dacă-ți spun...

Spune-mi!
Până într-o zi când mama m-a urmărit să vadă unde mă duc și așa a descoperit că eu mă aflam pe terenul de antrenament. Aceea a fost ziua care a aprins scânteia carierei mele, părinții mei au conștientizat cât de mult îmi doresc să joc fotbal și a început ca fotbalul să devină o chestie profesionistă, de copil.

Au realizat ce înseamnă pentru tine și au început să te susțină?
Ai mei mă trezeau la 6 dimineața ca să merg să alerg o oră, înainte de cursurile de la școală. Iar seara, înainte de somn, întotdeauna făceam un program regulat de abdomene și de flotări. Era ca un ritual. De aceea, cei mai importanți oameni și din viață, dar și din carieră, sunt părinții mei pentru că ei au făcut toate eforturile să mă țină la fotbal atâția ani. Fără ei n-aș fi ajuns unde mă aflu acum.

Școlit de Sorin Vlaicu, fostul mijlocaș de creație de la Poli Timișoara: "M-a ajutat foarte mult! Îmi repeta un mesaj". Dar inspirat și de agresivitatea lui Dan Alexa

Puștiul jubilează în drum spre stadion. Merge în pasul ștrengarului, nu-i mai iese nimeni în drum, prinde doar verde la trecerea de pietoni. Radiază de fericire și urcă și-n autobuz pentru a parcurge ultima stație până la teren. E un concurs favorbil de împrejurări. "Așa a fost destinul", zice azi, jucătorul de la Pisa, cu inflexiuni ale vocii.

Cine-ți plăcea de la Poli când erai copil?
Îmi plăcea foarte mult Dan Alexa pentru că eu mă regăsesc în stilul lui: agresiv și muncitor.

Te motivau, te inspirau jucătorii de la Poli pe care-i vedeai când erai copil?
Da, întotdeauna. Vedeam prima echipă a celor de la Poli Timișoara și eram fericit. Într-o zi, priveam îndelung cu admirație și emoție antrenamentele celor mari și-mi spuneam în gândul meu: "Într-o zi vreau să ajung și eu aici!". Dar am avut și un antrenor care m-a ajutat foarte mult.

Fost jucător cunoscut?
Sorin Vlaicu. Prin el am învățat tot ce înseamnă fotbalul și îmi repeta mereu că doar prin muncă voi ajunge să-mi îndeplinesc visul. Și așa am ajuns în Italia, așa am ajuns și la naționala de tineret.

• Fost mijlocaș de creație la Poli Timișoara, Sorin Vlaicu are acum 55 de ani. A debutat în Divizia A pe 14 mai 1988, într-un meci Dinamo - Poli 6-0
• În primul eșalon, Vlaicu a strâns 214 partide și a marcat 19 goluri. A jucat și în Serbia, la Steaua Roșie Belgrad, în sezonul 1992 -1993
• La echipa națională a strâns 4 selecții în perioada 1991-1992. A debutat în partida Spania - România 0-2 (Ion Timofte, Gabi Balint). Vlaicu l-a înlocuit în min.61 pe Gheorghe Hagi 

Caruselul emoțiilor la prima întâlnire cu cei de la Sassuolo. A pierdut avionul, n-a mai ajuns la timp și italienii s-au supărat. Cum a dres busuiocul Marius Marin 

Aș vrea să vorbim despre perioada ta de adaptare în Italia. Aveai doar 17 ani când ai plecat. Care a fost impactul asupra ta, ți s-a schimbat dintr-o dată viața?
Când am plecat în Italia s-a schimbat tot! Pentru că atunci am realizat ce înseamnă profesionalism, seriozitate. Și acest aspect m-a făcut să cresc mult atât ca persoană, cât și ca sportiv. Aveam doar 17 ani, am plecat singur în altă țară și am răzbit. Dacă m-ai întreba la ce capitol mi-aș da azi nota 10, ți-aș spune că la capitolul muncă depusă pentru a ajuns aici, unde sunt acum.

Am fost în probe la Sassuolo o săptămână și m-au plăcut foarte mult chiar dacă am început cu stângul, având în vedere că am pierdut avionul care mă ducea acolo și am ratat astfel ora când aveam totul pregătit pentru a efectua vizita medicală. În urma acelui episod directorii s-au enervat pentru că în Italia trebuie să dai dovadă de punctualitate și seriozitate.

Și ce a urmat?
N-au mai vrut să mă primească, dar le-am explicat că am pierdut avionul. În cele din urmă, le-am cerut o zi de probe, le-a plăcut de mine și am semnat a doua zi. Din acel moment, n-am mai întârziat niciodată și nici n-am mai ratat vreun avion. A fost o întâmplare din care am învățat multe. 

Marius Marin: "Visul meu să joc în Serie A"

Interesant. Am citit în presa din Italia că ai fost dorit de Torino, ce s-a întâmplat, de fapt?
Au fost discuții cu mai multe cluburi, dar nu s-au înțeles echipele între ele, visul meu e să ajung să joc în Serie A.

• Potrivit jurnaliştilor de la transfermarketweb.com, mijlocașul român de la Pisa ar fi monitorizat de FCSB, CFR și Genoa. Știrea a apărut pe 13 ianuarie

Cât adevăr zace în interesul celor de la FCSB pentru tine? Simple zvonuri sau interes real?
Nu am ce să comentez.

Dar te-a căutat altă echipă din România? Am citit pe transfermarketweb.com că și cei de la CFR ar fi interesați.
Nu am ce să comentez.

OK, în regulă, îți respect opțiunea. Hai să vorbim și despre naționala României! Tu ai dat în vară dovadă de un gest fin. Ai preferat să vii la națională și să-ți pierzi vacanța pentru că apoi ai fost nevoit să intri în izolare.
Da, pentru mine este o onoare să îmbrac tricoul naționalei și de aceea cred că este mai presus de orice o convocare la echipa națională. Mai presus decât o vacanță.

Și cum ai reușit să-ți petreci timpul în izolare?
Am lucrat la casa părinților mei, e în construcție.

Ce l-a învățat Mirel Rădoi și semnificația convocării la naționala U21. "Eram foarte frustrat pentru că știam cât muncesc și nu fusesem selecționat la juniori"

Hai să vorbim puțin despre debutul tău în echipa națională. Oamenii din România nu știau prea multe despre tine...
A însemnat mult pentru mine având în vedere că la celelalte selecții de la juniori nu am fost chemat la loturile naționale. Eram foarte frustrat pentru că știam cât muncesc. Când a venit prima convocare am fost extrem de fericit pentru că după atâția ani de muncă mi se împlinise un vis.

• "Chiar am discutat cum putem găsi un jucător în centrul terenului care să fie agresiv în sensul bun al cuvântului, să poată să împingă echipa după el", spune Mirel Rădoi, la momentul convocării lui Marius Marin
• 6 selecții în naționala de tineret a strâns timișoreanul de 1,80 m 
• 500.000 de euro e cota de piață a mijlocașului de la Pisa

Ai fost convocat la națională de un selecționer care în cariera sa de fotbalist juca tot mijlocaș defensiv și excela, ca și tine, la capitolul agresivitate. Spune-mi câteva lucruri învățate de la el.
M-a învățat multe mister Rădoi pe plan tactic, pentru că evoluez pe același post pe care a jucat și el. Mi-a dat câteva sfaturi foarte bune. Ce m-a impresionat e că avut încredere în mine chiar dacă am luat cartonaș roșu după un minut cu Ucraina.

Ce-ai făcut cu tricoul de la debutul tău în naționala de tineret?
Sincer, nu l-am păstrat pentru că a fost un debut foarte urât cu acea eliminare după doar un minut, dar l-am păstrat pe ultimul din meciul care a consfințit calificare la Euro 2021. L-am pus în ramă.

2021 e un an în care, cel mai probabil, vor avea loc și Jocurile Olimpice. Te gândești de pe-acum?
Cred că va fi un vis devenit realitate, o să dau totul pentru a fi în lot, dar momentan gândul meu fuge spre Euro.

Prezența lui Rădoi pe banca naționalei mari te ambiționează și mai mult?
Da, eu cu Mister m-am înțeles mereu bine și el tot timpul a avut încredere în mine. O să muncesc în continuare pentru a face pasul la echipa mare.

• Tricolorii pregătiți de Adrian Mutu se vor duela cu Germania, Olanda și Ungaria la turneul final găzduit de Ungaria și Slovenia.  Euro 2021 U21 va avea loc în perioada 24 - 31 martie (grupele), respectiv 31 mai - 6 iunie (probele eliminatorii).

Improvizație pentru menținerea tonusului muscular: "Alergam prin parcarea subterană!" Întâlnirea cu Kevin-Prince Boateng și semnele de la loviturile primite în meciurile din Serie B

În Serie B ai înfruntat și mulți fotbaliști valoroși. Spune-mi un nume care te-a impresionat!
Sunt mulți jucători care au fost în Serie A, mi-a plăcut foarte mult întâlnirea cu Boateng (n.r. - Monza). Este un nivel foarte bun pentru că sunt jucători cu experiență și echipe care pot ajunge oricând în Serie A.

Foști fotbaliști precum Ioan Ovidiu Sabău sau Dan Petrescu subliniau înclinația staff-urilor din Italia de a pune accent încă din anii 80-90 pe latura fizică. Tu ce-ai sesizat din acest punct de vedere?
Se pune foarte mult baza pe pregătirea fizică deoarece campionatul italian e și tactic, dar și fizic, recunosc că la început am avut probleme, dar m-am obișnuit treptat.

Ești un mijlocaș agresiv, totuși bănuiesc că te ciocnești și tu de adversari duri. Câte semne ai acum pe picioare de la loviturile primite?
Sincer, nici nu mai știu pentru că în fiecare sâmbătă am una nouă, deci pot să zic că am multe.

Care a fost cea mai grea perioadă din carieră?
În pandemie a fost cea mai urâtă perioadă din viața mea. Mă trezeam dimineața, luam micul dejun, mă antrenam, luam prânzul, mă jucam pe Playstation și mă antrenam din nou: alergam prin parcarea subterană a imobilului în care locuiesc. Apoi luam cina, mă uitam la un film și... somn. Așa a fost timp de două luni. Dar acum același program ca înainte de pandemie.

Marius Marin și-a luat o pianină în pandemie și a învățat singur notele. "Momentan, m-am lăsat de această meserie din cauza lipsei de timp"

Care e povestea cu pasiunea ta pentru pian?
Am încercat în pandemie și mi-a plăcut. Am învățat singur notele, dar momentan m-am lăsat de această meserie din cauza lipsei de timp.

Dacă mâine ai putea să joci lângă un mare fotbalist al lumii pe cine ai alege?
Pe Thiago Alcantara. 

O penultimă întrebare. Când îl vezi pe Ibrahimovic la 39 de ani ce reușește, ce-ți spui în sinea ta? "La vârsta lui voi juca și eu!" sau "La vârsta aia voi privi cu familia un meci la TV, din postura de fost fotbalist"?
E un jucător fenomenal, îmi place mentalitatea lui și dăruirea de care dă dovadă pe teren. Sincer, nu vreau să mă gândesc la asta, dar sper să ajung și eu să joc la anii lui cu aceeași mentalitate. 

Cu Pisa și cu Sassuolo ai făcut și turul Italiei, ești de cinci ani acolo. Unde te-ai stabili la bătrânețe? În Timișoara sau în Italia?
Îmi place foarte mult orașul în care m-am născut și am crescut: Timișoara.

Timișoara e și orașul în care Marius reface mereu, de fiecare dată când se întoarce acasă, drumul pe care-l parcurgea în copilărie, spre terenul de antrenament, când mergea pe ascuns spre pregătire. I s-a lipit de suflet acea perioadă și, din când în când, mai vrea să revadă punctul de plecare în viață și în sport. 

Nu uită de unde a plecat și apasă în continuare pedala curajului dat de Sorin Vlaicu și de alți oameni decisivi în carieră. Marin, fotbalist de naționala de tineret, e un exemplu că obstacolele ivite în cale pot fi depășite. Și semaforul din copilărie, o întâlnire începută cu stângul din cauza unui avion ratat, dar și un cartonaș roșu luat în grabă. 

Etichete: poli timisoara , timisoara , serie b , marius marin , marin romania , marius marin - pisa , interviu marius marin , marius marin - andru nenciu

Urmărește știrile digisport.ro și pe Google News